Noi reguli contabile se aplică din acest an: Ce se schimbă în contabilitatea afacerii tale

În cadrul seminarului interactiv „Principalele modificări ale reglementărilor contabile aplicate societăţilor comerciale”, susținut de Radu Tudoran, Director Executiv, Octavian Bratu, Senior Manager şi Vasile Dincă, Manager, s-au adus în discuţie principalele reglementări introduse în legislaţia contabilă începând cu 1 ianuarie 2016, despre care și AvocatNet.ro a scris aici.

Seminarul a fost deschis prin prezentarea noilor reglementări privind documentele financiar-contabile şi sumarizarea amendamentelor aduse Ordinului 1802/2014.

Notă: aceste prevederi se aplică începând cu situațiile financiare aferente exercițiului financiar 2015.

Reglementările contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate au fost aprobate prin Ordinul MFP nr. 1802/2014, în vigoare de la sfârșitul anului 2014. Acesta a fost modificat și completat de Ordinul MFP nr. 4160/2015, care a fost publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 21 din 12 ianuarie 2016 și care a intrat în vigoare la data publicării.

Printre elementele modificate prin intermediul recentului Ordin al MFP se numără și situația capitalurilor proprii. Potrivit lui Vasile Dincă, manager, Global Compliance and Reporting EY, începând din acest an, vor fi prezentate distinct corectarea erorilor contabile pe seama rezultatului reportat (contul 1174) și impactul modificărilor de politici contabile în rezultatul reportat (contul 1173).

În cazul fluxurilor de trezorerie, prin Ordinul MFP nr. 4160/2015 a fost stabilit că acele fluxuri de trezorerie provenite din activități de exploatare, cum ar fi încasările în numerar din vânzarea de bunuri și prestarea de servicii, încasările în numerar provenite din redevențe, onorarii, comisioane, plățile în numerar efectuate către furnizorii de bunuri și prestatorii de servicii etc.) pot fi calculate atât prin metoda directă, cât și prin metoda indirectă.

Metoda directă constă în prezentarea claselor principale de plăți și încasări brute în numerar, în timp ce prin metoda indirectă profitul sau pierderea este ajustat(ă) cu efectele tranzacţiilor care nu au natură monetară, amânările sau angajamentele de plăţi ori încasări în numerar din exploatare, trecute sau viitoare, şi elementele de venituri ori cheltuieli asociate cu fluxurile de trezorerie din investiţii sau din finanţare.

Concret, prin metoda indirectă, fluxul de trezorerie net din activități de exploatare este determinat prin ajustarea profitului sau a pierderii cu efectele:

• modificărilor survenite pe parcursul perioadei în stocuri şi în creanţele şi datoriile din exploatare;
• elementelor nemonetare cum ar fi amortizarea, provizioanele, pierderile şi câştigurile nerealizate asociate valutelor şi a
• tuturor celorlalte elemente pentru care efectele de trezorerie reprezintă fluxuri de trezorerie din investiţii sau finanţare.

În ceea ce privește costul îndatorării, a fost clarificat faptul că numai acele dobânzi care îndeplinesc condițiile de capitalizare pot fi incluse în costul unui activ cu ciclu lung de fabricație, a explicat Vasile Dincă. Mai precis, costurile care nu îndeplinesc criteriile, nu se capitalizează. Concret, ele vor reprezenta cheltuieli ale perioadei.

În același timp, și cheltuielile cu diferențele de curs valutar vor fi considerate cheltuieli ale perioadei.

Notă: Activele cu ciclu lung de fabricație, care necesită o perioada substanțială de timp pentru a fi realizate, sunt acele active care sunt realizate într-o perioadă mai mare de un an.

În ceea ce privește amortizarea activelor imobilizate, a fost clarificat faptul că este vorba de o estimare contabilă. Concret, în momentul în care elementele care au stat la baza stabilirii inițiale a duratei de utilizare economică au fost modificate, entitatea poate stabili o nouă perioadă de amortizare. De menționat că modificarea duratei de utilizare economică are o aplicare prospectivă.

