Activitate problemedelicate

Multumesc pentru toate raspunsurile! Acum măcar am scos posibilitatea acţionării în justiţie din calcul. O să-i zic fetei să meargă la psiholog dacă simte că trebuie.

O zi bună!

situatia ca o persoana s-a laudat intr-o ipostaza sau alta ca a savarsit anumite fapte,nu atrage in mod automat si inculparea sa

Pacat! Dar nu se poate face nimic?

Varsta fetelor era intre 10 si 13 ani. Si mai mult ca sigur violatorul comitea aceste abuzuri in aceeasi perioada, dar poate ca avea deja destula experienta cu fiica sa naturala.

Buna ziua,

Cunosc un caz in care o fata a recunoscut ca a fost violata la varsta de 10, 12 ani de tatal vitreg. Vreau sa stiu daca se poate actiona in justitie, avand in vedere ca acesta a violat-o, pe langa fiica sa prin alianta, si pe propria fiica (probabil constant). Singura dovada ar fi ca el s-a laudat imediat in urma actului la mama victimei, sotia lui de atunci. Se poate face ceva pentru a se asigura ca aceasta persoana nu violeaza si alti copii? Aceasta persoana este foarte periculoasa, violenta, e in stare sa omoare, spre exemplu, despre prima sa nevasta se spune ca s-a sinucis iar pe cea in discutie o batea constant.

Va rog spuneti-mi ce solutuii sunt!

@r.gabi:
Se pare ca dvs va place sa vorbiti degeaba!

Mie nu!

V-am mai raspuns deja ca: <<O să continui doar pentru că sunt interesat cum ganditi, nu pentru ca vreau sa "ma derobez" in mod "interesant">> si in acelasi mesaj: <<Repet inca o dată, sunt doar curios cum tratează nişte persoane implicate in sistemul juridic o problemă de-a mea, nu vreau să iau nici o măsură>>

Deci, in loc sa ma faceti sa repet de 10 de ori ceva, mai bine ati citi ceea ce vi se raspunde, cu atentie.

Vi se pare ca m-a exonerat de raspundere faptul ca am fost in spital? Nu prea. Cat despre premeditare, am zis deja ca nu mi-am dat seama cand am luat caietele alea ca fac ceva gresit, apoi mi-au zis oamenii ca nu trebuia sa le iau si atunci d-asta zic "ca nu m-am gandit"

Da, sa fiu sincer, nu mi-a trecut prin cap ca, afland ca sunt fugit din spitalul de nebuni o sa caute cineva o modalitate de a ma pedepsi; Nici n-am stiut ca sunt invinuit de ceva, pana cand nu mi-a venit amenda.

O să continui doar pentru că sunt interesat cum ganditi, nu pentru ca vreau sa "ma derobez" in mod "interesant";

inlaturarea raspunderii penale e o problema cat se poate de serioasa si exista mijloace complexe de dovedire a lipsei discenamantului in orice stat nu doar la noi. Este o exceptie de la regula, iar exceptiile se aplica rar, numai acolo unde este absolut necesar si demonstrat."

Si medicul psihiatru' care avea grija de mine n-ar fi putut sa fie intrebat.. "Domnule, omul asta poate deosebi intre a fura si a lua ceva in mod gratuit?" Cine e de vina ca nu l-a intrebat nimeni nimic, eu? Sau e mult mai simplu sa spui ca ar fi prea complicat sa dovedesti asta; atunci nu mai da amenzi, dacă nu poţi să dovedeşti nimic, nu? Si chiar nu conteaza ca eram fugit din spitalul de nebuni in acel moment?

Cat despre perceptia diminuata.. cred că psihiatrii sunt mai buni decât oamenii legii în a-şi da cu părerea.

Eu inteleg ca doctorii psihiatri sunt niste mascarici in fata atoatestiutoarei Justitii pentru ca nimeni nu i-a intrebat nici o clipa de ce eram eu acolo internat...

Repet inca o dată, sunt doar curios cum tratează nişte persoane implicate in sistemul juridic o problemă de-a mea, nu vreau să iau nici o măsură, având în vedere atitudinea pe care am desoperit-o în această discuţie.

stan petru-radu a scris:

Consider ca ati avut "noroc" sa scapati cu acea amenda micsorata... erati recuperat si oricum relatarile dvs. confirma acest fapt...

Dvs. n-aţi fost atent la primul meu mesaj, am spus că eram fugit din spital, si tocmai am adăugat că am mai petrecut încă o lună acolo. Cat despre ceea ce dovedesc relatările mele.. aveam momente şi momente, acum mă simţeam bine, din cauza medicamentelor antidepresive, mai încolo îmi reveneau rămăşiţe ale gândirii mele sinucigaşe, deci cum puteţi fi sigur dacă eram lucid sau nu.. tocmai am adăugat o mică descriere a simptomelor bolii, la finaul primului mesaj, că poate devine lumea mai empatică şi înţeleg că nu eram aşa de "conştient".

ªi totuşi nu prea îmi vine să cred că sunteţi în unanimitate de acord că dacă oarecum mi-am revenit, atunci trebuie să încep să plătesc pentru ceea ce am făcut în acea stare. Cat despre expertize medicale.. ce-ar putea nişte medici să mai dovedească acum? că nici măcar atunci nu mă întreba nimeni decât odată pe săptămână, "cum te simţi?" şi nici o dată n-am fost serios întrebat ce gândeam şi de ce gândeam aşa, ci au fixat un tratament în funcţie de anumite simptome şi au sperat să mi se potrivească.

"Ceea ce ati vazut dumneavoastra la televizor ca se inlatura raspunderea penala chiar si in cazul infractiunilor de omor sunt probleme complexe, au la baza expertize medico-legale serioase si in mod repetat"

Eh, n-a fost omor, să fim serioşi.. Trebuia să-mi curgă saliva pe barbă şi să ţip singur ca să îmi fie iertat furtul unui caiet pe care l-am mai şi returnat de bună voie? Dacă păstrăm proporţia putem trage concluzia că se putea cere şi în cazul meu părerea medicului de atunci şii.. se putea trece cu vederea acest.. caiet.. Nu? Nu a întrebat nimeni nici un medic dacă ceea ce am făcut este scuzabil, ca şi când să plăteşti amenzi e ceva natural, şi justiţia este în sine deasupra psihiatriei şi toată lumea mai trebuie să plătească din când în când câte un surplus de bani la stat.

În fine, nu-o să mă lungesc la nesfârşit pentru 3 milioane.. dar principiul în sine este putred, şi mă pune în gardă faţă de justiţia autosuficientă din România.

ok, mulţumesc pentru aceste lamuriri, apreciez foarte mult ceea ce face această comunitate pentru a-i ajuta pe oameni!