În acest an, pentru veniturile din chirii se datorează un impozit pe venit de 16% și o contribuție la sănătate (CASS) de 5,5%. În schimb, nu trebuie plătită contribuția la pensie (CAS).
De la 1 ianuarie, cota de cheltuieli forfetare a crescut de la 25%, la 40%. Astfel, cei care obțin venituri din cedarea folosinței bunurilor și care aleg regimul forfetar de cheltuieli vor plăti un impozit pe venituri mai mic.
Contribuabilii care realizează venituri din chirii pe parcursul unui an datorează statului plăți anticipate în contul impozitului pe venit, exceptându-se cazul veniturilor pentru care plățile anticipate se stabilesc prin reținere la sursă, potrivit noului Cod fiscal.
Plățile anticipate pentru acest tip de venituri se stabilesc de organul fiscal astfel:
- pe baza declarației privind venitul estimat/norma de venit și a contractului încheiat între părți; sau
- pe baza veniturilor determinate în sistem real, pe baza datelor din contabilitate, în conformitate cu prevederile art. 68, potrivit opțiunii.
Și în 2016, pentru veniturile din chirii se fac plăți anticipate cu titlu de contribuții sociale. Organul fiscal emite o decizie de impunere pentru aceste plăți anticipate în baza venitului net estimat în declarația privind venitul estimat/norma. În acest mod, Fiscul stabilește CASS datorat trimestrial, în patru tranșe egale, și termenele de plată, până la data de 25 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.
Veniturile din chirii, în noul Cod fiscal
Noul Cod fiscal definește veniturile din cedarea folosinței bunurilor drept veniturile, în bani şi/sau în natură, provenind din cedarea folosinţei bunurilor mobile şi imobile, obţinute de către proprietar, uzufructuar sau alt deţinător legal, altele decât veniturile din activităţi independente. Potrivit Codului civil, aceste venituri se stabilesc pe baza unui contract încheiat între părți, în formă scrisă.
Normele de aplicare a Codului fiscal stabilesc că în categoria veniturilor impozabile din chirii sunt incluse „veniturile din închirieri și subînchirieri de bunuri mobile și imobile, precum și veniturile din arendarea bunurilor agricole, din patrimoniul personal”. Totodată, potrivit normelor citate mai sus, veniturile obținute din chirii sunt cele din „cedarea folosinței locuinței, caselor de vacanță, garajelor, terenurilor și altora asemenea, inclusiv a unor părți din acestea, utilizate în scop de reclamă, afișaj și publicitate, a căror folosință este cedată în baza unor contracte de închiriere/subînchiriere, uzufruct și altele asemenea”.
De menționat că, potrivit aceluiași act normativ, „sunt considerate venituri din cedarea folosinței bunurilor și veniturile obținute de către proprietar din închirierea camerelor situate în locuințe proprietate personală, având o capacitate de cazare în scop turistic cuprinsă între una și 5 camere inclusiv”.
Totodată, trebuie să știți că, în cazul în care, în cursul anului fiscal, sunt închiriate mai mult de 5 camere, de la data depășirii acestui număr și până la sfârșitul anului fiscal, venitul net trebuie să fie determinat în sistem real, „potrivit regulilor de stabilire prevăzute în categoria venituri din activități independente”, se arată în noul Cod fiscal.
În schimb, dacă sunt închiriate de la bun început mai mult de 5 camere, atunci veniturile obținute trebuie să fie calificate ca venituri din activităţi independente.
Contractele de chirie se înregistrează la Fisc
Potrivit reglementărilor în vigoare, contribuabilii care obțin venituri din cedarea folosinței bunurilor din patrimoniul personal, altele decât veniturile din arendare, au obligația să înregistreze contractul între părți în termen de 30 zile de la data încheierii acestuia. De asemenea, odată cu înregistrarea contractului, trebuie depus la Fisc și formularul 220 „Declarația privind venitul estimat/norma de venit”.
În situația în care respectivul bun închiriat este deținut în comun, contractul trebuie înregistrat de către fiecare coproprietar în parte la organul fiscal în a cărui rază teritorială își are domiciliul. Potrivit ANAF, documentele se prezintă în copie și original, urmând ca după verificarea realității datelor de către funcționarul public de la ghișeu, actele în original să fie restituite contribuabilului.