Modificarea politicii contabile de reevaluare a imobilizărilor corporale

Reglementările în vigoare stabilesc că modificările de politici contabile pot fi determinate fie la inițiativa entității (modificare trebuie să fie justificată în notele explicative la situațiile financiare anuale), fie printr-o decizie a unei autorități competente și care se impune entității. În acest ultim caz, modificarea nu trebuie să fie justificată în notele explicative, ci doar trebuie să fie menționată în acestea.

Noutatea adusă de Ordinul MFP nr. 4160/2015 o reprezintă diferențierea tratamentului contabil, în funcție de modalitatea în care rezervele din reevaluare au fost transferate în contul de rezultat reportat.

Cu alte cuvinte, dacă transferul este efectuat pe măsura amortizării imobilizării, rezerva din reevaluare se va închide pe seama imobilizării căreia îi corespunde rezerva respectivă (contul 105 „Rezerve de reevaluare” = contul 21x Imobilizări corporale).

În schimb, în cazul transferului la scoaterea din evidență a imobilizării, rezerva din reevaluare se va închide pe seama rezultatului reportat reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare (contul 105 = contul 1175 pentru porțiunea amortizată), iar rezerva din reevaluare rămasă va reduce valoarea imobilizării căreia îi corespunde (contul 105 = contul 21x Imobilizări corporale pentru porțiunea neamortizată).

Există și o excepție de la regula generală, și anume că modificarea politicii contabile de reevaluare a imobilizărilor corporale se va face în mod prospectiv. Cu alte cuvinte, schimbarea se va face începând cu exercițiul financiar curent și exercițiile financiare următoare celui în care s-a luat decizia modificării politicii contabile. De asemenea, nu va fi afectat contul de rezultat reportat (contul 1173 „Rezultatul reportat provenit din modificările politicilor contabile”).

Notă: Specialistul EY a explicat că trecerea de la metoda reevaluării la metoda costului nu trebuie să conducă la subevaluarea activelor respective (valoarea care ar fi fost recunoscută în bilanț dacă acele imobilizări corporale nu ar fi fost reevaluate).

Reclasificarea investițiilor imobiliare

După intrarea în vigoare a prevederilor Ordinului MFP nr. 4160/2015, din reglementările contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate au fost eliminate acele paragrafe care se refereau la reclasificare investițiilor imobiliare în/din categoria stocurilor, atunci când există o modificare a utilizării acestora în sensul:

• Amenajării în perspectiva vânzării;
• Începerii unui leasing operațional cu o altă parte.

Dacă, în schimb, o entitate decide să cedeze o investiție imobiliară, cu sau fără amenajări suplimentare, proprietatea imobiliară respectivă poate fi tratată ca o investiție imobiliară până în momentul în care aceasta este scoasă din evidență.

Notă: investițiile imobiliare pot suferi reclasificări în/din categoria proprietăților imobiliare, în funcție de schimbarea modului de utilizare: în cazul începerii/încheierii utilizării de către posesor.

În ceea ce privește reclasificarea activelor imobilizate, Ordinul MFP nr. 4160/2015 a eliminat paragrafele referitoare la acest aspect în condițiile în care există o decizie în ceea ce privește modificarea destinației (vânzare), respectiv atunci când modificarea utilizării este evidențiată prin începerea modernizării, în vederea vânzării.

În schimb, rămân valabile acele prevederi care se referă la reclasificarea în/din categoria stocurilor. Concret, este vorba despre terenurile folosite ulterior pentru construcția de locuințe destinate vânzării, precum și de ansamblurile și complexurile de locuințe care inițial erau destinate vânzării și care ulterior își schimbă destinația și devin folosite pentru nevoie proprii sau sunt închiriate).

Imobilizări corporale în curs de execuție

Prin Ordinul OMF nr. 4160/2015 au fost aduse completări în ceea ce privește tratamentul contabil aplicabil sumelor înregistrate în contul 233 „Imobilizări necorporale în curs de execuție”.

