Am revenit dupa ceva cercetare. Am gasit o Decizie a ICCJ, nr. 607/2011 in care se spune clar ca orice persoana juridica (nu doar microintreprindere), care nu este beneficiar al serviciilor de radio-tv, nu are obligatia de a plati aceste taxe.
Data decizie 03-03-2011
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
� SECTIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL �
Dosar nr. 164/33/2010
S-au luat in examinare recursurile declarate de Guvernul Romaniei si Societatea Romana de Radiodifuziune impotriva Sentintei civile nr. 185 din 27 aprilie 2010 a Curtii de Apel Cluj � Sectia comerciala si contencios administrativ si fiscal.
La apelul nominal facut in sedinta publica lipsesc atat recurentul-parat Guvernul Romaniei, cat si recurentaintervenienta Societatea Romana de Radiodifuziune, precum si intimata-reclamanta Societatea Comerciala "New Vissa" � S.R.L. Cluj-Napoca.
Procedura completa.
Se prezinta referatul cauzei, magistratul-asistent aratand ca recursul a fost declarat si motivat cu respectarea termenului prevazut de lege.
Se mai refera ca partile au solicitat judecarea cauzei in lipsa, astfel cum permit dispozitiile art. 242 alin. 2 din Codul de procedura civila.
Ministerul Public � Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin procuror Daniela Tudose, pune concluzii de respingere a recursului si mentinere a sentintei atacate ca fiind temeinica si legala.
Inalta Curte, in temeiul art. 150 din Codul de procedura civila, retine cauza spre solutionare.
INALTA CURTE,
asupra recursului de fata,
din examinarea lucrarilor din dosar, constata urmatoarele:
I. Circumstantele cauzei
1. Obiectul actiunii
Prin cererea inregistrata pe rolul Curtii de Apel Cluj � Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal, reclamanta Societatea Comerciala "New Vissa" � S.R.L. a solicitat in contradictoriu cu paratul Guvernul Romaniei anularea prevederilor cuprinse in art. 3 alin. (2) din Hotararea Guvernului nr. 977 din 22 august 2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune si anularea prevederilor cuprinse in art. 3 alin. (2) din Hotararea Guvernului nr. 978 din 22 august 2003 privind taxa pentru serviciul public de televiziune.
2. Hotararea instantei de fond
Prin Sentinta nr. 64 din 16 februarie 2009 Curtea de Apel Cluj a admis actiunea formulata de reclamanta Societatea Comerciala "New Vissa" � S.R.L., a anulat prevederile cuprinse in art. 3 alin. (2) din Hotararea Guvernului nr. 977 din 22 august 2003 si art. 3 alin. (2) din Hotararea Guvernului nr. 978 din 22 august 2003 si a anulat ca netimbrata cererea de interventie accesorie formulata de Societatea Romana de Radiodifuziune.
Prin Decizia civila nr. 4.560 din 22 octombrie 2009, Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursurile declarate de Guvernul Romaniei si Societatea Romana de Radiodifuziune impotriva Sentintei nr. 64 din 16 februarie 2009 a Curtii de Apel Cluj � Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal, a casat sentinta atacata si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta, aratand ca instanta nu s-a pronuntat asupra tuturor cererilor cu care a fost sesizata, cu atat mai mult cu cat interventia accesorie, fiind o aparare, se judeca intotdeauna impreuna cu cererea principala.
Rejudecand, Curtea de Apel Cluj, prin Sentinta nr. 185 din 27 aprilie 2010, a admis actiunea reclamantei Societatea Comerciala "New Vissa" � S.R.L. Cluj-Napoca impotriva paratului Guvernul Romaniei si in consecinta a dispus anularea prevederilor cuprinse in art. 3 alin. (2) din Hotararea Guvernului nr. 977 din 22 august 2003 si a art. 3 alin. (2) din Hotararea Guvernului nr. 978/2003.
Totodata, a respins cererea de interventie formulata de Societatea Romana de Radiodifuziune si a dispus publicarea conform art. 23 din Legea nr. 554/2004.
3. Motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei
Instanta de fond a retinut ca prin Decizia nr. 297 din 6 iulie 2004 a Curtii Constitutionale s-a constatat ca prevederile art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 care dispun cu privire la obligatia persoanelor juridice romane sau straine, cu sediul in Romania, de a plati in calitate de beneficiari o taxa pentru serviciul public de radiodifuziune si o taxa pentru serviciul public de televiziune nu sunt contrare Legii fundamentale.
S-a mai aratat in considerentele sentintei atacate ca art. 40 din Legea nr. 41/1994, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, stabileste ca veniturile proprii ale Societatii Romane de Radiodifuziune si Societatii Romane de Televiziune provin, intre altele, si din taxe pentru serviciul public de radiodifuziune, respectiv pentru serviciul public de televiziune, dar, asa cum prevede chiar alin. (3) al acestui articol, taxele sunt datorate de catre subiectele de drept acolo mentionate, in calitate de beneficiari ai acestor servicii.
