Comentariu: Ce efecte ar putea avea obligația de a vinde alimente românești, în proporție de minimum 51%, în marile magazine

Articol scris de Georgiana Bădescu (partner) şi Cristiana Manea (associate), de la Voicu & Filipescu  

Preşedintele României, Klaus Iohannis, a promulgat luni proiectul de lege care modifică și completează Legea 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare, în sensul că marile magazine vor fi obligate să asigure, în proporţie de cel puţin 51%, produse din carne, ouă, lapte, legume, fructe, miere şi panificaţie provenite din producţia românească. Totuşi, noile prevederi se vor aplica în şase luni de publicarea actului în Monitorul Oficial, oferindu-se astfel comercianţilor o perioadă de tranziţie pentru adaptarea la noile reguli. 

De altfel, rămâne de văzut, în viitorul apropiat, care va fi impactul efectiv al acestor modificări asupra pieței, și în special asupra dinamicii relațiilor furnizori-retaileri-consumatori. Multe voci din piață au anticipat potențiale creșteri ale prețurilor (determinate de internalizarea unor costuri ridicate de conformare cu aceste reguli noi), respectiv viitoare probleme cu privire la managementul stocurilor, deopotrivă pentru producători sau furnizori, dar și pentru retaileri. Impactul asupra contractelor de aprovizionare aflate în derulare ar putea fi de asemenea unul deloc de neglijat. 

Din punct de vedere juridic, în pofida potențialului salutar al unei astfel de măsuri, de încurajare a producției interne, implementarea practică a acesteia poate ridica o serie de obstacole și riscuri, ce au fost sesizate, de altfel, inclusiv de autoritățile competente (cum ar fi Consiliul Concurenței) prin avizele și punctele de vedere exprimate în spațiul public. În plus, o serie de prevederi semnificative (cu titlu exemplificativ, posibilitatea aprovizionării în afara așa-numitului „lanț scurt”) au fost lăsate spre reglementare printr-o viitoare legislație secundară, ceea ce poate cauza un vid legislativ -- fie el și temporar --, respectiv riscuri de aplicare neconsecventă și neunitară a voinței legiuitorului.

Reluăm sintetic noutățile semnificative (și, totodată, provocările) aduse de acest proiect.

Obligaţii noi în sarcina retailerilor şi sancţiuni aplicabile în caz de neconformare

Principala noutate (și cea mai controversată în piață) vizează obligația retailerilor cu o cifră de afaceri anuală netă sau cu active totale de peste două milioane de euro de a achiziționa „produse (100%) românești” provenite din lanțul alimentar scurt (format dintr-un număr limitat de operatori economici) în proporție de cel puțin 51% din volumul de marfă de pe raft, corespunzător fiecărei categorii de produse alimentare. Este vorba despre produse din categoriile carne, ouă, legume, fructe, miere de albine, lactate și panificație.

Cât priveşte retailerii/comercianții mici, de cartier, cel mai probabil aceştia nu vor fi afectați de această măsură - aplicabilă, după cum menționam mai sus, la o anumită cifră de afaceri sau valoare a activelor, şi care va intra în vigoare în termen de şase luni de la publicarea documentului în Monitorul Oficial.

Obligația de achiziție de cel puțin 51% este dublată de obligația retailerilor de a acorda spații distincte de expunere și vânzare a produselor românești, precum și de a organiza evenimente de promovare și vânzare a acestor produse. În plus, sunt instituite o serie de obligații și cu privire la etichetarea produselor din carne, comercializate pe teritoriul României (piața internă), în vederea evidențierii țării de origine (creștere, sacrificare, tranșare) a animalului, mărcii de sănătate/identificare, denumirii operatorului economic și a procentului de carne provenit din România.

Sancțiunea aplicabilă pentru nerespectarea dispozițiilor privind achizițiile și etichetarea este amenda de la 100.000 la 150.000 de lei - proiectul menționând în mod specific excepția aplicabilității Legii concurenței, când Consiliul Concurenței va aplica o amendă calculată conform reglementărilor speciale în materie de concurență.

Proiectul mai include o serie de modificări ce vor impacta în mod direct (și în scurt termen) relațiile dintre producători sau furnizori, pe de o parte, și retaileri, pe de altă parte. Pe scurt: termenele de plată nu vor putea depăși 30 de zile calendaristice - cu excepția celor aplicabile pentru produse alimentare proaspete (care nu sunt conservate prin sterilizare, deshidratare, congelare sau afumare, cu excepția refrigerării), care nu vor putea depăși şapte zile calendaristice.

De asemenea, vor fi modificate și condițiile aplicabile în cazul unui refuz de recepție a mărfii - ca regulă, refuzul se va putea manifesta doar la momentul livrării (față de termenul actual de 24 de ore), cu excepția cazurilor când părțile convin expres ca recepția cantitativă și calitativă să fie efectuată ulterior livrării, când e aplicabil un termen de 24 de ore (față de termenul actual de 48 de ore).

În plus, este interzis în mod expres oricărui comerciant să solicite facturarea sau refacturarea și să încaseze de la un furnizor alte taxe și servicii (cum ar fi „taxa de raft”).

În caz de abatere repetată de la anumite obligații din cele de mai sus (cum ar fi cea privind încasarea de alte taxe și servicii), se poate ajunge la suspendarea autorizației de funcționare a comerciantului pentru o perioadă de până la şase luni.

Principalele provocări şi riscuri

Întâi de toate, implementarea noilor măsuri va presupune renegocierea și adaptarea unor contracte aflate în derulare. De altfel, unele măsuri (cu excepția obligației de achiziții) vor intra în vigoare în trei zile calendaristice de la publicarea în Monitorul Oficial, atrăgând, așadar, necesitatea unei conformări rapide la noile reguli.

Obligația de achiziție de minimum 51% produse românești va intra în vigoare în termen de şase luni de la publicare. Rămâne de văzut cum va fi reglementată posibilitatea achiziției de produse în afara lanțului scurt (lăsată în sarcina legislației secundare).

Din punct de vedere concurențial, se pune problema unui risc de discriminare între producătorii români și cei din UE/ SEE, în ceea ce privește accesul acestora la piața aprovizionării cu produse alimentare.

În acest sens, inclusiv Consiliul Concurenței a avertizat, prin avizul său, cu privire la potențialele riscuri incidente unei măsuri de alfel salutare, în timp ce autoritatea națională de concurență a avansat ideea alternativă a asocierii micilor producători români, în scopul creșeterii capacităților de depozitare ale acestora și a puterii de negociere în relația cu marii retaileri. Chiar și Comisia Europeană a declarat în mod public că urmărește evoluția acestui proiect, fiind de notorietate declanșarea procedurii de infringement în noiembrie 2015 împotriva Slovaciei pentru măsuri adoptate în materia comerțului cu alimente, ce au fost considerate de către Comisie drept încălcare a regulilor privind libera circulație a bunurilor în cadrul UE, respectiv a celor referitoare la interdicția impunerii unor restricții cantitative la importuri sau a unor măsuri cu efect echivalent.

Aşadar, rămâne de văzut cum și dacă se va determina incidența unor astfel de riscuri, respectiv care va fi efectul asupra acestor modificări legislative.