inventariere

Persoanele juridice au obligaţia să efectueze inventarierea generală a elementelor de activ şi de pasiv deţinute la începutul activităţii, cel putin o dată pe an pe parcursul funcţionării lor, în cazul fuziunii sau încetării activităţii, precum şi în alte situaţii prevăzute de lege.
Inventarierea presupune parcurgerea următoarelor etape:
a) Determinarea fizică, prin:
• observare directă pentru bunuri corporale: numărare, cântărire, măsurare, calcule tehnice;
• pe bază de documente pentru bunuri necorporale, datorii şi creanţe (titluri de proprietate, extrase de cont confirmate de terţi s.a.)
b) Evaluarea elementelor de activ şi pasiv. În cadrul acestei etape se realizează:
• stabilirea valorilor de inventar pe baza principiului prudenţei;
• determinarea ajustărilor;
• calculul diferenţelor dintre valoarea de inventar şi valoarea contabilă.
c) Valorificarea rezultatelor inventarierii în contabilitate. Are loc prin operaţiuni de regularizare (punerea de acord a evidenţelor scriptice cu situaţia faptică). Se pot întâlni următoarele situaţii:
• Plusuri de inventar. Se inregistreaza ca intrări în patrimoniul societăţii asfel:
- plusurile de natura imobilizărilor necorporale şi corporale (cont 134)
- plusurile de natura stocurilor în depozite (cont 758)
- plusurile de natura producţiei în curs de fabricaţie sau produse neterminate constatate în secţiile de producţie (cont 711)
• Minusuri de inventar.
Acestea se înregistrează pe seama cheltuielilor, dupa natura lor. De asemenea ele se stabilesc în sarcina celor vinovaţi prin recuperare directă.
2. Întocmirea balanţei de verificare
După înregistrarea diferenţelor din inventariere se întocmeşte o nouă balanţă.
B. Evaluarea elementelor din bilanţ la sfârşitul exerciţiului
1. Imobilizări corporale şi necorporale
Imobilizările corporale şi imobilizările necorporale se vor evalua la sfârşitul exerciţiului la valoarea contabilă care reprezintă diferenţa dintre valoarea de intrare [cost/valoare reevaluată şi ajustări cumulate de valoare (ajustări de depreciere/amortizare)]:
Referitor la imobilizări corporale şi imobilizări necorporale facem precizările următoare:
• Amortizarea contabilă a imobilizărilor se efectuează conform politicilor contabile elaborate de societate.
• Amortizarea fiscală reprezintă amortizarea deductibilă fiscal conform Codului fiscal şi normelor de aplicare a acestuia.
2. Imobilizări financiare
Imobilizările financiare se prezintă în situaţiile anuale la valoarea de intrare diminuată cu deprecierile pentru titluri:
Evaluarea are loc la valoarea justă a imobilizărilor financiare. (Valoarea justă a instrumentelor financiare se înregistrează numai în bilanţul consolidat).
3. Stocuri
Stocurile nu trebuie reflectate în bilanţ la o valoare mai mare decât valoarea care se poate obţine prin utilizarea sau vânzarea lor.
4. Terţi
Actualizarea creanţelor şi datoriilor în valută, în funcţie de cursul BNR, valabil la încheierea exerciţiului financiar – venituri şi cheltuieli din diferenţe de curs valutar (ct. 765, ct. 665).
Actualizarea creanţelor şi datoriilor exprimate în lei, a căror decontare se face în funcţie de cursul unei valute (ct. 768, ct. 668).
Înregistrarea pe venituri sau pe cheltuieli a prestaţiilor referitoare la anul ......pentru care nu s-au întocmit facturi până la 31.12........ în corespondenţa cu contul 408 „Furnizori – facturi nesosite”, respectiv contul 418 „Clienţi – facturi de întocmit”.
În situaţia în care au fost acordate avansuri de trezorerie şi acestea nu au fost decontate până la data bilanţului, societăţile trebuie să înregistreze aceste avansuri în contul de debitori prin articolul contabil:
461 Debitori diverşi = 542 Avansuri trezorerie
5. Trezorerie
Disponibilităţile în valută şi asimilate se vor actualiza la cursul BNR comunicat pentru sfârşitul exerciţiului.
Investiţiile pe termen scurt se vor evalua la sfârşitul exerciţiului la valoarea din ultima zi de tranzacţionare, iar cele netranzacţionate – la costul istoric, mai puţin eventualele ajustări pentru pierdere de valoare (pentru cele tranzacţionate, se recunosc şi plusurile de valoare).
6. Provizioane
Provizioanele vor fi recunoscute după următoarele criterii:
- obligaţie legală sau implicită rezultată din fapte petrecute
- să fie estimabilă
- să genereze ieşire de resurse din unitate.
Tipuri de provizioane:
• pentru litigii
• pentru garanţii acordate clienţilor
• pentru restructurare
• pentru pensii şi obligaţii similare
• pentru impozite
• alte provizioane
7. Capital şi rezerve
Este vorba despre: Rezerve legale; Alte rezerve – constituite în baza unor acte normative; Rezerve statutare; Rezerve din reevaluare (Ct. 105); Rezerve reprezentând surplusul realizat din rezerva din reevaluare (ct. 1065).
C. Repartizarea profitului
Singura repartizare a profitului care se prezintă în bilanţ este numai aceea privind rezervele legale, constituite în baza unor prevederi legale. Această repartizare se înregistrează prin articolul contabil:
După aprobarea repartizării profitului de către adunarea generală, se înregistrează şi repartizarea profitului pe destinaţii:
D. Acoperirea pierderii contabile
Sursele de acoperire a pierderii sunt urmatoărele:
• profitul exerciţiului financiar
• profitul reportat
• rezerve
• prime de capital
• capital social
În lipsa unor prevederi legale exprese, ordinea surselor din care se acoperă pierderea contabilă este la latitudinea adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor, respectiv a consiliului de administraţie.

multumesc pentru raspuns

Pentru a nu deschide un nou subiect.
Care este procedura aferentă unei inventarieri de schimbare de preț (micșorare) în cazul unei gestiuni global-valorice înregistrată la preț de vânzare (marfa)?

Se face inventarul marfii in cauza.

corneliamagda a scris:

Se face inventarul marfii in cauza.

Dar cum se înregistrează în contabilitate (care at fi operațiunile) ?