UPDATE: Inspecţia fiscală la firme: Cum se desfăşoară mai nou controalele Fiscului

Inspecţiile fiscale sunt desfăşurate în baza prevederilor din Codul de procedură fiscală şi reprezintă, potrivit definiţiei oferite de actul normativ, activitatea ce are ca obiect verificarea legalității și conformității declarațiilor fiscale, corectitudinii și exactității îndeplinirii obligațiilor în legătură cu stabilirea obligațiilor fiscale de către contribuabil/plătitor, respectării prevederilor legislației fiscale și contabile, verificarea sau stabilirea, după caz, a bazelor de impozitare și a situațiilor de fapt aferente, precum şi stabilirea diferențelor de obligații fiscale principale.

Practic, pot fi verificate atât persoanele fizice, așa cum am detaliat aici, cât şi firmele, iar controlarea acestora din urmă se face după noi reguli, incluse în Ordonanța Guvernului nr. 30/2017, cea care a adus mai multe modificări Codului de procedură fiscală. În continuare, inspecţia fiscală poate fi de două tipuri, astfel:

• inspecţie fiscală generală - reprezintă activitatea de verificare a modului de îndeplinire a tuturor obligaţiilor fiscale şi a altor obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală şi contabilă ce revin unui contribuabil/plătitor, pentru o perioadă de timp determinată;
• inspecţie fiscală parţială - reprezintă activitatea de verificare a modului de îndeplinire a uneia sau mai multor obligaţii fiscale, precum şi a altor obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală şi contabilă, ce revin unui contribuabil/plătitor pentru o perioadă de timp determinată.

De altfel, organul fiscal competent decide asupra efectuării unei inspecții fiscale, generale sau parțiale, pe baza analizei de risc.

În ceea ce privește extinderea inspecției fiscale asupra perioadelor neverificate, OG nr. 30/2017 a adus noi prevederi. Astfel, din Codul de procedură fiscală a dispărut ideea că „perioada supusă inspecției fiscale începe de la sfârșitul perioadei controlate anterior”.

În schimb, în locul acesteia scrie acum că „selectarea perioadelor care vor fi supuse inspecției fiscale se efectuează de organul fiscal în funcție de riscul fiscal identificat”. Plus că inspecția fiscală se poate extinde și asupra celorlalte perioade fiscale neverificate, respectându-se ideea că inspecția se poate face în termenul de prescripție a dreptului de a stabili creanțe fiscale.

Din continuarea articolului puteţi afla: 

• care sunt metodele de control utilizate de Fisc atunci când verifică societăţile;
• ce documente sunt folosite în cadrul inspecţiei fiscale şi cum află reprezentanţii firmei despre începerea controlului;
• cât poate dura şi unde are loc inspecţia fiscală;
• când se poate decide suspendarea verificării fiscale;
• în ce situaţii pot fi reverificate firmele supuse inspecţiei fiscale;
• când poate avea loc o inspecţie fără înştiinţarea contribuabilului vizat de control.

Inspecția fiscală vizează acum și perioadele impozabile

Legislația în vigoare actualmente prevede trei metode ce pot fi folosite pentru efectuarea inspecţiei fiscale. Mai exact, este vorba despre:

• inspecția prin sondaj, care constă în activitatea de verificare selectivă a perioadelor impozabile, documentelor și operațiunilor semnificative, care stau la baza modului de calcul, de evidențiere și de plată a obligațiilor fiscale, care stau la baza modului de calcul, de evidenţiere şi de plată a obligaţiilor fiscale;
• inspecția exhaustivă, care constă în activitatea de verificare a tuturor perioadelor impozabile, precum și a documentelor și operațiunilor semnificative, care stau la baza modului de calcul, de evidențiere și de plată a obligațiilor fiscale;
• inspecția electronică, care constă în activitatea de verificare a contabilităţii şi a surselor acesteia, prelucrate în mediu electronic, utilizând metode de analiză, evaluare şi testare asistate de instrumente informatice specializate

Așadar, comparativ cu varianta anterioară apariției OG nr. 30/2017, noțiunile de verificare prin sondaj, verificare exhaustivă și control electronic au fost înlocuite cu inspecție prin sondaj, inspecție exhaustivă și inspecție electronică.

În plus, a apărut ideea că inspecția prin sondaj și inspecția exhaustivă constau inclusiv în verificarea perioadelor impozabile. Înainte, cele două metode vizau doar documentele și operațiunile ce stau la baza modului de calcul, de evidențiere și de plată a obligațiilor fiscale. În plus, la inspecția exhaustivă sunt verificate numai documentele și operațiunile semnificative, nu toate, așa cum se întâmpla până de curând.

