Axia Marinescu: Talentul este har si cheama norocul

Ai inceput sa studiezi pianul la varsta de cinci ani. De ce ai ales pianul? Ce il diferentiaza de celelalte instrumente muzicale?
Axia Marinescu: Am ales sa studiez pianul pentru ca ma fascina din doua motive: primul il reprezenta timbrul, pe care la vremea aceea il consideram cel mai special dintre culorile tuturor instrumentelor. Parerea aceasta nu s-a schimbat nici azi, in continuare consider pianul instrumentul cu cele mai multe posibilitati de a sugera o infinitate caleidoscopica de nuante, colorituri, ca sa nu mai vorbim de capacitatile sale "orchestrale" si armonice. Al doilea motiv a fost unul legat de un ordin mai mult estetic: claviatura eleganta in alb si negru ma atragea nespus. Imi placea sa cant doar pe clapele negre, sa ma plimb cu degetele de la un capat la celalalt al claviaturii, in sonoritati orientale. Ulterior, am descoperit ca, adaugand si clapele albe, pot auzi o multitudine de combinatii melodice.

Pana acum ai concertat pe scena fie alaturi de o orchestra, fie singura. Ce iti place mai mult? In care dintre situatii te simti in largul tau pe scena?
Axia Marinescu: Ma regasesc in ambele ipostaze. As putea spune ca experienta concertului cu orchestra este una foarte intensa, datorita relatiei stranse care se stabileste intre muzicienii care canta impreuna si urmaresc acelasi ideal. Forta artistica ce reiese din acest compus este fulminanta in generozitatea sa.

Te pregatesti intr-un mod special inainte de a intra pe scena, astfel incat sa poti avea mintea limpede sa te concentrezi asupra partiturilor sau totul vine de la sine?
Axia Marinescu: Ma concentrez inainte de a urca pe scena intr-un mod destul de simplu: incerc sa fiu linistita, fara a ma izola complet de ce este in jurul meu, ma gandesc intens la ce am de facut, parcurgand anumite pasaje cheie in memorie. In ziua concertului prefer aceasta pregatire mentala, celei de rutina, de studiu mecanic la pian. Nu fac game sau exercitii tehnice inaintea concertului. Cred ca un concert este inainte de toate un act de creatie, de traire, o transfigurare prin intelegerea si contopirea cu partitura, a bazei reprezentate de stapanirea mijloacelor tehnice.

Cat de mult influenteaza tracul un concert?
Axia Marinescu: Tracul influenteaza destul de mult un concert. Odata cu experienta, cred ca artistul invata sa-l domoleasca si sa-l priveasca dintr-un unghi utilitarist, as indrazni sa spun, in sensul ca tracul este cel care confera sclipire, unicitate si extaz acelui moment in care constiinta artistului se dezvaluie in intregime in fata publicului. Convietuirea cu tracul si directionarea sa reprezinta, dupa parerea mea, adevarata provocare in existenta unui artist.

Ce inseamna pentru tine sa faci cu adevarat muzica?
Axia Marinescu: Aceasta este o intrebare care nu mi se pune prea des, dar care ma bucura foarte mult. Pentru mine, fenomenul muzical este acea expresie care transcende aluzii incerte, nalucitoare, este expresia creatoare a unui act suprem de iubire. Artistul isi construieste interpretarea, opera, depasind dimensiunea agonistica dionisiaca a freamatului interior, el creeaza o viziune personala, dar, in acelasi timp, universala a iubirii, pe care o impartaseste publicului prin liniste.

Ce impliniri iti ofera viata de artist?
Axia Marinescu: Viata de artist imi ofera multe impliniri: bucuria de a face ceea ce-mi place, de a redescoperi permanent sensul profund si adevarat al persoanei umane, care este acela de a crea, placerea de a intalni si cunoaste oameni diversi, sansa de a calatori. Cea mai mare implinire, insa, este aceea de a ma afla in continuu dialog cu mine insami si cu cei din jurul meu.