Concret, entitățile a căror activitate presupune efectuarea de cheltuieli de explorare și evaluare a resurselor minerale care au fost înregistrate în contul 233 transferă soldul contului respectiv în contul 206 „Active necorporale de explorare și evaluare a resurselor minerale”.

În continuare, deprecierile corespunzătoare, care erau trecute în soldul contului 2933 „Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor necorporale în curs de execuţie” se transferă în contul 2906 „Ajustări pentru deprecierea activelor necorporale de explorare și evaluare a resurselor minerale”.

La capitolul imobilizări financiare, Ordinul MFP nr. 4160/2015 a modificat reglementările contabile în sensul că acțiunile primite de entitate ca urmare a încorporării rezervelor sau a primelor de capital, în capitalul social al societății la care sunt deținute participațiile nu vor mai fi recunoscute pe seama contului de venituri, ci în contrapartida contului de rezerve – contul 106. În momentul în care este necesară cedarea acțiunilor respective, contravaloarea rezervelor va fi transferată în contul de la alte venituri financiare – contul 768.

Specialistul EY a arătat că orice altă imobilizare primită fără plată este recunoscută pe seama veniturilor financiare la valoarea justă a acestora.

Cum se înscriu în contabilite bunurile achiziționate cu reducere de 100%

Începând din acest an, reglementările contabile în ceea ce privește modul de înregistrare a bunurilor achiziționate cu reducere comercială de 100% au fost clarificate. Concret, în cazul stocurilor, dacă reducerile comerciale înscrise pe factura de achiziție acoperă în totalitate contravaloarea bunurilor achiziționate, acestea se înregistrează în contabilitate la valoarea justă, pe seama veniturilor curente, în contul 758 „Alte venituri din exploatare”.

În cazul imobilizărilor corporale și necorporale, acestea sunt înregistrate în contabilitate la valoarea justă, pe seama veniturilor în avans, în contul 475 „Subvenții pentru investiții”,  urmând a se relua pe venituri, pe durata de viață a imobilizărilor respective.

Reducerile comerciale primite după facturare pot corecta costul stocurilor dacă acestea mai sunt în gestiune și dacă informațiile deținute permit această corecție. În schimb, dacă informațiile nu permit corectarea stocurilor, reducerile se reflectă pe seama contului 609 „Reduceri comerciale primite”.

Reducerile comerciale primite ulterior facturării unor imobilizări corporale și necorporale identificabile se vor înregistra pe seama veniturilor amânate (contul 475 „Subvenții pentru investiții”) și vor fi reluate pe venituri, pe durata de viață rămasă a imobilizărilor respective. Dacă nu sunt identificabile, reducerea primită este considerată un venit al perioadei curente și este înregistrată în contul 758 „Alte venituri din exploatare”).

Cum se evaluează la final de an certificatele verzi

Conform Ordinului MFP nr. 4160/2015, în ceea ce privește evaluarea de la sfârșitul anului a certificatelor verzi amânate se vor înregistra numai deprecierile constate, prin diminuarea contului de venituri în avans, respectiv plusurile de valoare aferente, determinate în funcție de prețul de tranzacționare pbulicate de operatorul pieței de energie electrică pentru ultima tranzacție, nu vor fi înregistrate.

În momentul înregistrării la data primirii a certificatelor verzi amânate, soldul contului de venituri în avans 472 (certificatele amânate la cursul de la data constatării minus eventualele deprecieri cumulate) trebuie să fie reluat pe seama conturilor de venituri din subvenții de exploatare 7411, a explicat specialistul EY.

Tratamentul contabil al contractelor de fiducie în 2016

Ordinul MFP nr. 4160/2015 a introdus în reglementările contabile o nouă secțiune, referitoare la contabilitatea operațiunilor derulate în cadrul contractelor de fiducie.