Cât priveşte selectarea documentelor și a operațiunilor semnificative, acestea sunt apreciate de inspector, la fel ca până acum.

Avizul de inspecţie fiscală şi alte documente folosite în control

Aşa cum am precizat deja, selectarea contribuabililor/plătitorilor ce urmează a fi supuși inspecției fiscale este efectuată de către organul de inspecție fiscală competent, în funcție de nivelul riscului. Nivelul riscului se stabilește pe baza analizei de risc.

Cu alte cuvinte, inspecţia fiscală poate fi aplicată acum atât contribuabilului, cât și plătitorului, adică acelei persoane care, în numele contribuabilului, are obligația de a plăti sau de a reține și de a plăti ori de a colecta și plăti, după caz, impozite, taxe și contribuții sociale. De asemenea, plătitor este considerat și sediul secundar obligat să se înregistreze fiscal ca plătitor de salarii și de venituri asimilate salariilor.

Revenind la documente, trebuie spus că, înainte de a începe inspecţia fiscală, organul competent este obligat să înştiinţeze, în scris, contribuabilul/plătitorul în legătură cu acțiunea care urmează să se desfășoare, prin transmiterea unui document denumit aviz de inspecție fiscală.

Avizul trebuie comunicat cu cel puţin 30 de zile înainte de startul verificărilor, în cazul marilor contribuabili, respectiv cel puţin 15 zile pentru celelalte categorii de contribuabili. 

Astfel, inspecția nu poate să înceapă mai devreme de data înscrisă în avizul de inspecție, iar inspectorii sunt obligați să consemneze data la care începe inspecția fiscală în registrul unic de control al firmei, pentru că de la această dată se calculează durata inspecției fiscale. Dacă nu există un astfel de document, data se înscrie într-un proces-verbal de constatare, care se semnează de organul de inspecție fiscală și de contribuabil/plătitor.

Totuşi, există şi cinci situaţii în care documentul se comunică la începerea inspecției fiscale, după cum urmează:

• în cazul efectuării unei inspecții fiscale la un contribuabil/plătitor aflat în procedura de insolvență;
• în cazul în care, ca urmare a unui control inopinat (despre care vom detalia mai jos), se impune începerea imediată a inspecției fiscale;
• pentru extinderea inspecției fiscale la perioade sau creanțe fiscale, altele decât cele cuprinse în avizul de inspecție fiscală inițial;
• în cazul refacerii inspecției fiscale ca urmare a unei decizii de soluționare a contestației;
• în cazul unor cereri ale contribuabilului/plătitorului pentru a căror soluționare, ca urmare a analizei de risc, este necesară efectuarea inspecției fiscale.

Pe lângă avizul de inspecţie fiscală, există alte nouă formulare folosite în activitatea de inspecție fiscală, în conformitate cu prevederile Ordinului Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF) nr. 3711/2015.

Concret, este vorba despre „ordin de serviciu nr ... ”, „notă explicativă”, „invitație”, „proces-verbal”, „proces-verbal de ridicare/restituire de înscrisuri”, „proces-verbal de sigilare/desigilare”, „declarație”, „proces-verbal de prelevare probe” și „somație”, aceasta din urmă fiind introdusă în legislaţie din 2016 şi reprezentând documentul prin care un contribuabil poate fi somat să se prezinte la sediul organului de inspecție fiscală.

În ceea ce priveşte procesul-verbal, acesta este actul de control care se întocmește de către organele de inspecție fiscală în cazul efectuării unei constatări la fața locului, precum și în cazul controlului inopinat/încrucișat, sau pentru consemnarea unor fapte, în timpul inspecției fiscale, care pot întruni elementele constitutive ale unei infracțiuni. De asemenea, acesta poate fi încheiat inclusiv pe durata efectuării unei inspecții fiscale, precum și în alte situații prevăzute de lege, și nu are ca rezultat întocmirea unui act administrativ fiscal.

În plus, din 2016, procesul-verbal se întocmeşte și în cazul în care contribuabilul/plătitorul nu ține sau nu prezintă organului de inspecție fiscală registrul unic de control, pentru consemnarea datei de începere a inspecției fiscale.

Durata şi locul desfăşurării inspecţiei fiscale

Potrivit prevederilor aplicabile în prezent, durata efectuării inspecției fiscale este stabilită de organul de inspecție fiscală, în funcție de obiectivele inspecției, și nu poate fi mai mare de:

• 180 de zile pentru contribuabilii mari, precum și pentru contribuabilii/plătitorii care au sedii secundare, indiferent de mărime;
• 90 de zile pentru contribuabilii mijlocii;
• 45 de zile pentru ceilalți contribuabili.