O publicatie franceza scria la un moment dat despre tine ca esti "o artista de o mare sensibilitate si de o virtuozitate uimitoare". De ce ai nevoie pentru a te mentine cu picioarele pe pamant atunci cand ajungi in varf? Cum pastrezi echilibrul?
Axia Marinescu: Nu am nevoie de nimic pentru a ma mentine "cu picioarele pe pamant". In general, artistul care nu inainteaza, in demersul sau existential si creator, e pentru mine indoielnic. Parcursul unui artist e un vector, el avanseaza in permanenta cu dinamism, nu se opreste la un anumit punct pentru a degenera ulterior. As spune, deci, ca, pentru a-ti pastra picioarele pe pamant si mintea limpede, nu trebuie decat sa urmezi drumul harului, ce-i drept, nu intotdeauna facil.

Care este experienta care ti-a marcat evolutia profesionala?
Axia Marinescu: Experiente care mi-au marcat evolutia profesionala sunt multe, nu as putea nominaliza doar una singura. Printre cele mai importante au fost debutul meu cu Orchestra Nationala Radio din Bucuresti la varsta de 11 ani, privilegiul de a fi primul pianist roman invitat sa concerteze la ceremonia acordarii prestigioasei distinctii "Legiunea de onoare", la Paris si acum, recent, bucuria de a fi invitata in cadrul unuia dintre cele mai importante festivaluri de pian din Europa, "Piano aux Jacobins", care va avea loc la Toulouse, in decembrie.

Este talentul suficient pentru a reusi sa faci performanta? Este nevoie si de putin noroc?
Axia Marinescu: Performanta, ca orice alt lucru in viata unei persoane, este atat o contextualizare, cat si un concurs al mai multor factori: talentul si norocul detin ponderea cea mai mare dupa parerea mea, inaintea muncii asidue. In mod categoric talentul fara munca nu duce la nimic, dar munca fara talent nu numai ca nu atinge culmile, dar nici macar nu-si are rostul. Talentul este har si cheama norocul.

Cum crezi ca pot fi transformate visele in realitate?
Axia Marinescu: Cred ca visele se pot transforma in realitate urmarind ghidajul dictat de un manunchi de valori absolute: pregatire temeinica, perseverenta, curiozitate si, mai ales, pasiune.

Care este cel mai mare vis al tau pe plan profesional?
Axia Marinescu: Cel mai mare vis al meu pe plan profesional este acela de a ma apropia cat mai mult de adancimea menirii de artist.

Cum ai defini artistul complet? Care este menirea unui artist?
Axia Marinescu: As spune ca artistul trebuie sa fie constient de menirea sa, care nu e aceea de a se exhiba in mod superficial, intr-o comunicare confuza, strict senzitiva cu publicul sau, dar aceea de a eleva, de a transforma, de a inunda constiinta celor care il asculta si-l privesc. Datoria prima a unui artist este aceea de a da curs invitatiei lui Socrate: "Cunoaste-te pe tine insuti". Numai astfel poti darui celorlalti.
 

Portret in cuvinte

Pastrez ... amintirile frumoase, care mi-au modelat si continua sa-mi modeleze personalitatea, dar si un sistem de valori bine definit.
Mi-as dori ... sa am mereu forta de a ma bucura de ce este frumos.
Ma tem cel mai putin de ... drumurile intortocheate ale vietii si cel mai mult de ... nepasare si ignoranta.
Niciodata nu voi renunta ... sa visez.
Daca viata mea ar fi o carte autobiografica, atunci i-as pune titlul ... "Pledoarie pentru iubire".
Daca as fi putut sa imi aleg o alta meserie, atunci aceea ar fi fost cea de ... nu mi-as fi ales o alta meserie, ceea ce fac (deoarece nu consider ca a fi artist este o meserie) ma reprezinta in totalitate.
Nu regret ... faptul de a fi luat, in cateva situatii grele, decizii riscante pentru care a trebuit sa lupt foarte mult, dar care mi-au adus satisfactie, implinire si multa incredere in ideea ca atunci cand exista daruire, caile batatorite nu duc la destinatia buna.
 

Colectia de oameni frumosi este o sursa saptamanala de speranta marca AvocatNet.ro. Aici veti intalni, sambata de sambata, oamenii firesti din Romania pe care ne era dor adanc sa ii auzim vorbind - oamenii echilibrati, care impresioneaza tocmai prin normalitatea lor, intr-o lume de "senzational" si "extraordinar" si "nemaipomenit".