Ce mai e de verificat? :) Isi lasa romanii CNP-ul fara nici o teama la orice hypermarket, butic sau taraba, deci putem spune QED! Si-a pus careva intrebarea de exemplu ce baze de date pot sa aiba magazinele fara sa fie inregistrati ca operator de date personale? Si la ce le folosesc?
Dacă tot sunt cel puţin 75% mesaje offtopic pe acest subiect, numiţi-ne vă rugăm firmele româneşti care au capabilităţile logistice să proceseze datele acestui recensământ.
Aprige patimi naşte CNP-ul ăsta. :) Să enumerăm câteva ocazii în care ne dăm CNP-ul în diverse locuri cu prea mare uşurinţă şi nu ne deranjează absolut deloc:
- oriunde e nevoie de o copie de certificat de naştere sau de carte de identitate (insitituţii de învăţământ de orice fel, şcoli de şoferi etc)
- la bancă sau orice altă instituţie de credit/financiară
- la medicul de familie, medicul de medicina muncii şi în orice unitate sanitară la înregistrarea datelor
- la serviciu Resursele Umane ne ştiu CNP-ul
- la magazin bonurile de masă au CNP-ul nostru pe ele
- când emitem facturi (deşi Codul Fiscal nu prevede obligativitatea acestor date pe facturi)
- etc, etc, etc.
De ce nu ne deranjează că zilnic cel puţin un străin are acces la datele noastre personale, dar când autorităţile Statului ni le cer paranoia ne ia minţile? Eh, să lăsăm asta în seama istoricilor din secolul următor, ce nu vor avea material de studiu despre acest popor pentru că unii au decis că 2011 trebuie să devină un nou Dark Ages.
Cât despre "migrarea datelor unui întreg popor în Israel"...diferenţa dintre "vorbeşte lumea" şi ce e concret e ca cea dintre Radio Erevan şi Teleenciclopedia. :)
Dle Tot, modernizarea imobilului nu presupune şi modernizarea proprietăţii private, ci numai a spaţiilor comune. De exemplu zugrăvitul pe scara blocului nu presupune şi zugrăvitul apartamentului meu, iar femeia de serviciu care spală scările nu face menajul şi la locatari în casă.
Cât priveşte preţurile solicitate de dvs, vedeţi că la profil veţi regăsi o adresă de e-mail împreună cu site-ul firmei mele. Puteţi trimite o solicitare concretă de preţ dacă doriţi, discuţia purtată aici e pe marginea altui subiect.
ionut.iosub
Utilizator 1din 1 utilizatori consideră acest răspuns util
Ca montator de interfoane vă pot comunica următoarele: NU există lege care să oblige locatarii dintr-un condominiu să-şi monteze interfon în apartament.
Asociaţia de proprietari vă poate obliga cel mult la plata unei cote din cheltuielile comune, adică o cotă parte din sistemul de acces în scara imobilului. În mod normal acest sistem nu se limitează numai la butucul cu chei, deci nu veţi plăti numai cheia ce aţi primit-o/solicitat-o, ci şi cotă-parte din costurile panoului exterior, a zăvorului electromecanic şi a amortizorului de uşă. Logica acestei decizii este că şi dvs aveţi acces pe acolo ca şi ceilalţi locatari.
În anumite cazuri (rare) asociaţia suportă costurile părţii comune din fonduri de reparaţii, locatarii urmând a plăti numai ce-şi montează în casă. Nu puteţi fi însă obligat să vă montaţi post în casă, aceea find parte individuală.
În funcţie de oferta comercială puteţi primi chei/carduri RFID gratuite sau contra-cost. La plata acestora sunteţi însă client captiv: dacă nu vă convine preţul unei cartele de exemplu puteţi solicita unei alte firme să vă ofere cartele la preţ mai mic. Veţi fi însă refuzat de alte firme deoarece nimeni nu se va băga să umble într-un sistem aflat în garanţia altei firme de instalare şi să programeze cartele pentru dvs.
Cam la fel e şi cu montarea ulterioară a posturilor de interfon în apartament, în cazul în care aţi refuzat iniţial montarea. Dacă sistemul este încă în garanţie intervenţia în acesta se face cum s-ar zice pe barba dvs, la fel dacă e în service post-garanţie cu vreo firmă.
Pentru alte detalii doar întrebaţi şi vă voi răspunde în limita timpului disponibil. :)
1. Discuţia cu dreptul la intimitate deşi eşti pe spaţiul public nu începe şi nici nu se termină la noi. Sincer nu înţeleg de ce ai dori să ţi se blureze chipul sau numărul la maşină (cum se întâmplă de exemplu cu serviciile de tip Street-View) atâta timp cât nu faci nimic ilegal sau imoral şi (mai ales) eşti pe domeniul public. Oricât m-aş chinui să găsesc un răspuns decent şi împăciuitor, paranoia şi teoriile conspiraţiei sunt singurele explicaţii care-mi vin în minte. ªi importanţa prea mare pe care ne-o dăm unii dintre noi.
2. Recitiţi legea 677 pe de-a-ntregul, nu doar articolele care vă convin. Operatorul de date are şi obligaţii, nu doar dvs. drepturi. La tribunal va trebui să dovediţi că cererea dvs. este fondată, şi că imaginile capturate au fost folosite cu rea-voinţă.
3. Dvs. fiind pe spaţiu public puteţi fi filmat de o infinitate de echipamente video. Dacă eu îmi pun cameră video la fereastră ca să-mi supraveghez maşina, sau vizor video la uşă, iar dvs. treceţi pe acolo, o să mă daţi în judecată? Idem în cazul camerelor video ale poliţiei, bancomatelor, webcam-urilor publice. Apropo: aţi depus contestaţie la magazinul de unde cumpăraţi pâine? Pentru că după legea 333 şi ordonanţa 40 trebuie să vă filmeze.