Dacă inspecția fiscală nu se finalizează într-o perioadă reprezentând dublul duratei legale, inspecția fiscală încetează fără a se emite raport de inspecție fiscală și decizie de impunere sau decizie de nemodificare a bazei de impunere; inspecția poate fi reluată în perioada de prescripție, doar cu aprobarea organului ierarhic superior.

Legat de locul şi timpul desfășurării inspecției fiscale, Codul de procedură fiscală ne spune că aceasta se desfășoară, de regulă, în spațiile de lucru ale contribuabilului/plătitorului. Acesta din urmă trebuie să pună la dispoziție un spațiu adecvat, precum și logistica necesară desfășurării inspecției fiscale.

În cazul în care nu există sau nu poate fi pus la dispoziție un spațiu de lucru adecvat pentru derularea inspecției fiscale, atunci activitatea de inspecție se poate desfășura la sediul organului fiscal sau în orice alt loc stabilit de comun acord cu contribuabilul/plătitorul.

Indiferent de locul unde se desfășoară inspecția fiscală, organul de inspecție fiscală are dreptul să inspecteze locurile în care se desfășoară activitatea, sau unde se află bunurile impozabile, în prezența contribuabilului/plătitorului ori a unei persoane desemnate de acesta. Inspecția fiscală se desfășoară, de regulă, în timpul programului de lucru al contribuabilului/plătitorului. Inspecția fiscală se poate desfășura și în afara programului de lucru al contribuabilului/plătitorului, cu acordul scris al acestuia și cu aprobarea conducătorului organului de inspecție fiscală.

Mai mult, pe durata inspecției, contribuabilii au obligația să colaboreze cu inspectorii fiscali. Iar dacă informaţiile furnizate sunt insuficiente, organul de inspecție fiscală poate obține informațiile necesare realizării inspecției fiscale și de la alte persoane.

Când se poate decide suspendarea inspecţiei fiscale

Suspendarea inspecției fiscale, pentru o perioadă de maximum şase luni, este decisă de conducătorul inspecției fiscale în anumite situații prevăzute de Codul de procedură fiscală. Mai precis, actul normativ face referire la următoarele zece situaţii:

• pentru desfăşurarea unuia sau mai multor controale încrucişate în legătură cu actele şi operaţiunile efectuate de contribuabilul/plătitorul supus inspecţiei fiscale;
• pentru ducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse de organul de inspecţie fiscală, inclusiv în situaţia în care acestea privesc elaborarea şi prezentarea dosarului preţurilor de transfer;
• pentru emiterea unei decizii a Comisiei fiscale centrale;
• pentru efectuarea unei expertize;
• pentru efectuarea de cercetări specifice în vederea identificării unor persoane sau stabilirii realităţii unor tranzacţii;
• pentru solicitarea de informaţii sau documente de la autorităţi, instituţii ori terţi, inclusiv de la autorităţi fiscale din alte state, în legătură cu obiectul inspecţiei fiscale;
• pentru finalizarea unor acţiuni de control fiscal efectuate în condiţiile legii la acelaşi contribuabil/plătitor care pot influenţa rezultatele inspecţiei fiscale;
• pentru efectuarea verificărilor la ceilalţi membri ai grupului fiscal unic, definit potrivit Codului fiscal;
• atunci când, în scopul valorificării informaţiilor rezultate din alte acţiuni de inspecţie fiscală sau obţinute de la alte autorităţi ori de la terţi, se impune începerea de îndată a unei inspecţii fiscale la un alt contribuabil/plătitor;
• în alte cazuri temeinic justificate.

O firmă supusă inspecţiei fiscale poate fi reverificată

După cum spuneam, controlul fiscal se efectuează o singură dată pentru fiecare tip de creanță fiscală (impozit, taxă, contribuție și alte sume datorate bugetului general consolidat) și pentru fiecare perioadă supusă impozitării.

Tosuşi, există şi o excepție de la această regulă. Mai precis, conducătorul inspecției fiscale poate decide reverificarea unei anumite perioade, prin efectuarea unei noi inspecții fiscale, ca urmare a apariției unor date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării verificărilor, care influențează rezultatele acestora, dispune același act normativ.

Datele suplimentare reprezintă informațiile, documentele sau alte înscrisuri obținute ca urmare a unor controale inopinate/ controale încrucişate desfăşurate la alţi contribuabili/plătitori ori comunicate organului fiscal de către organele de urmărire penală sau de alte autorități publice ori obținute în orice mod de organele de inspecție, de natură să modifice rezultatele inspecției fiscale anterioare.

