UPDATE: Dosare penale pentru angajatori: Ce infracțiuni sunt pedepsite de Codul muncii

Raporturile de muncă, modul în care se efectuează controlul aplicării reglementărilor din domeniul acestora şi jurisdicţia muncii sunt reglementate de Codul muncii. Dispoziţiile acestui document se aplică, în egală măsură, salariaţilor şi angajatorilor.

Atunci când angajatorii încalcă legislaţia muncii, aceştia riscă, în funcţie de gravitatea faptelor, amenzi contravenţionale şi pedepse penale.

Pedeapsa cea mai mare este de trei ani de închisoare

Dacă facem referire strict la pedepsele cu închisoarea, atunci cea mai mare sancţiune pe care o poate primi un angajator, pentru încălcarea gravă a legislaţiei muncii, este ajungerea după gratii timp de trei ani.

Concret, în situaţia în care sunt primite la muncă persoane aflate ilegal în România, despre care se ştie că sunt victime ale traficului de persoane, dacă activitatea prestată le pune acestora în pericol viaţa, integritatea sau sănătatea, angajatorii pot ajunge după gratii între şase luni şi trei ani.

Dacă excludem pericolul menţionat în Codul muncii la prestarea activităţii de către aceste persoane, pedeapsa aplicabilă angajatorilor este mai mică (sau poate fi reprezentată doar de o amendă penală). Concret, pentru primirea la muncă a unei persoane aflate ilegal în ţară, despre care se ştie că este victimă a traficului de persoane, pedeapsa este închisoarea de la trei luni la doi ani sau amendă.

Până în 2017, aceste două pedepse erau valabile și pentru încadrarea în muncă a mai mult de cinci persoane fără încheierea de contracte individuale.

În ambele cazuri, potrivit Codului muncii, instanţa de judecată poate decide să aplice una sau mai multe pedepse complementare, după cum urmează:

• pierderea totală/parţială a dreptului angajatorului de a beneficia de prestaţii, ajutoare ori subvenţii publice (inclusiv fonduri europene) pentru o perioadă de până la cinci ani;
• interzicerea dreptului angajatorului de a participa la atribuirea unui contract de achiziţii publice pentru o perioadă de până la cinci ani;
• recuperarea integrală/parţială a prestaţiilor, ajutoarelor ori subvenţiilor publice (inclusiv a fondurilor europene) atribuite angajatorului pe o perioadă de până la 12 luni înainte de comiterea infracţiunii;
• închiderea temporară/definitivă a punctului ori a punctelor de lucru în care s-a comis infracţiunea sau retragerea temporară ori definitivă a unei licenţe de desfăşurare a activităţii profesionale în cauză, dacă acest lucru este justificat de gravitatea încălcării.

Pe deasupra, acelaşi act normativ stabileşte că, pentru săvârşirea uneia dintre cele două fapte de natură penală amintite mai sus, angajatorul este obligat să plătească:

• orice remuneraţie restantă datorată persoanelor angajate ilegal (cuantumul remuneraţiei se presupune a fi egal cu salariul mediu brut pe economie, exceptând situaţia în care se dovedeşte contrariul de către angajator sau de către salariat);
• cuantumul tuturor impozitelor, taxelor şi contribuţiilor de asigurări sociale pe care angajatorul le-ar fi plătit dacă persoana ar fi fost angajată legal, inclusiv penalităţile de întârziere şi amenzile administrative corespunzătoare;
• cheltuielile determinate de transferul plăţilor restante în ţara în care persoana angajată ilegal s-a întors de bunăvoie sau a fost returnată în condiţiile legii.

Suplimentar, Codul penal stabilește o pedeapsă cu închisoarea de la șase luni la trei ani sau cu amendă pentru neluarea vreuneia dintre măsurile legale de securitate și sănătate în muncă, dacă se creează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, precum și pentru nerespectarea obligațiilor și măsurilor stabilite cu privire la securitatea și sănătatea în muncă, dacă prin aceasta se creează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională.

În fine, angajatorul mai poate fi pedepsit, conform Codului muncii, cu închisoare de la trei luni la doi ani sau cu amendă dacă încadrează în muncă un minor fără a respecta condiţiile legale de vârstă (cel puţin 16 ani împliniţi sau, în baza acordului părinţilor, cel puţin 15 ani împliniţi). Totodată, aceeaşi pedeapsă este valabilă pentru folosirea unui minor "pentru prestarea unor activităţi cu încălcarea prevederilor legale referitoare la regimul de muncă al minorilor", aşa cum prevede actul normativ.

Pedeapsa cea mai mică este de o lună de închisoare

De asemenea, dacă excludem posibilitatea aplicării unei amenzi penale, cea mai mică pedeapsă aplicabilă unui angajator care încalcă grav legislaţia muncii este închisoarea de o lună.

Mai precis, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă stabilirea repetată a salariilor angajaţilor sub nivelul salariului minim brut pe ţară. "Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă penală fapta persoanei care, în mod repetat, stabileşte pentru salariaţii încadraţi în baza contractului individual de muncă salarii sub nivelul salariului minim brut pe ţară garantat în plată, prevăzut de lege", dispune Codul muncii.

Tot cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă penală poate fi pedepsită o persoană atunci când refuză, în mod nejustificat, să prezinte organelor competente documentele legale, pentru a împiedica verificările referitoare la aplicarea reglementărilor generale şi speciale în domeniul relaţiilor de muncă, securităţii şi sănătăţii în muncă, în maximum 15 zile de la primirea celei de-a doua solicitări.

De asemenea, pedeapsa amintită este valabilă şi pentru "împiedicarea sub orice formă a organelor competente de a intra, în condiţiile prevăzute de lege, în sedii, incinte, spaţii, terenuri sau mijloace de transport pe care angajatorul le foloseşte în realizarea activităţii lui profesionale, pentru a efectua verificări privitoare la aplicarea reglementărilor generale şi speciale în domeniul relaţiilor de muncă, securităţii şi sănătăţii în muncă", aşa cum se mai arată în actul normativ.

Cine ajunge efectiv după gratii când angajatorul este condamnat la închisoare

Potrivit Codului muncii, în majoritatea cazurilor întâlnite în practică, răspunderea penală este angajată de către reprezentantul legal (pentru societăți, acesta este administratorul) sau de către directorul general.

Așa cum ne explica avocatul Bogdan Petre Ilie de la firma de avocatură Nicolescu Attorneys at Law, în urmă cu ceva timp, „faptele încadrate de Codul muncii ca infracțiuni vizează atribuții care pot intra, în principiu, doar în competența persoanelor din conducere menționate anterior”.

Totodată, conform Codului penal, persoana juridică, cu excepția statului și a autorităților publice, răspunde penal pentru infracțiunile săvârșite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice. Cu toate acestea, „răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude însă răspunderea penală a persoanei fizice care a contribuit la săvârșirea aceleiași fapte”, a lămurit atunci Bogdan Petre Ilie.