De la „banalele” tichete cadou, care în 2016 pot fi folosite pe scară mult mai largă, şi până la alte ajutoare, modificările subtile în legislaţie lărgesc mult posibilitatea ca angajatorul să acorde bani sau prestaţii echivalente fără a plăti impozite pe ceea ce se acordă salariaţilor.
La sfârşit vom vedea că, adunate bob cu bob, sumele de care beneficiază salariatul fără ca angajatorul să plătească impozite ajung la sume impresionante, adesea nebănuite de angajatori.
1. Cheltuielile sociale: utilizaţi-le la maximum, dar în mod legal
În 2016, cheltuielile denumite de Codul fiscal ca „sociale” au crescut, de la 2% din totalul cheltuielilor cu salariile, la 5%. Important este că aceste cheltuieli sunt neimpozabile. Fac parte din categoria acestora:
A) veniturile reprezentând cadouri în bani şi/sau în natură oferite salariaţilor şi cele oferite pentru copiii minori ai acestora;
B) tichetele cadou oferite salariaţilor şi cele oferite pentru copiii minori ai acestora;
Atenţie! Partea impozabilă se încadrează în limita de 150 de lei, aplicabilă separat pentru cadourile, inclusiv tichetele cadou, acordate pentru fiecare ocazie din următoarele:
- Paştele;
- 1 iunie;
- Crăciunul;
- sărbătorile similare ale altor culte religioase (despre care Normele nu detaliază nimic, astfel încât angajatorii oferă aceste cadouri tot de Paşte, Crăciun etc., fără ca în practică să apară refuzuri din partea salariaţilor de alte credinţe);
- 8 martie (cadouri oferite salariatelor).
Acestea sunt neimpozabile în măsura în care valoarea acestora pentru fiecare persoană în parte, cu fiecare ocazie dintre cele de mai sus, nu depăşeşte 150 de lei.
Limita de 150 de lei se aplică separat pentru cadourile, inclusiv tichetele cadou, acordate pentru fiecare ocazie dintre cele prevăzute, pentru fiecare angajat şi pentru fiecare minor al angajatului, chiar şi în cazul în care părinţii lucrează la acelaşi angajator.
Exemplu: Cei doi părinţi lucrează la aceeaşi societate, au trei copii, aşadar de Paşte pot să primească fiecare 3 * 150 lei = 450 lei neimpozabili. 450 lei neimpozabili – tata, 450 lei neimpozabili – mama – aceasta e o diferenţă esenţială faţă de 2015.
Mai mult, citirea atentă a textului legal arată că, dacă în 2015 erau neimpozabile tichetele cadou acordate pentru copii sau femei cu ocaziile de mai sus, acum sunt neimpozabile aceste cadouri acordate tuturor salariaţilor, cu condiţia de a se respecta plafonul de 150 de lei. Este o sursă de optimizare fiscală pe care e bine să o aplicaţi încă de pe acum.
Partea care depăşeşte limita de 150 de lei reprezintă venit impozabil din salarii.
C) contravaloarea transportului la şi de la locul de muncă al salariatului – care nu mai este limitată, ca în 2015, la un abonament şi se poate efectua şi cu maşina personală;
Recomandare: O decizie scrisă sau introducerea modului de decontare în regulamentul intern, contractul colectiv de muncă sau chiar contractul individual de muncă (prin act adiţional) ar fi extrem de utilă, atât în faţa Inspectoratului Teritorial de Muncă (care verifică legalitatea avantajelor acordate salariaţilor), cât şi în faţa Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (care verifică documentele justificative de decontare, pornind de la documentele-„sursă” menţionate mai sus).
D) contravaloarea serviciilor turistice şi/sau de tratament, inclusiv transportul, pe perioada concediului, pentru salariaţii proprii şi membrii de familie ai acestora, acordate de angajator pentru salariaţii proprii sau alte persoane, astfel cum este prevăzut în contractul de muncă;
Toate acestea sunt NEimpozabile, indiferent de plafon, indiferent dacă serviciile turistice sau de tratament se efectuează în ţară sau străinătate (a nu se confunda cu regimul voucherelor de vacanţă, care se acordă numai pentru servicii turistice în ţară).
E) ajutoarele pentru naştere;
F) ajutoarele pentru bolile grave şi incurabile;
G) ajutoarele pentru dispozitive medicale;
H) ajutoarele de înmormântare – care sunt venituri NEimpozabile atât în cazul angajatului, cât şi în cazul altor persoane - spre exemplu la decesul unui membru de familie - potrivit clauzelor din contractele de muncă sau prevederilor din legi speciale (aplicabile în cazul personalului militar, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare etc.);
I) ajutoarele pentru pierderi produse în gospodăriile proprii ca urmare a calamităţilor naturale.
