De la inceputul acestui an, Parchetul nu mai are dreptul sa cerceteze conturile si depozitele bancare ale celor executati silit

Executarea silita este reglementata de Codul de procedura civila la Cartea a V-a, "Despre executarea silita", fiind definita drept metoda juridica de recuperare a unor debite/datorii care au fost stabilite prin titluri executorii, precum hotarari/sentinte ale instantelor de judecata, contracte notariale de bunuri sau bani, credite bancare.

Executarea silita se realizeaza numai de catre executorul judecatoresc, care este obligat sa puna in aplicare obligatia prevazuta in titlul executoriu. Astfel, daca socoteste necesar, executorul ii va cere debitorului lamuriri in scris in legatura cu veniturile si bunurile sale asupra carora se poate efectua executarea. Totodata, executorul va incerca sa-l determine pe debitor sa-si execute de bunavoie obligatia, aratandu-i consecintele la care s-ar expune in cazul continuarii executarii silite.

In plus, potrivit Codului de procedura civila, executorul poate solicita informatii inclusiv tertilor, adica celor care datoreaza sume de bani debitorului urmarit sau detin bunuri ale acestuia supuse urmaririi. De asemenea, tot la cererea executorului judecatoresc, institutiile publice, institutiile de credit si orice alte persoane fizice sau juridice sunt obligate sa ii comunice acestuia datele si informatiile apreciate ca fiind necesare realizarii executarii silite, chiar daca prin legi speciale se dispune altfel.

Mai mult decat atat, in cazul in care cei sesizati nu dispun de informatiile solicitate sau refuza sa le dea, executorul judecatoresc poate cere Ministerului Publice sa afle anumite informatii despre debitor. Concret, rolul Parchetului General in cadrul executarii silite este prevazut la art. 659 alin. 3 din Codul de procedura civila:

"Art. 659 alin. (3). Daca cei sesizati nu dispun de informatiile solicitate sau, dupa caz, refuza sa le dea, Ministerul Public va intreprinde, la cererea executorului judecatoresc, diligentele necesare pentru aflarea informatiilor cerute, in special pentru identificarea entitatilor publice sau private la care debitorul are deschise conturi sau depozite bancare, plasamente de valori mobiliare, este actionar ori asociat sau, dupa caz, detine titluri de stat, bonuri de tezaur si alte titluri de valoare susceptibile de urmarire silita"

Aceasta prevedere a fost declarata, insa, neconstitutionala de Curtea Constitutionala a Romaniei (CCR) in urma unei exceptii ridicate direct de catre Avocatul Poporului, ce poate fi consultata AICI. Mai exact, magistratii au admis, in 21 noiembrie 2013, exceptia de neconstitutionalitate si au constatat ca dispozitiile art. 659 alin. 3 din Codul de procedura civila sunt neconstitutionale.

Practic, acest lucru inseamna ca Parchetul nu va mai putea efectua cercetari asupra conturilor sau depozitelor bancare ale debitorului. De asemenea, nu va mai interveni in procesul executarii silite pentru a afla daca debitorul este actionar ori asociat sau daca detine titluri de stat, bonuri de tezaur si alte titluri de valoare susceptibile de urmarire silita.

Actul normativ prin care prevederea a fost declarata neconstitutionala a fost publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 30, din 15 ianuarie 2014. Este vorba despre Decizia CCR nr. 473/2014 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 659 alin. (3) din Codul de procedura civila, definitiva si general obligatorie incepand de astazi, cu putere numai pentru viitor. De asemenea, hotararea se va comunica celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului.

Cum isi motiveaza Curtea decizia?

Potrivit Deciziei publicate la inceputul acestui an, dupa ce a analizat exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Avocatul Poporului, Curtea a constatat ca dispozitiile legale criticate sunt neclare si lipsite de previzibilitate.

"Ele sunt neclare, intrucat creeaza falsa impresie ca Ministerul Public s-ar putea afla sub controlul executorului judecatoresc in faza executarii silite a unui proces", se mentioneaza in textul hotararii.

Mai exact, dispozitiile legale criticate transfera in sarcina procurorului atributii in domeniul executarii silite, prin efectuarea, la cererea executorului judecatoresc, a unor demersuri concrete, ceea ce duce la instituirea unor raporturi de subordonare intre executorul judecatoresc si procuror.

In plus, potrivit jurisprudentei CEDO, interventia procurorului in procesul civil poate fi justificata de anumite circumstante, cum ar fi protectia unor grupuri vulnerabile - copii, persoane cu dizabilitati - despre care se presupune ca nu isi pot apara singure interesele, atunci cand numerosi cetateni sunt afectati de anumite fapte sau interesele statului trebuie sa fie protejate.

