În prezent, potrivit Codului fiscal intrat în vigoare la 1 ianuarie 2016, o inspecție fiscală se poate încheia din oficiu într-o singură situație, și anume când aceasta nu se termină într-o perioadă reprezentând dublul duratei legale. Cu alte cuvinte, după trecerea a 360 de zile (în cazul contribuabililor mari), 180 de zile (în cazul contribuabililor mijlocii) sau 90 de zile (pentru ceilalți contribuabili) de la începutul unui astfel de control, acesta se finalizează din oficiu.
Trebuie menționat și faptul că, atunci când nu se finalizează într-o perioadă reprezentând dublul duratei legale, inspecţia fiscală încetează fără a se emite un raport de inspecție fiscală şi o decizie de impunere sau decizie de nemodificare a bazei de impunere.
Concret, durata efectuării inspecției fiscale este stabilită de organul de inspecție fiscală, în funcție de obiectivele inspecției, iar aceasta nu poate fi mai mare de 180 de zile pentru contribuabilii mari, respectiv pentru contribuabilii/plătitorii care au sedii secundare, indiferent de mărime, 90 de zile pentru contribuabilii miijlocii și 45 de zile pentru ceilalți contribuabili.
Astfel, în cazul marilor contribuabili, o inspecție fiscală nu poate depăși un an și șase luni, având în vedere posibilitatea de suspendare doar pentru o perioadă de maximum şase luni.
În cazul în care o inspecție fiscală încetează din cauză că a fost depășit dublul duratei legale, aceasta poate fi reluată în perioada de prescripție, însă numai cu aprobarea organului ierarhic superior celui care a aprobat inițial inspecția fiscală. Mai mult, inspecția poate fi reluată o singură dată pentru aceeași perioadă și aceleași obligații.
De asemenea, în acest caz, termenele de prescripție nu se suspendă pe perioada cuprinsă între data începerii inspecţiei fiscale/verificării situaţiei fiscale personale şi data emiterii deciziei de impunere ca urmare a efectuării inspecţiei fiscale/verificării situaţiei fiscale personale.
Potrivit prevederilor legale aflate în vigoare, verificarea legalității și conformității declarațiilor fiscale, corectitudinii și exactității îndeplinirii obligațiilor în legătură cu stabilirea obligațiilor fiscale de către contribuabil sau plătitor sau, pe scurt, inspecția fiscală, se poate exercita asupra oricăror persoane și entități, indiferent de forma lor de organizare.
Fie că vorbim de o inspecție fiscală generală sau parțială, este important de reținut că aceasta are loc în cadrul termenului de prescripție a dreptului de a stabili creanțe fiscale, iar perioada supusă inspecției fiscale începe de la sfârșitul perioadei controlate anterior.
Important! În prezent, potrivit Codului de procedură fiscală, dreptul organului fiscal de a stabili creanțe fiscale se prescrie în termen de cinci ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel. Acest termen începe să curgă de la data de 1 iulie a anului următor celui pentru care se datorează obligația fiscală. În cazul în care creanțele fiscale rezultă din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, acestea se prescriu în termen de zece ani, iar termenul curge de la data săvârșirii faptei ce constituie infracțiune sancționată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă.
Notă: Abonaţii AvocatNet.ro pot consulta aici un ghid al principalelor etape ale unei inspecţii fiscale.