stimata doamna, nu m-i s-a pus poprire, asa cum am mai spus, ci vrea sa-mi puna poprire pentru ca nu ii dau banii pe care ea crede ca are dreptul. E o diferenta! Si s-a mutat la distanta nu pentru ca a gasit o locuinta mai ieftina, ci a plecat la parintii ei.
Nu stiu daca asta era mesajul meu, ci faptul ca desi C. pr. C. spune anumite lucruri, asa cum spuneam mai sus, judecatorii nu tin cont de asta. Nu este probabil nici important ca a luat copilul de la scoala unde era inscris, pina sa ii fie incredintat si l-a inscris in alta parte. Astea sunt fleacuri. Se presupune ca parintele se gindeste la binele copilului, dar e o mare minciuna.
Dar cind copilul a devenit din unul foarte bun, ultimul din clasa, ce poti face? Raspuns: nimic. Legea nu iti da dreptate pt ca daca are un camin si merge la scoala, copilul e ok! Dar esti obligat sa platesti mai departe!
Oricum, daca se gaseste un avocat care sa ma poata ajuta in aceasta problema, astept sa ma contacteze.
O seara buna in continuare!
stimate domane si domni,
sunt si eu in cazul celui care a deschis postul acesta. Mama copilului meu a cerut prin executor judecatoresc plata sumei care "i se cuvine". Copilul a stat cu mine in luna Iulie 3 saptamini si una cu mama. Pentru ca i-am platit in luna respectiva doar 500 de lei in loc de 1500 de lei, m-a dat in judecata. Sa nu mai spun ca exact ca in cazul anterior, atunci cind il luam de la scoala era cu hainutele rupte iar hainele cu care pleca de la noi, nu le mai vedeam niciodata. Apoi situatia s-a schimbat si mama a hotarit sa aplicam intocmai decizia instantei, adica sa iau copilul de simbata si sa-l aduc duminica inapoi. Nu conteaza ca inca dinainte de a i se incredinta copilul (ca doar e mama...) mama a luat copilul, l-a inscris la o alta scoala la 300km distanta si s-a mutat acolo cu el.
Mici amanunte, pe care a uitat sa le spuna instantei, iar avocata mea a tinut cu ea mai mult decit avocatul ei. Dar pentru asta am platit tot eu.... #-o
Din pacate legea tine cu mama si nu cu tata. Nu conteaza ca statul da alocatie pentru copil 42 de lei pe luna, e normal pentru instanta sa te puna sa platesti 25% din salariul net. Cred ca se pot numara pe degete cei care nu platesc fix 25% din salariul net, ci platesc mai putin. Consider ca acei 1500 lei/luna pe care ii dau pentru copil si din care mama lui isi ia masina de spalat sau face cumparaturi la diverse magazine este mai mult decit are nevoie un copil de 8 ani.
Codul de procedura civila spune ca "intretinerea este datorata potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui care urmeaza a o plati" (art 529, alin1). La art 530, alin 1 din aceeasi lege, se spune ca " obligatia de intretinere se executa in natura, prin asigurarea celor necesare traiului,si, dupa caz, a cheltuielilor pentru educare, invatatura si pregatire profesionala". Si atunci de ce spuneti toti ca esti obligat sa platesti suma respectiva chiar daca acel copil sta cu tine? Nu cumva e mai simplu asa si oricum judecatorii si grefierii nu-si bat capul cu aceste "chichite"? Poate o sa spuneti ca sunt egoist si copilul are dreptul la mult mai mult decit niste bani, si aveti dreptate, dar nu totdeauna tatii sunt de vina pentru divorturi dar mereu mamele au cistig de cauza in a-si lua copiii.