Pentru înregistrarea unui contract de închiriere sunt necesare următoarele acte:
- Contractul de închiriere (original și două copii);
- Declarația de venit estimat/norma de venit (formular 220 în două exemplare);
- Actul de identitate (copie);
- Actul de proprietate/deținere legală (copie și original);
- Împuternicire însoțită de actul de identitate al împuternicitului, după caz.
Pentru a putea închiria o locuință, proprietarul este obligat să obțină și un certificat energetic. Acesta atestă starea apartamentului din punct de vedere energetic sau, mai precis, îl încadrează într-o anumită clasă energetică (clasa A înseamnă că locuința folosește energia în mod eficient).
În 30 de zile de la încheierea unui contract de închiriere, se depune formularul 220
Începând din acest an, contribuabilii care obțin venituri din cedarea folosinței bunurilor din patrimoniul personal, altele decât veniturile din arendare, sunt obligați să depună formularul 220 „Declarație privind venitul estimat/norma de venit” în termen de 30 de zile de la încheierea contractului între părți.
Potrivit instrucțiunilor de completare a formularului 220 - noua variantă, valabilă în 2016 - dacă o persoană fizică obține venituri din cedarea folosinței bunurilor din mai multe surse, respectiv contracte de închiriere, atunci aceasta depune câte o declarație estimativă pentru fiecare sursă. În plus, în situația închirierii bunurilor deținute în comun, fiecare coproprietar trebuie să completeze și să depună câte o declarație, corespunzător cotei care îi revine din proprietate.
Și în 2016, declarația 220 se completează în două exemplare, astfel că originalul se depune la registratura organului fiscal competent sau la oficiul poștal, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, iar copia se păstrează de către contribuabil.
Notă: Data depunerii declarației este data înregistrării acesteia la organul fiscal sau data depunerii la poștă, după caz.
Formularul 220 și contractul de închiriere se pot depune, potrivit Ordinului ANAF nr. 1985/2012 privind aprobarea Procedurii de înregistrare a contractelor de fiducie, a Procedurii de înregistrare a contractelor de locaţiune, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare, în vigoare de la 9 ianuarie 2013, la:
- organul fiscal în a cărui rază teritorială contribuabilul are adresa unde își are domiciliul sau adresa unde locuiește efectiv, dacă aceasta este diferită de domiciliu – în cazul persoanelor fizice rezidente;
- organul fiscal în a cărui rază teritorială se află bunul supus impunerii – în cazul persoanelor fizice nerezidente.
Plățile anticipate cu titlu de impozit se stabilesc prin decizie de impunere
După prelucrarea datelor trecute de contribuabil în „Declarația privind venitul estimat/norma de venit”, formular 220, organul fiscal competent emite „Decizia de impunere privind plățile anticipate cu titlu de impozit pe venit/contribuții de asigurări sociale de sănătate/contribuții de asigurări sociale”, formular 260, prin care sunt stabilite plățile anticipate cu titlu de impozit datorate de contribuabil în contul impozitului pe venitul anual datorat.
Potrivit Codului fiscal, contribuabilii care realizează venituri din cedarea folosinței bunurilor pe parcursul unui an, cu excepția veniturilor din arendare, datorează plăți anticipate în contul impozitului pe venit către bugetul de stat. În acest sens, organul fiscal competent stabilește plățile anticipate prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului net anul estimat din „Declarația privind venitul estimat/norma de venit” și emite decizia de impunere, care se comunică contribuabililor.
Cu alte cuvinte, plățile anticipate se stabilesc de organul fiscal competent, pe fiecare sursă de venit, luându-se ca bază de calcul venitul anual estimat sau venitul net realizat în anul precedent, după caz, prin emiterea unei decizii care se comunică contribuabililor.
Pentru contribuabilii care realizează venituri din cedarea folosinţei bunurilor pentru care chiria prevăzută în contractul încheiat între părţi este stabilită în lei şi nu au optat pentru determinarea venitului net în sistem real, iar la sfârşitul anului anterior nu îndeplinesc condiţiile pentru calificarea veniturilor în categoria veniturilor din activităţi independente, plăţile anticipate cu titlul de impozit efectuate în cursul anului sunt egale cu impozitul anual datorat şi impozitul este final, se arată în noul Cod fiscal, la art. 88 alin. (2).
