Nu luati in considerare mesajele care va descurajeaza sa faceti ceva. Plangerea penala trebuie depusa la parchetul in raza caruia s-au savarsit infractiunile. Depuneti plangere penala pentru tentativa de omor calificat, intrucat s-a tras impotriva dvs si plangere pentru uciderea cainelui (art.6 alin.2 din Legea nr.205/2004 uciderea cu intentie). Exista o pluraritate de infractiuni. Impotriva politistului care nu a acceptat plangerea mai tarziu veti putea face plangere penala pentru abuz in serviciu, in fucntie de cum evolueaza dosarul penal. In cazul de fata este bine sa apelati la un procuror de la parchet, nu la politisti.
Uscatorul este proprietate comuna, in conformitate cu prevederile art.3 lit.c din Legea nr.230/2007. Aceasta prevedere se completeaza cu dispozitiile din anexa nr.1 lit.G din Legea Locuintei nr.114/1996 care enumera spatiile si instalatiile de folosinta comuna pentru cladiri cu mai multe locuinte, precum si cu clauzele din contractul de vanzare - cumparare apartament unde se precizezza la fiecare care este cota indiviza, respectiv un procent corespunzator cu suprafata apartamentului. De pilda, cei cu 2 camere detin un anumit procent din spatiul comun, pe cand cei cu 3 - 4 camere au un procent mai mare. dar, oricum nu detin tot spatiul. De asemenea, potrivit art.11 din Legea nr.230/2007 "Proprietarul nu poate schimba aspectul sau destinaţia proprietăţii comune fără a obţine mai întâi acceptul din partea asociaţiei de proprietari. Ori, acest acest accept nu exista.
Sugerez ca, in prima faza, sa faceti plangere penala pentru tulburare de posesie, conform art.220 Cod penal. Aceasta plangere trebuie facuta de toti cei afectati, dar si de o singura persoana. Se poate face si actiune civila, pentru obligatia de a face. Dar cred ca plangerea penala este mai eficienta si mai putin costitisitoare. Sectia de politie trebuie sa faca investigatii, iar daca nu face sau musamalizeaza cazul, puteti face plangere la un comisar sef de la Ministerul Administratiei si Internelor.
Dvs semnalati mai multe probleme, desi m-ati intrebat doar despre cel de al 13 -lea salariu. Am sa ma refer la doua situatii juridice, astfel:
1. Dreptul la preaviz
In conformitate cu prevederile art.73 alin.1 din Codul Muncii (Legea nr.53/2003) persoanele concediate în temeiul art. 61 lit. c) şi d) (motive ce tin de persoana salariatului) , al art. 65 şi 66 (motive ce nu tin de persoana salariatului) beneficiază de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 15 zile lucrătoare.
In temeiul art.74 din Codul muncii, decizia de concediere se comunică salariatului în scris şi trebuie să conţină în mod obligatoriu motivele care determină concedierea si durata preavizului;
In conformitate cu dispozitiile art. 76, concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută.
Pe cale de consecinta, daca tinem cont de dispozitiile Codului Muncii mai sus mentionate si luand in considerare situatia explicata de dvs, aveti posibilitatea de a da in judecata autoritatea publica ce v-a desfiintat postul pentru a obtine anulaera deciziei de desfiintgare a postului si reintegrarea in munca. Subliniez ca puteti proceda la actionarea in justitie, doar daca intr-adevar autoritatea publica ce v-a desfiinta postul nu a procedat conform procedurii descrise de Codul Muncii.
2. Acordarea celui de al treisprezecelea salariu
2.1.Consideratii preliminare:
Cel de al "treisprezecelea salariu" nu este propriu-zs un salariu, ci un adaos/premiu, pe care angajatorul si angajatii il convin in contractul colectiv de munca incheiat la nivel de autoritate publica/societate comerciala, nu are importanta ce este angajatorul. Contractul colectiv de munca este legea partilor, conform Legii nr.130/1996 privind contractele colective de munca si art.243 din Codul Muncii, si pe cale de consecinta toate prevederile sale trebuie respectate. Daca nu exista contract colectiv de munca incheiat la nivel de unitate, in cazul de fata autoritate publica, in care sa existe o clauza cu privire la acordarea celui de al treisprezecelea salariu, acesta se acorda doar daca exista o prevedere in fila de buget a autoritatii publice, ca anexa la Legea bugetului de stat si o decizie de natura administrativa la nivelul autoritatii publice (ordin al ministrului sau al secretarului de stat, ca ordonatori de credite). Altfel nu exista nici o obligatie de plata a celui de al treisprezecelea salariu. Precizez ca acesta se calculeaza pentru fiecare salariat in fucntie de numarul de zile efectiv lucrate.
2.2.Concediul medical
Concediul medical constituie o incapacitate temporara de munca ce are drept efect intreruperea prestarii activitatii salariatului si a platii drepturilor de natura salariala de catre angajator (art. 49 alin. (2) din Codul muncii). In perioada de concediu medical, intrucat nu se mai presteaza activitate, nu se pot plati drepturi de natura salariala, ci doar o indemnizatie de concediu ce are ca rol compensarea pierderii temporare a venitului din salariu.
Concluzie:
Tinand cont de efectele juridice ale concediului medical (cauza de suspendare a contractului de munca si neefectuare a prestatiei de munca) si de faptul ca cel de al treisprezecelea salariu se calculeaza pe zile efectiv lucrate, angajatorul a calculat corect plata acestuia.
Singurul lucru care este nelegal (daca ati relatat complet ceea ce s-a intamplat) tine de nerespectarea procedurii de acordare a preavizului ce poate conduce la anularea deciziei de concediere. Asta in situatia in care autoritatea publica nu s-a desfiintat. Separat, precizez ca trebuie sa fiti luata in evidenta Agentiei Nationale a Functionarilor Publici.
avocatnet.ro explicăm legislația