Pe de alta parte, pentru dezlegarea chestiunii litigioase, instanta de fond face aplicarea interpretarii gramaticale a dispozitiilor legale a caror anulare se solicita si ajunge la concluzia ca notiunea de "beneficiar" din cadrul art. 40 al Legii nr. 41/1994, republicata, include persoanele fizice sau juridice in folosul carora se presteaza efectiv cele doua servicii si ca doar aparent exceptia de la plata acestor taxe este instituita numai pentru persoanele fizice, deoarece nu este exclusa aplicarea acestei exceptii si pentru persoanele juridice.
A mai retinut instanta de fond ca prevederile cuprinse in art. 3 alin. (2) din Hotararea Guvernului nr. 977/2003 si nr. 978/2003 instituie derogari de la dispozitiile art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994, negand dreptul persoanelor juridice de a beneficia de scutiri independent de conditia detinerii de receptoare radio si TV, iar in interpretarea data de Guvern se denatureaza insusi sensul notiunii de "taxa" asa cum este aceasta definita in Legea finantelor publice.
Concluzionand, instanta de fond a constatat ca cele doua hotarari ale Guvernului nu au aplicat in art. 3 alin. (2) in mod corect dispozitiile art. 40 din Legea nr. 41/1994, avand in vedere ca aceasta taxa incumba numai beneficiarilor celor doua servicii publice, notiunea de "beneficiar" fiind atribuita atat in interpretarea oficiala, cat si in interpretarea gramaticala numai subiectelor care sunt in mod direct destinatarii acestor servicii.
Referitor la demersul intervenientei, prima instanta a retinut ca acesta reprezinta o interventie in interes propriu cu toate consecintele juridice ce decurg dintr-o astfel de interventie, consecinta fiind aceea ca in raport de solutia data actiunii principale se va solutiona si cererea de interventie in interes propriu, intre aceste cereri fiind o stransa legatura de cauzalitate.
4. Recursul formulat de paratul Guvernul Romaniei impotriva Sentintei civile nr. 185 din 27 aprilie 2010 a Curtii de Apel Cluj � Sectia comerciala, contencios administrativ si fiscal.
Motivele de recurs au fost intemeiate pe dispozitiile art. 304 pct. 9 si art. 304^1din Codul de procedura civila.
4.1. In acceptiunea Legii nr. 41/1994, republicata, toate persoanele juridice au prezumata calitatea de beneficiar al serviciilor publice in discutie, iar dispozitiile art. 3 alin. (2) din Hotararea Guvernului nr. 977/2003 si art. 3 alin. (2) din Hotararea Guvernului nr. 978/2003 au fost emise in aplicarea si executarea legii.
4.2. Aceeasi acceptie a fost retinuta si de Curtea Constitutionala in deciziile nr. 297/2004 si nr. 331/2006.
4.3. Temeiul existentei Societatii Romane de Televiziune, a Societatii Romane de Radiodifuziune si fundamentul platii taxei radio-TV se regasesc in prevederile art. 31 din Constitutia Romaniei.
5. Recursul formulat de intervenienta Societatea de Radiodifuziune impotriva aceleiasi sentinte
Motivele de recurs au fost intemeiate pe dispozitiile art. 304^1 din Codul de procedura civila.
5.1. Recurenta considera ca vointa legiuitorului a fost aceea de a institui prezumtia cu privire la calitatea de beneficiar a tuturor persoanelor juridice cu sediul in Romania, fara a conditiona aceasta de posesia receptoarelor.
5.2. Un alt argument in sensul celor aratate este, in opinia recurentei, respingerea tuturor amendamentelor expuse de unii parlamentari la textul ordonantei, in sensul de a se considera ca notiunea de "beneficiar" nu este legata de calitatea de primitor al serviciilor publice de radiodifuziune.
6. Intampinarea formulata de intimata-reclamanta Societatea Comerciala "New Vissa" � S.R.L.
Intimata solicita respingerea recursurilor ca nefondate si mentinerea ca legala si temeinica a sentintei atacate.
II. Considerentele instantei de recurs
1. Recursurile sunt nefondate.
1.1. Potrivit art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994, republicata, "persoanele juridice cu sediul in Romania, inclusiv filialele, sucursalele, agentiile si reprezentantele acestora, precum si reprezentantele din Romania ale persoanelor juridice straine au obligatia sa plateasca o taxa pentru serviciul public de radiodifuziune si o taxa pentru serviciul public de televiziune, in calitate de beneficiari ai acestor servicii".