De precizat că, în cazul în care, potrivit clauzelor contractuale, venitul din chirii reprezintă echivalentul în lei al unei sume în valută, determinarea venitului anual estimat se efectuează pe baza cursului de schimb al pieței valutare, comunicat de BNR, din ziua precedentă celei în care se efectuează impunerea.
Contribuabilii trebuie să efectueze plățile anticipate în patru rate egale, până la data de 25 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru, respectiv: 25 martie, 25 iunie, 25 septembrie și 25 decembrie.
Pentru declarațiile privind venitul estimat/norma de venit depuse în luna decembrie nu se mai stabilesc plăți anticipate, venitul net aferent perioadei până la sfârșitul anului urmând să fie supus impozitării potrivit deciziei de impunere emise pe baza declarației privind venitul realizat.
În cazul se optează pentru determinarea venitului net în sistem real, pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă, există câteva reguli pentru stabilirea impozitului datorat. Astfel, opțiunea se exercită pentru fiecare an fiscal, prin completarea „Declarației privind venitul estimat/norma de venit” pentru anul în curs și depunerea formularului la organul fiscal competent până la data de 31 ianuarie inclusiv. În situația în care un contribuabilul începe să realizeze în cursul anului, după data de 31 ianuarie inclusiv, venituri din această categorie, opțiunea se exercită pentru anul fiscal în curs, în termen de 30 de zile de la data producerii evenimentului, prin completarea și depunerea declarației privind venitul estimat/norma de venit.
Impozitarea venitului net din cedarea folosinței bunurilor
Contribuabilii care realizează venituri din cedarea folosinței bunurilor au obligația să depună declarația privind venitul realizat, formular 200, la organul fiscal competent pentru fiecare an fiscal, până la data de 25 mai inclusiv a anului următor celui de realizare a venitului, se arată în noul Cod fiscal, la art. 122. Este bine de știut că declarația privind venitul realizat se completează pentru fiecare sursă și categoria de venit și se depune de către:
- contribuabilii care realizează venituri din cedarea folosinţei bunurilor, determinate în sistem real;
- contribuabilii care realizează venituri din cedarea folosinţei bunurilor care au depus declaraţii de venit estimativ în luna decembrie şi pentru care nu s-au stabilit plăţi anticipate;
- contribuabilii care realizează venituri din cedarea folosinţei bunurilor, în baza contractelor încheiate între părţi în care chiria este exprimată în lei, a căror impunere este finală, pentru situaţiile în care intervin modificări ale clauzelor contractuale, caz în care plăţile anticipate de impozit vor fi luate în calcul la stabilirea impozitului anual datorat.
Codul fiscal stabilește că impozitul anual datorat se calculează de organul fiscal competent, pe baza declarației 200, prin aplicarea unei cote de 16% asupra venitului net anual determinat în sistem real, pe baza datelor din contabilitate, impozitul fiind final.
În continuare, organul fiscal stabilește impozitul anual datorat și emite decizia de impunere, pe care o comunică contribuabililor. Diferențele de impozit rămase de achitat conform deciziei de impunere anuale trebuie să fie plătite în cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere, perioadă pentru care nu se calculează și nu se datorează obligații fiscale accesorii (dobânzi și penalități de întârziere). Impozitul anual datorat se virează integral la bugetul de stat, se mai arată în noul Cod fiscal.
Atenție! Nu sunt obligați să depună declarația privind venitul realizat, formular 200, contribuabilii care realizează venituri din cedare folosinței bunurilor pentru care chiria prevăzută în contractul încheiat între părți este stabilită în lei, nu au optat pentru determinarea venitului net în sistem real și la sfârșitul anului anterior nu îndeplinesc condițiile pentru calificarea veniturilor în categoria veniturilor din activități independente, pentru care plățile anticipate cu titlu de impozit sunt egale cu impozitul anual datorat și impozitul este final.
Determinarea venitului brut și a venitului net din chirii în 2016
Venitul brut
Potrivit noului Cod fiscal, venitul brut din cedarea folosinței bunurilor din patrimoniul personal, altele decât veniturile din arendarea bunurilor agricole, reprezintă totalitatea sumelor în bani și/sau echivalentul în lei al veniturilor în natură stabilite potrivit contractului încheiat între părţi, pentru fiecare an fiscal, indiferent de momentul încasării acestora. Venitul brut se majorează cu valoarea cheltuielilor ce cad, conform dispoziţiilor legale, în sarcina proprietarului, uzufructuarului sau a altui deţinător legal, dacă sunt efectuate de cealaltă parte contractantă.
