Activitate ISanda

@trope_doi: multumesc mult de raspuns.
Legat de motiv... banui ca au fost mai multe: accesul la o pozitie (functie de conducere) care ii dadea o anumita putere asupra altora (eu as spune iluzia puterii, mai degraba), plus incapacitatea de a intelege faptul ca eu atunci tocmai trecusem printr-un episod de oboseala cronica (nu credea ca este posibil, spunea ca ma prefac, ca joc teatru influentata de mama mea!!!) plus faptul ca in tot acest interval (de cand e sef) a intrat intr-o gasca de asa-zisi prieteni de la munca, de unde a imprumutat, comportamentul, limbajul sub-urban (desi sunt oameni cu pretentii mari de educatie !!!) si cred ca a vrut sau a incercat sa le copieze si stilul de viata (stiu ca foloseste prezervativ, pentru ca i l-am gasit in geanta, dar mai stiu sigur ca nu cu mine). Toate astea ma fac sa intreb - oare lucrurile acestea sunt / au fost mai importante decat copilul si decat mine? Faptul ca un om dobandeste un nivel de trai mai bun (cu foarte-foarte multa munca) poate sa il schimbe atat de radical, incat sa uite de tot cine este cu adevarat, de unde a plecat, si sa il transforme intr-atat intr-un ticalos fara suflet?

Am citit mesajele dumneavoastra. Ma gandisem si eu la divort, insa am retineri intrucat - exceptand situatiile de hartuire fata de mine (si care se intampla atunci cand bea, si nu s-au intamplat de-a lungul a 8 ani de casnicie, ci doar din 2008) - sotul meu si-a indeplinit indatoririle fata de casa si copil cu daruire si cu toata fiinta lui. NU este un om rau insa ... atunci ceva s-a schimbat. Isi iubeste copilul mai mult decat orice pe lume si copilul il iubeste foarte mult pe el. Asa ca ... o sa mergem la consiliere psihologica, iar daca se dovedeste ca ne e mai bine separat - atunci asa sa fie. Daca se mai poate repara ceva - atunci e si mai bine - dar prefer sa o luam de la zero in alta parte, nu aici, pentru ca am banuiala ca acest comportament are undeva si o influenta exterioara, posibil feminina, insa ma bazez doar pe intuitie si pe prea putine dovezi ca sa pot spune cu certitudine ca asa e.

De ceva timp, sa spunem 2 ani de zile, cu frecventa aproximativ lunara sotul meu ma insulta (curva, proasta, tampita ...), imi atribuie fapte degradante pe care eu nu le-am facut (de exemplu ca intretin relatii sexuale cu alti barbati), imi insulta parintii, ma umileste prin limbaj si atitudine (esti zero fara mine, nu esti decat un uger sau un uter pentru copil) folosind in mod repetat si obsesiv cuvinte obscene, uneori si de fata cu copilul in varsta acum de 7 ani, in plus eu nu am dreptul la replica - trebuie sa tac. In plus m-a amenintat ca imi ia copilul (si eu am servici si contribui consistent si comparabil cu sotul la bugetul familiei), iar cand se petreceau aceste crize proceda la privare de somn - adica ma tinea la judecata pana aproape in zori de zi - cand trebuia sa merg la munca. Ultima data a facut o astfel de criza (nu ii pot spune altfel) fata de parintii mei, in care a insultat-o in exact aceeasi maniera pe mama, de fata cu tatal meu, inclusiv spunandu-i ca este o pu...a, ca a plecat in Italia nu sa munceasca (mama a muncit cu forme legale acolo) ci ca sa se f..ta cu italieni si alte asemenea. De asemenea a amenintat ca daca vor sa isi vada nepotul, sa taca din gura si sa isi vada de treaba. De fiecare data dupa asemenea crize, in zilele urmatoare ma suna pe telefon si imi trimite mesaje (unele cu insinuari referitoare la adulter - lucru pe care eu nu l-am facut). De fiecare d ata imi spune ca are relatii la SRI si stie cu cine vorbesc la telefon, cu cat, respectiv ca complotez la telefon cu mama contra lui (parintii mei nici nu mai discuta cu mine despre el de cativa ani, discutam la telefon numai lucruri generale).
Eu as dori ca acestea sa inceteze, pentru ca simt ca nu mai pot continua sa traiesc cu el in acest fel si ca la un moment dat o sa clachez, cu atat mai mult cu cat nu este un mediu propice pentru copil. Cum sa procedez?