4. Imaginile filmate pot fi sau nu pot fi disponibile pe internet, stocate sau vizualizate. În primul rând DVR-ul trebuie să aibă anumite opţiuni. În al doilea rând asociaţia dvs. dacă va fi zgârcită îşi va cumpăra un echipament de joasă calitate, iar rezultatele filmării vor fi mediocre, ori nu va fi conectat la net, monitor etc. Opţiunile costă! În al treilea rând, iar ăsta e un aspect neglijat atunci când ni se cer astfel de echipamente, asociaţiile habar nu au unde vor adăposti echipamentele de stocare astfel încât să fie securizate şi inaccesibile rău-voitorilor. Pentru că în România încă nu avem cultura spaţiului tehnic disponibil în fiecare bloc şi în fiecare apartament, nici a managementului cablurilor, trecând cu fire şi ţevi pe unde ne vine mai uşor.
5. Wireless nu înseamnă fără fire. Wireless = fire mai puţine. Dna/dra repetă greşeala ce a făcut-o la altă discuţie, manifestând ignoranţă în domeniul tehnic. Orice cameră video wireless va avea nevoie de fire pentru alimentare. Cu atât mai mult dacă de ea se vor ataşa luminatoare infraroşu sau instalaţii de climatizare, ambele mari consumatoare de curent. Termenul de wireless se limitează strict la transmisia semnalului video prin unde radio pe distanţe scurte şi influenţate de structura obstacolelor întâlnite (în beton armat sau un spatele unei uşi blindate un echipament wireless cu bătaie la câteva sute de metri în câmp deschis pierde semnalul la numai câţiva metri distanţă). La nivelul actual al tehnologiei disponibile pentru masele de consumatori cablul încă este sfânt. Camere miniatură există, dar depinde la ce vreţi să le folosiţi. Calitatea costă, iar cumpăratul de camere video la kil din Bricostore sau Doraly adevereşte vorba cu "căţi bani dai, atâta face".
6. Nu am cunoştinţă să existe un soft care să recunoacă automat "uite, ăsta-i Gigel, tocmai a apărut în cadru, hai să-i maschez faţa că e pe lista cu nemulţumiţi". Softurile de gen maschează en-gros feţe, ajungându-se la paradoxuri hilare, precum mascarea feţelor de pe reclamele de pe stradă (pe care softul le interpretează ca chipuri de fiinţe vii).
7. Genul ăsta de discuţii mie îmi dovedesc că banii investiţi în şcolarizări ARTS şi licenţieri IGP/SRI nu sunt aruncaţi în vânt. ªi că noi românii ne pricepem să ne dăm cu părerea despre orice. D-aia e bine fiecare să se rezume la felia lui: avocatul/juristul la chestii legislative, zugravul la zugrăvit, măcelarul la tranşat carnea etc. Eu unul mă rezum la meseria din care îmi câştig pâinea.
Distribuitorul unic atat de des invocat aici este Transelectrica, ce transporta numai ce este peste 110kV (inalta tensiune). Sub 110kV sunt distribuitori locali, tara fiind impartita in cateva regiuni date in pastorire catre Enel, CEZ, E-on. Acesti distribuitori locali transporta si transforma electricitatea preluata din Transelectrica, livrand-o la diversilor furnizori sau furnizand-o chiar ei. Distributia e una, furnizarea e cu totul altceva. Un regim aparte il au retelele de iluminat public, dar alea nu ne intereseaza in discutie.
Firele de joasa tensiune ce ajung in casa sunt proprietatea tuturor si a nimanui, fiind considerate de utilitate publica. Distribuitorul local le are doar in ingrijire si folosinta. Pe firele pe care distribuitorul local le are in folosinta pot exista mai multi furnizori, adica el si cu altii.
Pentru schimbarea furnizorului trebuie ca si acesta sa fie de acord sa va preia. Daca furnizorul considera ca sunteti un client nerentabil, va refuza sa va preia. De exemplu daca sunteti client casnic Enel Muntenia Sud sansele sa va preia E-on Energie Moldova sunt minime, poate chiar nule. E-on nu va cheltui bani ca sa deplaseze echipe de interventie la dvs pentru cativa kw consumati lunar. In zonele de granita intre jurisdictii, sau daca reteaua permite, pot aparea situatii precum cea descrisa mai sus, cu bunicii care au trecut de pe CEZ pe Enel.
Dar memoriul tehnic nu-l intocmeste clientul (adesea habarnist in ale tehnicii), ci furnizorul. La fel acesta va va anunta atunci cand solicitati mutarea ce presupune aceasta. Schimbari zero in infrastructura nu exista, furnizorul schimband cel putin punctul de masura (contorul), bransamentul sau orice altceva considera necesar dpdv tehnic.
Firmele si intreprinderile sunt considerati clienti atractivi, de aceea sunt sanse mai mari sa reusiti mutarea la unul din furnizorii de pe piata decat aveti daca sunteti locatar intr-un bloc comunist. Cat priveste avantajele, acestea nu se reflecta neaprat in pret, ci in conditii contractuale: timpi de interventie, mentenanta instalatiilor, metode de plata, pasuirea facturilor restante etc.
Nu va interzice nimeni sa incercati schimbarea furnizorului. Asteptam insa si exemple practice din mediul urban mare din Romania, si nu trolling de dragul trollingului. Altfel transformam Avocatnet in ComputerGames sau Softpedia.
avocatnet.ro explicăm legislația