În cazul veniturilor obţinute din închirierea bunurilor mobile şi imobile din patrimoniul personal, venitul brut se stabileşte pe baza chiriei prevăzute în contractul încheiat între părţi pentru fiecare an fiscal, indiferent de momentul încasării chiriei.
Normele de aplicare a Codului fiscal stabilesc că, pentru stabilirea venitului brut, trebuie să fie incluse și cheltuielile ce cad în sarcina proprietarului, dar sunt efectuate de cealaltă parte contractantă.
De asemenea, reprezintă venit brut şi valoarea investiţiilor la bunurile mobile şi imobile ale proprietarului, care fac obiectul unor contracte de cedare a folosinţei bunurilor, inclusiv al contractelor de comodat, şi care sunt efectuate de cealaltă parte contractantă. În termen de 30 de zile de la finalizarea investiţiilor, partea care a efectuat investiţia este obligată să comunice proprietarului, uzufructuarului sau altui deţinător legal valoarea investiţiei. Proprietarul are obligaţia să declare la organul fiscal competent valoarea investiţiei, în declaraţia privind venitul realizat.
Conform normelor de aplicare a Codului fiscal, proprietarul are obligaţia să efectueze cheltuielile referitoare la întreţinerea şi repararea locuinţei închiriate, potrivit reglementărilor legale în vigoare. Dacă, în schimb, acestea sunt efectuate de către chiriaș, atunci ele se încadrează în cota forfetară de cheltuieli, cu diminuarea corespunzătoare a chiriei, iar impunerea rămâne nemodificată.
Notă: Dacă chiria este echivalentul în lei al unei valute, venitul brut anual se determină pe baza chiriei lunare evaluate la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României, valabil pentru ultima zi a fiecărei luni, corespunzător lunilor din perioada de impunere.
Venitul net
Din acest an, venitul net din cedarea folosinței bunurilor se stabilește prin deducerea din venitul brut a cheltuielilor determinate prin aplicarea unei cote de 40% asupra venitului brut.
Concret, venitul net este calculat prin scăderea cotei de cheltuială forfefară de 40% (cheltuieli deductibile aferente venitului) din sumele reprezentând chiria în bani și/sau echivalentul în lei al veniturilor în natură, prevăzute în contractul de închiriere.
De menționat că, pentru recunoașterea deductibilității cheltuielii stabilite forfetar, proprietarul nu are obligația să prezinte organului fiscal niciun fel de documente justificative, se menționează în normele metodologice de aplicare a Codului fiscal.
Spre exemplu, cheltuiala deductibilă aferentă venitului, stabilită în cota forfetară de 40% aplicată la venitul brut, poate reprezenta uzura bunurilor închiriate şi cheltuielile ocazionate de întreţinerea şi repararea acestora, impozitele şi taxele pe proprietate datorate potrivit legii, comisionul reţinut de intermediari, primele de asigurare plătite pentru bunul cedat spre folosinţă, respectiv eventuale nerealizări ale veniturilor din arendare scontate, generate de condiţii naturale nefavorabile, cum ar fi: grindina, seceta, inundaţii, incendii şi altele asemenea.
Pentru veniturile din chirii se datorează un impozit anual de 16%
Organul fiscal competent stabilește impozitul anual datorat pe baza declarației privind venitul realizat, formular 200, prin aplicarea unei cote de 16% asupra venitului net anual impozabil. Mai precis, după stabilirea impozitului anual datorat, este emisă decizia de impunere, care este comunicată contribuabilului.
Potrivit noului Cod fiscal, venitul net anual impozabil se stabilește pe fiecare sursă de realizare a venitului prin deducerea din venitul net anual a pierderilor fiscale reportate. Veniturile care se realizează într-o fracțiune de an sau în perioade diferite ce reprezintă fracțiuni ale aceluiași an, se consideră venit anual.
Începând din acest an, pierderea fiscală anuală înregistrată pe fiecare sursă din cedarea folosinței bunurilor se reportează și se compensează cu venituri obținute din aceeași sursă de venit din următorii 7 ani fiscali consecutivi.
