Ok...multumesc pentru raspuns! Sau pentru completare...Respect toate opiniile,deci inclusiv pe a ta! Dar asta nu ma obliga sa si fiu de acord cu ele! Stiu ce-ai vrut sa spui si te-am inteles foarte bine! De aceea am si scris...si continui sa cred ca parerea unui judecator ii apartine doar lui si nu se poate generaliza la nivelul intregii practici judiciare in materie! De cand nu se mai respecta principiul bunei credinte? De cand in practica judiciara buna credinta nu se mai prezuma...pana la proba contrara? Sau altfel spus...de cand trebuie sa dovedesti buna credinta ? Cand de fapt lucrurile stau altfel...reaua credinta trebuie dovedita si nu invers! Iar cel ce face o propunere in fata judecatii trebuie sa o si dovedeasca (art.1169 Cod civil). Asta este sarcina administratorului judiciar/lichidatorului in procedura insolventei.Altfel...ne-am intoarce in epoca stalinista sau chiar ceausista in care invinuitul trebuia sa-si dovedeasca nevinovatia...si nu invers! In sfarsit...e firesc sa existe opinii pro si contra...si e bine ca exista acest site (si altele) in care putem sa le exprimam si sa invatam unii din experienta altora,iar in final fiecare sa aiba ceva de castigat! Multumesc inca o data si...apropo! Nu sunt chiar un incepator! Cu respect,Eugen.
Ok...de acord,insa e parerea unui singur judecator,iar practica judiciara in materie nu este unitara.Mai mult,toti judecatorii au invatat la vremea lor pe baza...manualelor de drept! Daca nu vor (unii dintre ei) sa mai tina seama de principiile unanim recunoscute si acceptate ale dreptului,e problema lor! Dar aici au obligatia,cel putin formala,de a judeca pe baza prevederilor legii privind procedura insolventei! Ca sa nu mai vorbim de caile de atac ce pot fi exercitate impotriva oricarei hotarari sau incheieri...inclusiv o plangere penala pentru abuz in serviciu pe care administratorul care se considera nevinovat o poate formula.Si afacerea se poate intinde pana in panzele albe! Ca sa nu mai vorbim de insuficienta practica in materie in ceea ce priveste noua lege a insolventei (Legea nr.85/2006)...Oricum ar fi multe de spus! :P
Tin sa multumesc foarte frumos celor doi colegi care mi-au trimis opiniile lor! Intr-adevar,administratorul judiciar/lichidatorul va trebui sa faca,in momentul in care va intocmi un asemenea raport referitor la cauzele si imprejurarile care au dus la starea de insolventa,si dovada ca administratorul,cu rea credinta,a luat decizii in actul de conducere a societatii,in scopul fraudarii acesteia.Stim cu totii cat de greu este,in practica judiciara,sa dovedesti reaua credinta a cuiva! Cu atat mai mult cu cat din actele firmei nu reiese decat ca s-au luat decizii si s-au luat masuri doar in interesul societatii si in realizarea obiectului de activitate al acesteia. In sfarsit,vom vedea ce va mai fi! Succes tuturor si sarbatori fericite alaturi de cei dragi! Cu respect,Eugen.
O societate comerciala de tip SRL isi inceteaza activitatea la numai un an de la infiintare datorita dificultatilor economice.Nu inregistreaza profit ci dimpotriva,datorii la bugetul de stat si la alti creditori privati.Administratorul decide sa faca cerere la instanta pentru intrarea in procedura insolventei,forma simplificata,avand in vedere ca societatea nu are bunuri materiale nici bani in contul bancar.Dupa declansarea acestei proceduri,ce se intampla cu datoriile firmei,avand in vedere ca administratorul-asociat nu raspunde decat in limita capitalului social subscris si varsat? Se mai recupereaza si cum? De la cine? In ce modalitate? Va multumesc anticipat.Cu respect,Eugen Crismaru.
Ok! Multumesc mult...Themis.Este o solutie la care...sincer sa fiu m-am gandit pentru ca pur si simplu nu vedeam si nici nu cred ca mai exista alta.Ma bucur ca mi-ai confirmat solutia...inseamna ca si alti oameni gandesc ca mine si ca efectiv alta nu mai exista(legal vorbind).Ramane doar de rezolvat un aspect subiectiv si anume ca cetateanul strain sa inteleaga mecanismul si sa aiba deplina incredere in cetateanul roman care va cumpara terenul(practic un mandat fara reprezentare).Inca o data,multumesc mult! Ernest.
Cine poate sa ma ajute cu un sfat in legatura cu aceasta problema...legislatia in acest caz este foarte ambigua si nu ofera suficiente raspunsuri clare.
In fapt,un cetatean din Republica Moldova poate cumpara o suprafata de teren pt. constructii in Romania? E cetatean al unui stat din afara UE sau SEE,deci nu este legat de aderarea Romaniei la UE.Exista o lege speciala in acest sens dar care nu ofera un raspuns clar si nu stiu (necunoscand legislatia R.Moldova in acest domeniu),daca exista sau nu reciprocitate sau vreun tratat intre cele doua tari.