Isis, sunt satul de lectii teoretice. Eu m-am referit ca ai lansat ideea pe forum, nu ca ai fi inventat-o tu. Hai sa vedem cum sta treaba in practica. Nici eu nu am inventat logica juridica, iar problemele la care m-am referit sunt discutate si controversate intre practicieni.
Exista cel putin o situatie in care se poate dispune urmarirea penala in rem+ pmap, si anume in cazul in care ai o infractiune flagranta constatata de un organ de urmarire penala. In aceasta situatie, chiar daca tii cont de tot ceea ce ai spus tu, poti face o singura ordonanta. Vezi 198 alin 2.
Spui ca o inregistrare video nu are relevanta daca nu e obtinut prin mijlocul prevazut de lege....pai si care ar fi acel mijloc prevazut de lege prin care sa obtii o inregistrare daca ea e obtinuta deja? Nu cumva legea o prevede ca mijloc de proba exact in starea ei initiala? Ia citeste mai bine art. 97 alin 2.
Nu e nevoie sa iti manifesti superioritatea fata de mine cu expresii de genul ,,nu am inventat roata". Recunosc superioritatea cuiva din argumentele concrete ale dezbaterii, nu din ironii.
:))) Cine a vorbit de superioritate ? Doar daca te simti tu intr-un fel, ca eu nu am spus nimic. Din contra, am spus ca ce am afirmat eu inainte, nu sunt inventate de mine ! Pentru a nu mai fi interpretate in niciun fel interventiile mele, prefer sa ma retrag !
Va doresc succes tuturor la examen ! Sa aud numai bine despre voi !
Pe noua procedura restabilirea situatiei anterioare poate fi dispusa doar de instanta de judecat ? asa inteleg din art. 256, inainte stiu ca putea si procurorul
Da, numai instanta poate. Se considera ca restabilirea situatiei anterioare este de fapt o forma de solutionare a actiunii civile si de aceea numai instanta este competenta.
As vrea eu sa lansez idei. Din fericire exista altii care au inventat roata. PROBELE la care se refera Cpp si fara de care nu poti continua UP fata de o persoana si nu poti punere in miscare AP, nu au nicio valoare in cursul unui proces penal daca nu se obtine printr-un mijloc de proba prevazut de lege. Vezi art.97 alin.1 si 2 Cpp.
Faptul ca organul de cercetare penala sau procurorul, cred ei ca au dovezi (orice element de fapt, in exemplul dat de tine, camere video care a inregistrat), nu are relevanta daca acel element de fapt nu a fost obtinut prin mijlocul de proba indicat de lege.
CEDO, merge pe varianta ca toate probele sa fie administrate dupa inceperea procesului penal, in cazul nostru dupa inceperea urmaririi penale in rem, pentru a fi respectate garantiile oferite de art.6 CEDO. Aceste este si motivul pentru care nu mai avem reglementata posibilitatea administrarii unor probe in cursul actelor premergatoare, consemnarea acestora intr-un proces-verbal si folosirea acestuia din urma ca mijloc de proba.
Bun si daca il prinde in flagrant, sunt 100 de martori si ala mai si recunoaste, de ce nu se poate intocmi o singura ordonanta care sa dispuna atat inceperea in rem, cat si continuarea asupra persoanei + pmap?
Pentru ca esti obligat sa oferi garantiile prev. de art.6 CEDO. Chiar si in cazul infractiunii flagrante. Ce au vazut 100 trebuie administrata proba ca la carte si cu respectarea drepturilor tututor partilor si subiectilor procesuali.Procesul-verbal de constatare a infractiunii flagrante nu este mijloc de proba ci doar act de sesizare.
Exista un impediment intrucat urmarirea penala in rem, se incepe intotdeauna (obligatoriu) daca actul de sesizare este conform si nu exista un impediment prev. de art.16 Cpp.
Continuarea urmaririi penale fata de suspect si punerea in miscare a actiunii penale pot fi posibile NUMAI daca exista date si PROBE din care sa rezulte presupunerea rezonabila ca o persoana a savarsit infractiunea. (vezi art.305 alin.3 si art.309 Cpp) Or, probele, spre deosebire de reglementarea anterioara unde puteau fi administrare in cursul efectuarii actelor premergatoare, in actuala reglementare nu pot fi administrate decat dupa inceperea urmaririi penale.
In consecinta, daca actul de sesizare este conform si nu exista impediment din cele de la art.16 Cpp, incepi urmarirea penala si DOAR dupa acest moment poti administra PROBE din care sa rezulte sau nu ca fata de o persoana poti sa continui urmarirea penala sau poti sa pui si actiunea penala in miscare.
Cerinta de a avea PROBE impiedica sa incepi direct urmarirea penala fata de persoana si sa pui in miscare actiunea penala. Astea sunt garantiile pe care le cere art.6 CEDO. Chiar si in situatia in care o persoana anume, a fost indicata cu nume si prenume, de cel care a facut sesizarea, sesizarea NU este mijloc de proba, ca sa poti direct sa spui ca exista o proba si poti sa incepi UP fata de persoana sau sa pui miscare AP
La procedura civila codul adnotat a lui Boroi mi se pare cel mai potrivit. Si eu tot dupa el invat pentru examenul de absolvire si mi se pare suficient .