Diferențele de impozit rămase de achitat potrivit deciziei de impunere anuale se plătesc în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere, perioadă pentru care nu se calculează și nu se datorează sumele stabilite ca accesorii (dobânzi, penalități), potrivit reglementărilor în materie privind colectarea creanțelor bugetare.
Plățile anticipate stabilite pe baza contractelor încheiate între părți în care chiria este exprimată în lei reprezintă impozit final.
Atenție! Contribuabilii care reziliază contractele de închiriere în cursul anului sunt obligați, potrivit Fiscului, să înștiințeze în scris în termen de cinci zile organul fiscal competent. În acest sens, se vor anexa, în copie, mai multe documente din care să rezulte rezilierea contractelor de închiriere, precum: actul adițional, declarația pe propria răspundere, etc. Potrivit Codului fiscal, în situaţia rezilierii, în cursul anului fiscal, a contractelor încheiate între părţi în care chiria este exprimată în lei, plăţile anticipate vor fi recalculate de organul fiscal competent la cererea contribuabilului, pe bază de documente justificative.
Pentru veniturile din chirii se plătește CASS, dar nu și CAS
Începând din acest an, în cazul veniturilor din chirii se datorează, ca și până acum, pe lângă impozitul pe venit de 16%, și o contribuție la sănătate (CASS) de 5,5%.
Totodată, este important de știut că pentru aceste venituri nu se datorează contribuția la pensie (CAS) de 10,5% sau 26,3%.
Noul Cod fiscal stabilește că, pentru stabilirea bazei de calcul pentru CASS în cazul veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, se scade din venitul brut cheltuiala deductibilă în cotă de 40% aplicată asupra venitului brut, exclusiv cheltuielile reprezentând CASS/valoarea anuală a normei de venit raportată la numărul de luni din anul fiscal prevăzut în contractul încheiat între părți.
Contribuția lunară nu poate fi mai mică de 5,5% din salariul minim brut pe țară, dacă venitul din chirii este unicul pentru care se plătește CASS (plafon minim) și nu poate fi mai mare de 5,5% din 5 salarii medii brute (plafon maxim).
Cu alte cuvinte, suma asupra căreia se aplică cota de 5,5% a CASS nu va fi mai mică de 1.050 de lei (salariul minim brut valabil în 2016; de la 1 mai 2016, acesta va crește la 1.250 de lei) și nici mai mare de 13.405 lei, adică de cinci ori salariul mediu brut (câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pentru 2016 este de 2.681 lei, astfel că 2.681 x 5 = 13.405 lei, n.red.).
În aceste condiții, o persoană care va obține doar venituri din chirii și nu va avea niciun fel de cheltuieli ocazionate de aceste venituri va plăti CASS în valoare de cel puțin 57,75 de lei (86,75 de lei de la 1 mai 2016, n.red.), dar nu mai mult de 737,275 de lei.
De menționat că persoanele fizice care realizează venituri din cedarea folosinței bunurilor au obligația să efectueze în cursul anului plăți anticipate cu titlu de CASS. Acestea se stabilesc de către organul fiscal competent prin decizie de impunere, pe fiecare sursă de venit, pe baza declarației de venit estimat/norma de venit sau a declarației privind venitul realizat.
CASS individuală datorată este calculată prin aplicarea cotei individuale de 5,5% asupra bazelor de calcul, iar plata CASS stabilită prin decizia de impunere anuală trebuie efectuată în cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei.
Fiscul calculează contribuția la sistemul de sănătate în baza „Declarației privind venitul estimat” – formular 220 și a „Declarației privind venitul realizat” – formular 200 și este comunicată prin decizie de impunere. În acest ultim caz, este vorba de formularul 650 „Decizie de impunere privind plățile anticipate cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate pentru veniturile din cedarea folosinței bunurilor”.
Mai exact, în baza venitului net estimat în declarația privind venitul estimat/norma, organul fiscal emite decizia de impunere pentru plăți anticipate în care stabilește CASS datorat trimestrial, în patru tranșe egale, și termenele de plată, până la data de 25 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru. La stabilirea CASS de plată trimestrial se ține cont de plafonul maxim.