1.2. Conform art. 40 alin. (2) din Legea nr. 41/1994, republicata, si persoanele fizice, in calitate de beneficiari ai acelorasi servicii, au obligatia sa plateasca o taxa pentru serviciul public de radiodifuziune si o taxa pentru serviciul public de televiziune.
1.3. Nicaieri in cuprinsul Legii nr. 41/1994, republicata, nu se regaseste o definitie a notiunii de "beneficiar", astfel incat sensul acestei notiuni nu poate fi decat cel comun, respectiv "cel care beneficiaza de ceva" sau "o autoritate, institutie, societate etc. pentru care se face o lucrare".
1.4. Prin Decizia nr. 297/2004 a Curtii Constitutionale, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 a fost respinsa cu motivarea ca "obligatia prevazuta de text este doar in sarcina persoanelor juridice care beneficiaza, in diferite modalitati, de serviciile publice respective".
1.5. Aceleasi considerente au fost avute in vedere si prin pronuntarea Deciziei nr. 331/2006 a Curtii Constitutionale.
1.6. Legislatia comunitara si recomandarile europene cu privire la taxa radio permit statelor sa stabileasca plata unor taxe radio-TV, indiferent de existenta calitatii de beneficiar.
Aceasta reprezinta insa numai o optiune a statului membru, si nu o obligatie.
1.7. Prin Constitutia Romaniei nu s-a impus plata taxei radio-TV indiferent de existenta calitatii de beneficiar, iar componentele dreptului la informare prevazut de art. 31 alin. (15) trebuie interpretate in favoarea cetateanului.
1.8. Argumentele referitoare la respingerea unor amendamente formulate de diferiti parlamentari nu pot fi acceptate, deoarece interpretarea legii este realizata de catre judecator, care, in speta, folosind principiile si metodele de interpretare, a concluzionat in sensul deja aratat. Vointa exprimata de legiuitor rezulta din interpretarea gramaticala, logica, sistematica a textelor analizate, si nu din eventualele amendamente formulate.
2. Se constata astfel ca prevederile art. 3 alin. (2) din Hotararea Guvernului nr. 977/2003 si art. 3 alin. (2) din Hotararea Guvernului nr. 978/2003 adauga la prevederile art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994, republicata, ca motivele de recurs formulate impotriva sentintei de fond nu sunt intrunite, astfel incat, in temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a din Codul de procedura civila si al art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificata si completata, urmeaza sa se dispuna respingerea recursurilor ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de Guvernul Romaniei si Societatea Romana de Radiodifuziune impotriva Sentintei civile nr. 185 din 27 aprilie 2010 a Curtii de Apel Cluj � Sectia comerciala si contencios administrativ si fiscal, ca nefondate.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica astazi, 3 februarie 2011
Eu le-am facut adresa ca nu achit taxa decat pana la momentul publicarii acestei decizii in MO, adica mai 2011, dupa care, nefiind beneficiar al serviciilor lor, nu am motive sa o mai platesc. Sper sa va fie de folos.
Mi-ar fi de mare ajutor un punct de vedere asupra urmatoarei spete:
SC Administratia Pietelor si Targurilor SA, societate care are drept unic asociat Consiliul Local Municipal X, anunta organizarea de licitatii pentru inchirierea tuturor spatiilor comerciale pe care le administreaza. Acest lucru are la baza o hotarare a CLM, de la finele anului 2010, hotarare care este atacata in instanta (pentru ca se doreste organizarea de licitatii chiar si pentru spatiile deja inchiriate, pentru care s-a organizat, in anii anteriori, o licitatie publica). Dupa Tribunal, Curtea de apel decide suspendarea HCLM cu pricina, chiar in prima zi de desfasurare a licitatiilor. Asadar SC APT SA reuseste sa organizeze licitatii doar pentru cateva spatii comerciale (pana la pranz, cand afla decizia instantei), dupa care tace. Nu anunta anularea licitatiilor, nici suspendarea lor. Cert este ca acestea nu mai au loc, iar cele care au apucat sa se desfasoare nu mai au finalitate, in sensul ca nu se incheie contracte de inchiriere cu castigatorii. Lucrurile raman neschimbate, fostilor chiriasi le sunt prelungite la fiecare 3 luni contractele de inchiriere (pe parcursul anului 2011). Hotararea CLM cu pricina ramane suspendata, dupa care este abrogata la sfarsitul anului 2011.
La acel moment am depus documentatia pentru a participa la acele licitatii si, implicit, am achizitionat mai multe caiete de sarcini. Licitatia nemaiavand loc, am solicitat de curand compensarea contravalorii caietelor de sarcini platite cu o datorie pe care o am catre SC APT SA. Raspunsul a fost nefavorabil. Nu mi se pare deloc corect, dar nu reusesc sa gasesc o incadrare juridica multumitoare. Ce parere aveti?
avocatnet.ro explicăm legislația