În situația în care Fiscul decide reverificarea contribuabilului, acesta trebuie să fie informat în prealabil. Astfel, la începutul acțiunii de reverificare, organul de inspecție fiscală este obligat să comunice contribuabilului/plătitorilor decizia de reverificare, care poate fi contestată în 45 de zile de la comunicare.

Decizia de reverificare va fi comunicată contribuabilului înainte de începerea inspecției fiscale cu 30 de zile pentru marii contribuabili sau cu 15 zile pentru ceilalți contribuabili/plătitori şi trebuie să conţină:

• denumirea organului fiscal emitent;
• data la care a fost emis şi data de la care îşi produce efectele;
• datele de identificare a contribuabilului/plătitorului şi, dacă este cazul, datele de identificare a persoanei împuternicite de contribuabil/plătitor;
• obiectul actului administrativ fiscal (denumirea organului fiscal emitent al actului adminstrativ, denumirea completă, numărul şi data înregistrării, precum şi câte un rând pentru fiecare obligaţie fiscală supusă reverificării, perioada pentru care aceasta a fost calculată şi suma stabilită în actul administrativ fiscal supus reverificării);
• motivele de fapt (datele suplimentare care influenţează rezultatele inspecţiei fiscale anterioare);
• temeiul de drept;
• numele şi calitatea persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii;
• semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, precum şi ştampila organului fiscal emitent;
• posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestaţiei şi organul fiscal la care se depune contestaţia;
• menţiuni privind audierea contribuabilului/plătitorului.

De asemenea, acesta trebuie să cuprindă și data de începere a inspecției fiscale, obligațiile fiscale, alte obligații prevăzute de legislația fiscală și contabilă, precum și perioadele ce urmează să fie supuse inspecției fiscale, dar și posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a inspecției fiscale.

Când te poate controla Fiscul fără să te anunţe

Ca excepţie de la obligaţia înştiinţării contribuabilului în legătură cu acțiunea ce urmează să se desfășoare, prin transmiterea unui aviz de inspecție fiscală, există varianta controlului inopinat, când organele fiscale nu sunt obligate să trimită contribuabilului vreun anunţ.

Concret, controlul inopinat constă în verificarea faptică și documentară, în principal, ca urmare a unor informații cu privire la existența unor fapte de încălcare a legislației fiscale. În acest sens, se analizează și se evaluează un risc fiscal specific și sunt verificate:

• documentele și operațiunile impozabile ale unui contribuabil/plătitor, în corelație cu cele deținute de persoana sau entitatea supusă unui control fiscal (această verificare poartă numele de control încrucișat);
• elementele bazei de impozitare sau cele privitoare la situația fiscală faptică.

Înainte de începerea unui control inopinat, organul de control este obligat să se legitimeze și să prezinte contribuabilului/plătitorului ordinul de serviciu.

Un control inopinat nu poate să dureze mai mult de 30 de zile. De asemenea, nu se poate derula concomitent cu o inspecție fiscală la același contribuabil.

Pot face obiectul unui control inopinat:

• examinarea documentelor aflate în dosarul fiscal al contribuabilului/plătitorului;
• verificarea concordanței dintre datele din declarațiile fiscale cu cele din evidența contabilă și fiscală a contribuabilului/plătitorului;
• solicitarea de informații de la terți;
• verificarea locurilor unde se realizează activități generatoare de venituri impozabile ori unde se află bunurile impozabile;
• solicitarea de explicații scrise de la reprezentantul legal al contribuabilului/plătitorului sau împuternicitul acestuia ori de câte ori acestea sunt necesare, pentru clarificarea și definitivarea constatărilor;
• sancţionarea potrivit legii a faptelor reprezentând încălcări ale legislaţiei fiscale şi contabile constatate şi dispunerea de măsuri pentru prevenirea şi combaterea abaterilor de la prevederile legislaţiei fiscale şi contabile;
• suspunerea măsurilor asigurătorii în condiţiile legii;
• aplicarea de sigilii asupra bunurilor, întocmind în acest sens proces-verbal.

De reținut că orice control inopinat trebuie să apară în registrul unic de control, iar contribuabilul/plătitorul are dreptul să primească un exemplar al procesului-verbal încheiat la finalizarea controlului. Acesta, alături de înregistrările audio-video, precum și orice date și informații, materiale de probă cu ajutorul cărora se constată o stare de fapt fiscală, reprezintă un mijloc de probă, în sensul art. 55 din Codul de procedură fiscală.