Abia după încheierea anului fiscal, organul fiscal verifică încadrarea CASS în plafonul minim sau, după caz, maxim, ținând cont și de eventualele alte venituri din categoria cedării folosinței bunurilor, iar în cazul diferențelor de plată/de restituit, emite decizie de impunere anuală.
Notă: Nedepunerea la termen a declarațiilor de venit de către persoanele fizice constituie contravenție și se sancționează, potrivit noului Cod de procedură fiscală, cu amendă de la de la 500 lei la 1.000 lei.
Cine nu plătește CASS pentru veniturile din chirii?
Există o singură categorie de persoane care obțin venituri din chirii și care nu sunt obligate să plătească contribuția de asigurări sociale de sănătate. Este vorba despre persoanele care obțin venituri din chirii, dar dețin totodată o asigurare socială de sănătate în alt stat membru al Uniunii Europene sau care locuiesc într-un stat cu care România nu a semnat un acord în ceea ce privește sistemele de securitate socială. Persoanele astfel astfel exceptate de la plata CASS pe teritoriul țării noastre trebuie să depună la Fisc formularul 602.
Mai precis, Ordinul ANAF nr. 2963/2015, care a introdus formularul 602 „Declarația pe propria răspundere pentru exceptarea de la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate a persoanelor fizice care realizează venituri din cedarea folosinței bunurilor”, a apărut în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 879 din 24 noiembrie 2015 și a intrat în vigoare din ziua publicării.
Actul normativ, despre care AvocatNet.ro a scris AICI, a apărut în condițiile în care Comisia Centrală Fiscală a stabilit, prin Decizia nr.2/2015, că pot exista persoane fizice scutite de la plata contribuției individuale de sănătate pentru veniturile din chirii.
Contribuabilul trebuie să completeze în formularul 602 datele personale și să bifeze una dintre cele două căsuțe corespunzătoare situației sale care permite exceptarea de la plata CASS. Formularul mai prevede mentionarea datei de la care se solicită exceptarea de la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate, precum și obligația anunțării organului fiscal, în termen de 15 zile calendaristice, cu privire la orice schimbare apărută.
Totodată, contribuabilul trebuie să depună și documente justificative cu care va dovedi că nu trebuie să plătească CASS, eliberate de instituția competentă din statul în care a fost încheiată asigurarea. Acestea trebuie să ateste calitatea de asigurat și perioadele de asigurare în statul de reședință/alt stat.
Important! Două tipuri de documente pot atesta că plata CASS nu este obligatorie, se mai arată în ordinul elaborat de Fisc:
- Documentul portabil A1 care dovedește menținerea titularului la sistemul de securitate socială al statului de care aparține instituția emitentă, în situația persoanelor aflate sub incidența regulamentelor europene de coordonare a sistemelor de securitate socială;
- Formular privind legislația aplicabilă în situația persoanelor aflate sub incidența acordurilor în domeniul securității sociale la care România este parte, completat de instituția competentă a statului respectiv.
Declarația 602 trebuie să fie depusă la data înregistrării contractului privind darea în chirie a unui imobil sau la data când contribuabilul îndeplinește condițiile legale care îi permit să fie exceptat de la plata contribuției de asigurări de sănătate.
Formularul se completează în două exemplare. Un exemplar se păstrează de contribuabil, iar celalalt exemplar se depune la organul fiscal competent.
Procedura de aplicare a Deciziei Comisiei fiscale centrale nr. 2/2015 prevede că există mai multe situații în care se poate regăsi un contribuabil ce depune la Fisc formularul 602:
- dacă se constată, din documentele prezentate, că persoana îndeplinește condițiile legale pentru a nu plăti contribuția de asigurări sociale de sănătate (CASS), acest fapt se înregistrează în evidența fiscală;
- dacă se constată, în schimb că persoana nu îndeplinește condițiile legale care i-ar permite să fie exceptat de la plata CASS, compartimentul de specialitate din cadrul ANAF trebuie să întocmească un referat de respingere a solicitării. În acest caz, sunt stabilite și obligațiile de plată și sunt emise deciziile de impunere privind plățile anticipate cu titlu de contribuții CASS pentru veniturile din chirii.
- dacă se constată că documentația depusă nu este completă, persoana are la dispoziție 15 zile de la data la care a fost notificată cu privire la lipsa actelor să clarifice situația.