Ai un autoturism pe firmă? Ce cheltuieli îți poți deduce și cât trebuie să plătești la stat

Noul Cod fiscal prevede că se deduc în proporţie de 50% cheltuielile aferente vehiculelor rutiere motorizate care nu sunt utilizate exclusiv în scopul activităţii economice. Principiul bunei-credinţe spune că odată ce ai cumpărat maşina pentru companie, o foloseşti pentru companie. Numai că… legiuitorul gândeşte altfel din start – cum că de fapt maşina societăţii e folosită 50% în alte scopuri. Dacă pretinzi că o foloseşti 100% pentru companie, trebuie să justifici această susţinere, pe baza a două categorii de documente:

• documente financiar-contabile (spre exemplu delegaţie, decont)
• foaie de parcurs completată permanent şi care trebuie să cuprindă cel puţin următoarele informaţii:
  • categoria de vehicul utilizat,
  • scopul şi locul deplasării,
  • kilometrii parcurşi,
  • norma proprie de consum carburant pe kilometru parcurs.

Dacă vrei să deduci 100%, totul este în regulă până la norma de consum. Care se calculează complicat (deci este nevoie de ajutorul unui specialist), pe baza a două acte normative:

• Ordinul nr. 14/1982 al Ministerului Transporturilor pentru aprobarea normativului privind consumul de combustibil şi ulei pentru automobile. Indicatorii prevăzuţi în acest Ordin presupun întrunirea unei comisii tehnice sau – măcar – a unui expert autorizat în domeniu.
• Directiva 80/1268/CEE a Consiliului privind emisiile de dioxid de carbon şi consumul de carburant al autovehiculelor (modificată succesiv, ultima dată prin Directiva 2004/3/CE a Parlamentului European şi a Consiliului).

Calcularea consumului după indicatorii din Directivă presupune, la fel ca mai sus, condiţii pe care numai un expert sau o comisie de specialitate le poate urmări (printre altele, motorul să fie alimentat cu carburant printr-un dispozitiv capabil să măsoare cantitatea consumată cu o precizie de ± 2%; temperatura aerului – 20 grade Celsius; densitatea aerului – în parametrii dintr-o formulă cuprinsă în Directivă; viteza medie a vântului nu trebuie să depăşească 3 m/s, iar rafalele trebuie să fie sub 8 m/s etc.).

Greu pentru majoritatea societăţilor.

Se poate lua în considerare norma de consum din cartea tehnică, însă conducătorii auto ştiu că este greu de respectat o astfel de normă, obţinută în condiţiile cvasi-ideale.

Consumul de 7,5%, pe care unii îl cunosc din practică, este doar pentru instituţii publice (este vorba despre H.G. nr. 1860/2006 privind drepturile şi obligaţiile personalului autorităţilor şi instituţiilor publice pe perioada delegării şi detaşării) şi nu poate fi luat în considerare la entităţi private.

Aşa fiind, în lipsa unei expertize societăţile sunt prezumate (bănuite) că ar utiliza autovehiculele jumătate pentru afacere, jumătate în alte scopuri (personale ale administratorilor, salariaţilor)… În consecinţă, deduc 50% din cheltuielile asociate maşinii:

• cheltuielile cu combustibilul utilizat pentru funcţionarea vehiculului
• impozitele locale,
• asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto,
• inspecţiile tehnice periodice,
• cheltuielile de reparaţii şi de întreţinere
• cheltuielile cu lubrifianţi,
• piesele de schimb,
• rovinieta,
• chiriile,
• partea nedeductibilă din taxa pe valoarea adăugată,
• dobânzile şi comisioanele,
• diferenţe de curs valutar înregistrate ca urmare a derulării unui contract de leasing

Atenţie! În aceleaşi condiţii menţionate mai sus, se limitează la 50% inclusiv deducerea TVA aferentă cumpărării, închirierii, leasingului sau întreţinerii vehiculelor rutiere motorizate.