Toate acestea sunt venituri care se pot acorda salariatului, fiind NEimpozabile la salariat (şi, de asemenea, nu sunt supuse contribuţiilor sociale). Există însă condiţii pentru a fi deductibile la angajator, şi anume:
a) o condiţie generală, ca acestea să fie prevăzute în contractul colectiv de muncă sau în regulamentul intern (art. 25 alin. 3 lit. b pct. 4 din Codul fiscal) – din nou o relaxare fiscală pentru angajatori, care până la 31 decembrie 2015 puteau să deducă cheltuielile sociale dacă erau prevăzute numai în CCM, nu şi în regulamentul intern. Modificarea de urgenţă a regulamentului intern prin includerea cheltuielilor permise de Codul fiscal deschide câmp larg de acordare acestor cheltuieli în 2016;
b) condiţii speciale – spre exemplu voucherele cadou trebuie prevăzute în bugetele de venituri şi cheltuieli, care de asemenea pot fi modificate/rectificate pe parcursul anului, în funcţie de procedura stabilită la fiecare angajator;
2. O varietate de drepturi neimpozabile
Tot în categoria drepturilor neimpozabile intră o serie de aspecte precum:
- drepturile de hrană acordate de angajatori angajaţilor, în conformitate cu legislaţia în vigoare (pentru sportivi, personal militar etc.);
- hrană acordată de angajatori angajaţilor, dar NUMAI în cazul în care potrivit legislaţiei în materie este interzisă introducerea alimentelor în incinta unităţii;
- contravaloarea folosinţei locuinţei de serviciu;
- contravaloarea echipamentelor tehnice, a echipamentului individual de protecţie şi de lucru, a alimentaţiei de protecţie, a medicamentelor şi materialelor igienico-sanitare, a altor drepturi privind sănătatea şi securitatea în muncă, precum şi a uniformelor obligatorii şi a drepturilor de echipament, ce se acordă potrivit legislaţiei în vigoare.
Intră aici o serie de echipamente şi materiale, dintre care unele sunt obligatorii, dar şi multe care NU sunt obligatorii (materiale de gospodărie, încălţăminte) şi pot fi utilizate de angajator ca o completare la salariu:
- contravaloarea echipamentelor tehnice primite de angajat sub formă de aparatură, dispozitive, unelte, alte mijloace asemănătoare, necesare în procesul muncii;
- contravaloarea echipamentului individual de protecţie cu care este dotat fiecare participant în procesul muncii pentru a fi protejat împotriva factorilor de risc;
- contravaloarea echipamentului individual de lucru care cuprinde mijloacele primite de un angajat în vederea utilizării lor în timpul procesului muncii pentru a-i proteja îmbrăcămintea şi încălţămintea;
- contravaloarea alimentaţiei de protecţie primite în mod gratuit de persoanele fizice care lucrează în condiţii de muncă ce impun acest lucru, conform reglementărilor privind securitatea şi sănătatea în muncă;
- contravaloarea materialelor igienico-sanitare primite în mod gratuit de persoanele fizice, conform reglementărilor privind securitatea şi sănătatea în muncă;
- contravaloarea medicamentelor primite de cadrele militare în activitate, funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare în activitate, sportivi, personalul navigant şi alte categorii de personal, potrivit legii;
- contravaloarea echipamentului şi a materialelor de resortul echipamentului, cum ar fi: materiale de spălat şi de igienă, materiale de gospodărie, materiale pentru atelierele de reparaţii şi întreţinere, rechizite şi furnituri de birou, primite în mod gratuit de personalul din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi securitate naţională, în condiţiile legii;
- valoarea financiară anuală a normelor de echipare, valoarea financiară a drepturilor de echipament, precum şi materiale de resortul echipamentului în timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi securitate naţională;
- altele asemenea.
De asemenea, puteţi să plătiţi - este deductibilă pentru societate şi în acelaşi timp neimpozitată la salariat - contravaloarea cheltuielilor de deplasare pentru transportul între localitatea în care angajaţii îşi au domiciliul sau reşedinţa şi localitatea unde se află locul de muncă al acestora, pentru situaţiile în care nu se asigură locuinţă sau nu se suportă contravaloarea chiriei, conform legii. Din nou o modificare de concepţie în 2016 lărgeşte sfera veniturilor neimpozabile: se decontează, pe lângă drumul de la domiciliu la locul de muncă, şi drumul de la reşedinţă (acolo unde salariatul are viză de „flotant”) la locul de muncă. Şi înapoi.
