Medierea nu este un produs romanesc, ci este o exigenta a Uniunii Europene. Exista, in acest sens, Directiva privind medierea in materie civila si comerciala, pusa in aplicare de toate statele member inca din 2011. Asadar, este vorba despre o obligatie pe care tara noastra trebuie sa o transpuna in legislatia autohtona.
In fapt, acest lucru s-a si intamplat, noi reguli in domeniu fiind introduse inca de anul trecut, atunci cand s-a introdus obligativitatea unei "vizite" la mediator inaintea introducerii in instanta a unei cereri de chemare in judecata. Despre aceste modificari AvocatNet.ro a scris pe larg aici si aici.
Desi au trecut mai bine de 15 luni de-atunci, medierea a starnit diverse reactii din partea mediului juridic, care au catalogat-o fie ca o procedura necesara si utila cetatenilor, fie ca o piedica in calea judecatii sau ca un moft la guvernantilor. In plus, de-a lungul acestor luni, legea medierii s-a "confruntat" cu diverse actualizari si modificari, cea mai recenta dintre acestea fiind operata chiar de Curtea Constitutionala. Mai precis, institutia a decis, in 7 mai, ca unele prevederi din Legea medierii sunt neconstitutionale.
Hotararea magistratilor nu a fost inca publicata in Monitorul Oficial, astfel ca mai multe detalii vom afla in momentul publicarii.
Pana atunci insa, putem trece in revista cateva dintre cele mai vehiculate argumente pro si contra in ceea ce priveste sedinta de informare privind medierea si medierea propriu-zisa.
Argumente PRO
1. Sedinta de informare privind medierea si, implicit, medierea constituie o alternativa buna pentru cei care nu sunt inca hotarati cu privire la introducerea unei actiuni in instanta. Mai mult chiar, partile se pot impaca chiar in urma sedintei de informare, adica inainte si de instanta, dar si de mediere.
2. Sedinta de informare privind medierea este gratuita, dupa cum prevede legea. In acelasi timp, procedura de mediere propriu-zisa, poate atrage costuri mai mici decat un proces care se poate intinde pe parcursul mai multor ani.
3. Din argumentul de mai sus, putem extrage un altul. Mai precis, factorul timp este esential pentru fiecare dintre noi, iar un proces indelungat nu poate decat sa ne incurce activitatile. Astfel, in timp ce procesele se intind pe o perioada lunga de timp, procedura de mediere poate dura cateva luni sau chiar saptamani, in functie si de optiunea partilor.
4. Procedura medierii este destul de flexibila, in sensul ca partile isi pot alege mediatorul, ele decid cand sa se prezinte la sedinta si tot ele stabilesc termenii finali ai acordului. De asemenea, partile nu trebuie sa prezinte dovezi sau probe si nici nu sunt conditionate de anumite proceduri stricte impuse de instanta de judecata.
Argumente CONTRA
1. Multi dintre cei care actioneaza in instanta pe cineva o fac cu buna stiinta si sunt prea putine cazurile in care partile se pot impaca odata ce s-a luat aceasta decizie. In acelasi timp, se poate intampla ca doar una dintre parti sa isi doreasca rezolvarea conflictului pe cale amiabila, ceea ce inseamna timp si bani irositi daca situatia nu se rezolva la mediator.
2. Desi legea prevede gratuitate pentru sedinta de informare privind medierea, sunt si unele situatii cand justitiabilii trebuie sa plateasca "consilierea". Concret, daca doar una dintre parti se prezinta la mediator, atunci costurile aferente trebuie platite de partea care se prezinta. In plus, la nivel national, se intalnesc mediatori care taxeaza aceste sedinte desi ambele parti sunt prezente, incalcand, astfel, legislatia.
3. Sedinta de informare privind medierea este obligatorie inainte de proces, astfel ca, daca nu se ajunge la un consens, partile ajung oricum in instanta. De asemenea, si in cazul medierii propriu-zise se va ajunge in instanta. Aceasta intrucat acordul de mediere eliberat la finalul procedurii trebuie consfintit si de instanta de judecata. Reglementarile prevad, de asemenea, ca documentul poate fi consfintit si de un notar public.
4. Mediatorul are doar cunostinte generale, astfel ca nu poate oferi partilor informatii sau sfaturi de natura juridica. Prin urmare, exista riscul ca mediatorul sa nu se poata pronunta pe o problema specifica, iar acordul de mediere sa fie incomplet sau sa nu contina unele elemente de legalitate.
Voi ce spuneti, este sau nu medierea o alternativa potrivita la instanta de judecata?
Comentarii articol (9)
Cea mai mare problemă este că mediatorul nu poate definitiva un litigiu, actele finale întocmite sunt doar cu titlu informativ (în ideea că sunt corecte), dar cum ar şi putea să fie echivalente cu nişte acte notariale sau sentinţe dacă mediatorul nu este specializat!
Soluţia poate că ar fi fost instituţia judecătorului de pace sau judecător de instrucţie, aşa cum există în USA sau Italia, etc. Toată tărăşenia asta cu directiva europeană transpusă ilar în legislaţia naţională a fost prost înţeleasă, ideea era aceea de a accelera procesul de justiţie - rezultatul - acum un an şi o lună am depus o cerere pentru o grăniţuire, încă nu am intrat pe fond, suntem tot pe procedura preliminară...
Dar cum in Romania se porneste mereu de la capatuiala, sau inavutire, sau "furat" orice persoana, sunt convinsa ca exact asta gandesc si majoritatea mediatorilor.
Zic majoritatea pentru ca in orice profesie libera exista gunoaie si oameni. Dar cine isi mai permite financiar sa ii mai aleaga unii de altii ....
Principiul disponibilităţii guvernează întreg procesul civil. Orice prevedere care ar interzice părţilor să renunţe la judecată, să renunţe la drept, să încheie o tranzacţie (inclusiv sub forma unui acord de mediere) după începerea procesului ar încălca grav acest principiu.
Pe de altă parte, nu văd de unde rezultă că, citez, "s-a pastrat prevederea potrivit careia justitiabilii trebuie sa se prezinte la proces inainte de proces".
Nu văd nici de unde rezultă că, citez din nou, "restul alineatelor privind obligativitatea participarii la sedinta de informare din Legea 192/2006 au ramas in vigoare"
Vor fi fiind unele decizii ale CCR alambicate şi interpretabile, dar nici chiar aşa...
De unde rezulta asta ?