În practică, aplicarea limitei de 50% pentru stabilirea valorii nedeductibile la determinarea rezultatului fiscal se efectuează după aplicarea limitării aferente taxei pe valoarea adăugată, respectiv aceasta se aplică şi asupra taxei pe valoarea adăugată pentru care nu s-a acordat drept de deducere din punctul de vedere al taxei pe valoarea adăugată.

 Exemplu:

Într-o lună, cheltuielile cu reparaţiile maşinii societăţii sunt de 3.000 lei  + 600 lei TVA = 3.600 lei.

TVA nedeductibil = 50% x 600 lei = 300 lei.
TVA deductibil = 300 lei.

Baza de calcul a valorii nedeductibile a cheltuielilor cu reparaţiile maşinii societăţii = 3000 + 300 = 3.300 lei.

Per total se recunosc ca deductibile pe societate cheltuieli cu reparaţiile în valoare de: 3300 x 50% = 1.650 lei din 3.600 lei – deci în practică mai puţin de jumătate din ce am achitat.

Toate pornind de la prezumţia că vehiculul este folosit jumătate în interes propriu. Aceasta este regula, de la care există două excepţii:

Excepţia 1: cheltuielile cu vehiculele afacerii sunt integral deductibile pentru situaţiile în care vehiculele se înscriu în oricare dintre următoarele categorii:

• sunt utilizate exclusiv pentru servicii de urgenţă, servicii de pază şi protecţie şi servicii de curierat;
• sunt utilizate de agenţii de vânzări şi de achiziţii;
• sunt utilizate pentru transportul de persoane cu plată, inclusiv pentru serviciile de taximetrie;
• sunt utilizate pentru prestarea de servicii cu plată, inclusiv pentru închirierea către alte persoane sau pentru instruire de către şcolile de şoferi;
• sunt utilizate ca mărfuri în scop comercial (deci cheltuielile cu repararea unui vehicul cumpărat în scop de revânzare de către o societate de profil sunt deductibile 100%).

Excepţia 2: chiar dacă vehiculele aparţinând societăţii nu fac parte din categoriile de mai sus, amortizarea este deductibilă, dar numai până în 1500 lei lunar (amortizarea se face integral doar pentru vehiculele utilizate exclusiv pentru servicii de urgenţă, servicii de pază şi protecţie şi servicii de curierat; vehiculele utilizate de agenţii de vânzări şi de achiziţii; vehiculele de test drive şi pentru demonstraţii; vehiculele utilizate pentru transportul de persoane cu plată, inclusiv taximetrie; vehiculele utilizate pentru închiriere, comodat, leasing; vehiculele de instruire de la şcolile de şoferi).

Ce se întâmplă cu restul de 50%, care se consideră că nu e afectat afacerii?

Aici două texte legale ridică probleme:

a) pe de o parte Codul fiscal consideră avantaj pentru salariat, impozitat cu 16%, utilizarea vehiculului din patrimoniul afacerii sau închiriat de la o terţă persoană, în scop personal, cu excepţia deplasării pe distanţă dus-întors de la domiciliu/reşedinţă la locul de muncă/locul desfăşurării activităţii  (art. 76 alin. (3) lit. a) din Noul Cod fiscal)

b) pe de altă parte, acelaşi Cod fiscal precizează că NU sunt venituri impozabile cu 16% avantajele sub forma utilizării în scop personal a vehiculelor pentru care cheltuielile sunt deductibile în cota de 50% (art. 76 alin. (4) Noul Cod fiscal).

Textele legale duc la concluzia că atunci când folosinţa în scop personal a vehiculului este reală, aceasta impozitează cu 16% (după o formulă de calcul destul de complicată), dar când este doar prezumată prin lege, cum este situaţia pe care o discutăm în acest articol, nu se aplică impozitarea. 
În anul 2015 aceste venituri nu erau prevăzute în mod expres nici la avantaje şi nici ca venituri impozabile, ceea ce a făcut ca ANAF să reconsidere, la multe companii, partea de 50% nedeductibilă pentru societate ca fiind automat avantaj în natură pentru salariat.

Interpretarea –  abuzivă, în lipsa unei dovezi privind folosinţa personală – nu mai este posibilă în 2016.