In proiectul de elaborare a legii penale, initial nu era prevazuta sintagma „ savarsita cu vinovatie ” a fost introdusa, ulterior, de comisia juridica. Tot initial s-a dorit ca infractiunea sa aiba doar cele 3 trasaturi, tipicitatea, antijuridicitatea si imputabilitatea.
MU subliniaza chiar ca este un non sens introducerea acestei sintagme, de vreme ce vinovatia ca forma ce intra in continutul constitutiv al infractiunii abstracte (cele prevazute in partea speciala) este precizata acolo sub forma „intentie, culpa, preterintetie” iar vinovatia ca trasatura generala a infractiunii, ce NU trebuie analizata sub formele ei, intentie, culpa, preterintentie, intra in continutul trasaturii de imputabilitate.
Prin urmare, analiza vinovatiei, daca o facem pe continutul constitutiv al infractiunii, trebuie realizata prin raportare la formele ei, respectiv intentie, preterintentie, culpa, iar daca nu exista, atunci in plan procesual, avem incidenta art.16 alin.1 lit.b) teza a II. Avem art.16 alin.1 lit.b) teza I, cand latura obiectiva ( elementul material, legatura de cauzalitate si urmarea ) raportata la situatia de fapt retinuta, nu intra in continutul constitutiv al infractiunii.
Analiza vinovatiei ca trasatura esentiala a infractiunii, se analizeaza prin prisma cauzelor de neimputabilitate, iar pe plan procesual se constata cazul prev. de art.16 alin.1 lit.d) teza a II.
In consecinta, nu cautati ratiunea sintagmei din definitia infractiunii, referitoare la vinovatie, pentru ca nu exista. Asa au vrut niste juristi in comisia juridica. Cica, ” sa scoatem in evidenta ca trebuie sa fie savarsita cu vinovatie ” fara sa ii intereseze noua conceptie.
Si ca sa dreaga busoiocul, au modificat si pe plan procesual ( vezi art.16 alin.1 lit.b teza a II) desi era sufiecient sa fie trecut ca fapta nu este prevazuta de legea penala sub aspectul tipicitatii, tipicitate care cuprinde atat latura obiectiva cat si latura subiectiva.
Eu asa am inteles din ce am citit si din ce am auzit ca a explicat Streteanu si Udroiu. Si tind sa ii cred:)))
Exemplu:
-nedenuntarea art.266 C.p., daca este savarsita din culpa, avem lipsa forma de vinovatie ce intra in continutul constitutiv al infractiune. Pe plan procesual= clasare pe art.16 alin.1 lit.b) teza a II-a
- Furtul savarsit de minor, lipsa vinovatie ca trasatura esentiala a infractiunii, prezenta unei cauze de neimputabilitate. Pe plan procesual=clasare pe art.16 alin.1 lit.d) teza a II-a
- luare de mita savarsita de medic prin acceptarea unei sume de bani dupa indeplinirea actului medical, caz de lipsa a elementului material ce intra in continutul infractiunii tipice. Pe plan procesual=clasare pe art.16 alin.1 lit.b) teza a I-a
Dar pe noul cod de procedura civila nu mai avem procedura investirii cu formula executorie. Formula respectiva” Noi Presedintele...etc” va exista in continutul hotararii de incuviintare a executarii ( art.665 C.p.c)
Prin urmare, cecul, cambia si orice alt titlu considerat de lege ca fiind executoriu, ca sa fie pus in executare trebuie sa se procedeze la incuviintarea executarii.
Coautoratul poate exista sub forma intentie-culpa/eroare. Legatura subiectiva, in aceasta situatie, exista intre ei, pentru savarsirea unei fapte , insa nu se confunda cu forma de vinovatie ceruta si care intra in tipicitatea faptei.
Nu prea imi vine un exemplu.
A...doi directori de institutie. Amandoi cu drept de semnatura. Unul semneaza un act pentru a scoate un bun de institutie, pentru a-l delapida, celalalt semneaza din culpa/eroare, pentru eliberarea aceluiasi bun, convins ca bunul apartine primului director. Ei s-au inteles inainte sa semneze. Exista legatura subiectiva. In acest caz, al doilea este in culpa/eroare si cum delapidarea nu este incriminata din culpa, s-ar putea sa raspunda pentru neglijenta in serviciu, pentru ca nu a depus diligentele necesare pentru a verifica daca bunul ii apartine celuilalt.
Atentie.. coautorat sub forma participatiei improprii exista, cand cel putin unul poate fi tras la raspunere penala pentru fapta savarsita. In exemplul dat, daca nu este neglijenta in serviciu, al doilea director, practic nu raspunde pentru ca delapidarea din culpa nu este incriminata.
Parerea mea
avocatnet.ro explicăm legislația