La fel, sunt deductibile pentru salariat şi impozabil la angajator sumele primite, potrivit dispoziţiilor legale, pentru acoperirea cheltuielilor de mutare în interesul serviciului, aspect prin care înţelegem cheltuielile cu transportul personal şi al membrilor de familie ai angajatului, precum şi al bunurilor din gospodărie, cu ocazia mutării salariatului într-o altă localitate decât cea de domiciliu, în situaţia în care, potrivit legii, se decontează de angajator.
Acelaşi regim îl au:
a) avantajele sub forma dreptului la stock options plan, la momentul acordării şi la momentul exercitării acestora (un program de fidelizare şi, deopotrivă, de optimizare fiscală prin care se acordă salariaţilor dreptul de a achiziţiona un număr determinat de acţiuni emise de societatea respectivă la un preţ preferenţial);
b) contribuţiile la un fond de pensii facultative (pilonul III de pensii), suportate de angajator pentru angajaţii proprii, în limita a 400 de euro anual pentru fiecare persoană;
c) primele de asigurare voluntară de sănătate conform Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii suportate de angajator pentru angajaţii proprii, în limita a 400 de euro anual pentru fiecare persoană;
d) avantajele sub forma utilizării în scop personal a vehiculelor pentru care cheltuielile sunt deductibile în cota de 50%, despre care am scris aici.
3. Indemnizaţiile de delegare
La fel ca în 2015, sunt neimpozabile indemnizaţiile şi orice alte sume de aceeaşi natură, primite de salariaţi, potrivit legii, pe perioada delegării/detaşării, după caz, în altă localitate, în ţară şi în străinătate, în interesul serviciului, în limita plafonului neimpozabil calculat astfel:
(i) în ţară, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizaţie, prin hotărâre a Guvernului pentru personalul autorităţilor şi instituţiilor publice (în prezent 17 lei, deci 2,5 * 17 lei = 42,5 lei);
(ii) în străinătate, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru diurnă prin hotărâre a Guvernului pentru personalul român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar (a se vedea în acest sens HG nr. 518/1995, în domeniu).
Ne propunem să revenim cu un articol mai pe larg în legătură cu deducerea corectă a acestora, precum şi cu „pararea” argumentată a unor interpretări ale ITM şi ale Finanţelor care au adus falimentul multor angajatori.
4. Tragem linie şi adunăm
Sumele de mai sus pot să pară mai mari sau mai mici. Să vedem un caz concret: un salariat lucrează la o societate tot timpul anului. Este trimis în delegaţie de 30 de ori în 12 luni, primit 30 * 42 = 1.260 lei NEimpozabili.
Deoarece are doi copii, primeşte de Paşte, 1 iunie şi Crăciun, de FIECARE dată, 2 * 150 lei = 300 lei, deci cu ocazia celor trei evenimente primeşte în total 900 de lei NEimpozabili.
Pentru a-l fideliza, angajatorul îi plăteşte 400 de euro la pilonul III, deci circa 1.800 de lei NEimpozabili (aceştia îi vor fi returnaţi salariatului după o perioadă, în condiţiile legii).
De asemenea, salariatul primeşte contravaloarea unor servicii turistice, de tratament sau concediu, inclusiv transportul pentru el şi familie, în valoare de 5.000 lei pe an (a nu se confunda cu regimul voucherelor; dacă se decontează concediul prin vouchere de concediu, valoarea acestora este impozabilă cu 16%).
Dacă salariatul are un eveniment în familie – naştere, deces al unui membru al familiei – poate să primească suma prevăzută la nivel de unitate, de asemenea neimpozabilă – să spunem 1.500 de lei.
Trăgând linie, sumele NEimpozabile acordate LEGAL acestui salariat sunt de peste 10.000 de lei, adică circa şase salarii medii. Sau, altfel spus, veniturile salariatului cresc cu 50% pe an faţă de salariu – şi totul neimpozabil, dacă se respectă precizările legale pe care le-am arătat mai sus.
Sumele pot fi şi mai mari, deoarece nu am luat în considerare transportul (chiar în cadrul aceleiaşi localităţi), tichetele cadou pentru salariate de 8 martie, ajutorul privind pierderile suferite în gospodării etc.
Una peste alta, avem un vast teren pentru a mulţumi salariaţii plătind mai puţine impozite. Totul e să aplicăm Codul fiscal care, spre deosebire de 2015, e mult mai clar şi mult mai flexibil.
Mai multe materiale scrise de Horaţiu Sasu despre creşterea profitului neimpozabil, reducerea impozitelor şi apărarea la controlul ANAF pot fi găsite aici.