In acelasi timp, conform CCR, dispozitiile legale sunt lipsite si de previzibilitate, intrucat nu stabilesc clar procedurile prin care Parchetul poate cerceta conturile si depozitele bancare ale celor executati silit.

"Asa cum arata si autorul exceptiei de neconstitutionalitate, ele nu reglementeaza mijloacele procedurale pe care Ministerul Public le are la indemana in vederea indeplinirii demersului prevazut de lege, nu prevad actele si masurile procesuale pe care procurorul le poate dispune in acest sens, nu stabilesc modul de contestare a masurilor dispuse si nu precizeaza in sarcina carui parchet din cadrul Ministerului Public revine competenta indeplinirii masurii.

De asemenea, Curtea remarca faptul ca dispozitiile legale criticate nu sunt insotite de prevederi care sa aloce resursele umane si materiale necesare de natura sa asigure aplicarea in mod eficient a masurilor legale. 

Care vor fi efectele in practica ale deciziei CCR? Parerile specialistilor sunt impartite

Decizia luata de magistrati a dat nastere mai multor reactii in randul avocatilor si executorilor judecatoresti, toate aceste pareri fiind cuprinse intr-un materiu amplu de analiza realizat de AvocatNet.ro in noiembrie 2013, atunci cand magistratii s-au pronuntat asupra exceptiei ridicate de Avocatul Poporului, iar motivarea deciziei CCR nu fusese inca publicata.

Astfel, potrivit declaratiilor de atunci ale Lorenei Stoian, Senior Associate in cadrul Predoiu Law Firm, executorii judecatoresti dispun, in baza Codului de procedura civila, de toate parghiile pentru a efectua procedura de executare silita, motiv pentru care interventia unei alte institutii de stat nu este necesara in cazul acestor procese.

"Actuala legislatie ofera suficiente mijloace pentru creditori in vederea recuperarii creantelor, astfel incat interventia procurorului trebuie limitata doar la cazurile bine justificate pentru apararea ordiniii de drept ori a drepturilor si libertatilor cetatenesti", puncta Lorena Stoian la acea data.

De aceeasi parere este si executorul judecatoresc Claudia Tugui, care a subliniat, pentru AvocatNet.ro, faptul ca obligatia Ministerului Public este una secundara, intrucat executorul trebuie sa se adreseze mai intai institutiilor in cauza. Daca, in urma efectuarii acestor demersuri, nu obtine informatiile necesare executarii silite ori daca institutiile respective refuza sa raspunda, abia atunci executorul se poate adresa Ministerului Public.

"Consider ca prin inlaturarea obligatiei Ministerului Public de a obtine informatiile necesare, executarea silita nu este in mod grav afectata sau ingreunata, avand in vedere faptul ca indatorirea tertilor de a furniza informatiile necesare ramane valabila", a mentionat atunci executorul judecatoresc. Mai mult, dupa cum a subliniat Tugui, daca tertii refuza sa furnizeze executorului informatiile solicitate de acesta, vor putea fi obligati de presedintele instantei de executare la plata despagubirilor pentru prejudiciul material sau moral cauzat prin amanarea executarii.

Pe de alta parte, la solicitarea noastra, Alin Dubau, avocat specializat in recuperarea creantelor, a apreciat ca prin solutia Curtii se restrange in mod nejustificat accesul executorului la informatii esentiale pentru buna desfasurare a executarii silite.

Practic, in urma acestei decizii a magistratilor, singurele mijloace de constrangere pe care participantii la executarea silita le vor avea sunt o amenda judiciara intre 50 la 700 lei, aplicata de instanta la solicitarea executorului judecatoresc, si o cerere privind repararea prejudiciului material sau moral cauzat prin amanare de catre cel care, cu intentie sau din culpa, a pricinuit amanarea executarii silite.

"Sigur ca posibilitatea de a sesiza Ministerul Public in vederea efectuarii de catre reprezentantii acestuia a demersurilor pentru aducerea la indeplinire a dispozitiilor executorii prin obtinerea informatiilor necesare reprezenta o <amenintare> fata de tertii reticenti care refuza sa colaboreze cu executorul judecatoresc, datorita prestigiului institutiei si atributiilor acesteia in domeniul penal", a declarat, pentru AvocatNet.ro, si Violeta Parvan, executor judecatoresc.

Totodata, o problema sesizata de Parvan la momentul respectiv este aceea ca executorul judecatoresc nu are stabilite prin lege atributii si prerogative care sa ii sporeasca capacitatea de a obtine el insusi informatiile necesare. "Modalitatea de obtinere a informatiilor este deficitara, executorul judecatoresc fiind nevoit sa emita numeroase adrese, sa le comunice prin posta si sa astepte raspunsuri care sunt emise si dupa doua luni de la data solicitarii", a punctat executorul judecatoresc.

--

Puteti consulta textul integral al Deciziei CCR nr. 473/2014 accesand acest link.