Atunci când vorbim despre fiducie este important de știut că această operațiune juridică se bazează pe existența a trei elemente:

• Constituitorul – este acea persoană care deține masa patrimonială transferată în fiducie; poate fi orice persoană fizică sau juridică;
• Fiduciarul – gestionarul masei patrimoniale transferată de către constituitor; fiduciari pot fi numai anumite categorii de persoane: instituțiile de credit, societățile de investiții și de administrare a investițiilor, societățile de servicii de investiții financiare, societățile de asigurare și de reasigurare, notarii publici, avocații);
• Beneficiarul – este persoana care primește beneficiile rezultate din gestionarea masei patrimoniale pe întreaga durată a fiduciei și, după caz, masa patrimonială existentă la sfârșitul contractului de fiducie.

Specialistul EY a explicat că tratamentele contabile aplicabile contractelor de fiducie sunt diferite în funcție de situația în care se află entitatea. Concret, există trei situații posibile, după cum urmează:

• entitatea este și constituitor și beneficiar – în acest caz, vor fi înregistrate atât venituri/cheltuieli din derularea fiduciei, cât și venituri/cheltuieli din lichidarea fiduciei.
• entitatea este doar în ipostaza constituitorului -  operațiunea este asimilată unui transfer. Prin urmare, vor fi scoate din evidență elementele masei patrimoniale transferate pe seama veniturilor/cheltuielilor din constituirea fiduciei. În cazul în care, la sfârșitul unui contract de fiducie, masa patrimonială se întoarce la constituitor, acesta va înregistra din nou elementele primite la valoarea justă, iar diferențele vor fi înregistrate pe seama veniturilor/cheltuielilor din lichidarea fiduciei.
• entitatea este doar în ipostaza beneficiarului – în acest caz, entitatea înregistrează în conturi separate veniturile/cheltuielile din derularea fiduciei. La finalul contractului de fiducie, masa patrimonială primită va fi înregistrată de beneficiar pe elemente componente (active/datorii), la valoarea justă a acestora. De menționat că eventualele diferențe vor trebui să fie evidențiate pe seama veniturilor/cheltuielilor din lichidarea fiduciei.

Ce informații trebuie să conțină notele explicative în cazul contractelor de fiducie

Reglementările contabile valabile în prezent stabilesc că notele explicative redactate de un constituitor trebuie să conțină informații referitoare la:

• obiectul şi durata contractului;
• identitatea beneficiarului, în cazul în care constituitorul nu are şi calitatea de beneficiar al fiduciei;
• identitatea fiduciarului;
• principalele prevederi ale contractului;
• natura activelor şi datoriilor transferate în fiducie;
• veniturile sau cheltuielile perioadei de raportare, transmise de fiduciar şi rezultate din administrarea fiduciei, în cazul în care constituitorul are calitatea de beneficiar al fiduciei;
• veniturile sau cheltuielile rezultate din lichidarea fiduciei, în cazul în care constituitorul are şi calitatea de beneficiar al fiduciei.

În schimb, beneficiarul trebuie să prezinte în notele explicative informaţii referitoare la:

• obiectul şi durata contractului;
• identitatea constituitorului, în cazul în care constituitorul nu are şi calitatea de beneficiar al fiduciei;
• identitatea fiduciarului;
• natura activelor şi a datoriilor primite la lichidarea fiduciei, în cazul în care beneficiarul nu are şi calitatea de constituitor al fiduciei.

Ce alte noutăți a mai adus Ordinul MFP nr. 4160/2015

Specialistul EY a mai arătat că Ordinul MFP nr. 4160/2015 conține și o prevedere referitoare la înregistrarea în contabilitate a concediilor de odihnă. În acest caz, vor fi avute în vedere prevederile legislației în vigoare (Codul muncii, n.red.), referitoare la modalitatea de efectuare a acestora.

De asemenea, a apărut și o modificare în ceea ce privește plățile către guverne. Astfel, pragul de 100.000 de euro a fost convertit în lei și are acum o valoare de 443.400 de lei.

De reținut: În cazul unui acord care prevede plăți periodice sau în tranșe (cum ar fi chiriile), entitatea trebuie să ia în considerare suma totală a plăților periodice conexe sau a tranșelor de plăți conexe.