Atita timp cit nu este scris negru pe alb in hotarirea judecatoreasca ceva, cel care vrea sa-l sicaneze pe celalalt o va face cu mare placere. Cind "fosta" nu a vrut sa-mi dea copilul si am facut plingere la politie, dupa 3 luni, s-a decis NUP. In schimb, nici nu se terminase divortul si mie imi vine hotarire de la instanta sa-mi puna poprire pe salariu chiar daca deja ii platisem in cont in fiecare luna cite 25% din salariu. Si i-am platit si o luna in plus, dar ala se considera "bonus", probabil!?
Revenind la subiectul initial, tinind cont de art.529, alin1 si 530, alin1. din Codul de procedura Civila de ce TREBUIE sa-i platesc mamei suma respectiva? O am cumva pe ea in intretinere sau pe minor? Si daca nu am poprire pe salariu, tot suma aia o platesc. Mama poate cere oricind adeverinta de salariu de la firma. Ea de ce nu e trebuie sa explice ce face cu banii care sunt ai copilului? De ce copilul pina la 10 ani TREBUIE sa stea cu mama? La 10 ani este intrebat dar nu trebuie sa se tina seama de parerea lui, ci tot instanta hotaraste?
La noi se pleaca de la prezumtia de vinovatie, iar nevinovatia trebuie sa ti-o dovedesti. Din pacate sunt prea putine exemple in jurisprudenta care sa dea dreptate tatilor si toti avocatii te sfatuiesc sa "platesti si sa nu incerci sa-ti cauti dreptatea in instanta, ca nu ai sanse".
Poate pentru ca sunt inginer, trebuie sa gindesc si de aceea va spun doamnelor: nu trebuie sa va ginditi ca un tata doar silit isi indeplineste atributiunile de parinte. Te simti foarte "prost" atunci cind esti folosit, dar noi ne-am cistigat doar "dreptul" de a plati.
E usor sa arunci cuvinte, dar citi avocati au cistigat un asemenea proces chiar si atunci cind tatal avea dreptate? Daca exista unul, sa ma caute, ca am si eu nevoie de el. :D
Cu deosebita stima!
Stimate Dle avocat, pensia de intretinere, asa cum este ea definita este necesara pentru intretinerea minorului. Atita timp cit minorul nu sta cu mama/persoana caruia i-a fost incredintat, de ce are persoana respectiva nevoie de niste bani care nu sunt ai lui ci sunt doar pentru intretinerea unei persoane care nu este cu ea? Spun asta si pentru ca suma pe care o primeste lunar depaseste cu mult salariul ei, chiar daca nici ea nu are un salariu mic, dar sunt niste bani cu care poate face ce vrea si nu trebuie sa dea explicatii.
Dupa cite stiu eu, ma poate da in judecata doar daca nu-i platesc pensia alimentara timp de 2 luni. In momentul in care nu m-a lasat sa-mi iau copilul si am facut plingere la politie, acestia au decis NUP pentru ca e la prima abatere.Eu i-am platit pentru cele 10 zile din iulie cind copilul a stat cu ea, o suma care este apropiata de salariul minim brut pe economie, actualizat.
Imi cer scuze daca par incapatinat, dar legislatia noastra este mai mult decit incilcita si chiar din jurisprudenta poti intelege altceva.
Buna ziua,
Deorece doi avocati mi-au dat raspunsuri diferite, revin pe acest forum cu problema mea:
Am divortat si ca orice tata din Romania nu am primit spre crestere si ingrijire copilul, ci acesta a fost incredintat mamei. Din hotarirea de divort reiese ca eu trebuie sa platesc 25% din salariul net (ca nici un judecator/judecatoare nu cred ca stie sa acorde mai putin X-( )si sa-mi iau copilul la domiciliul meu o data la 2 saptamini, pe perioada vacantei de vara, trei saptamini consecutiv in luna Iulie iar in vacanta de iarna o saptamina. Am cerut expres sa fie mentionat termenul de consecutiv deoarece si inainte, fosta sotie, mi-a limitat accesul la copil fiind nevoit sa obtin drept de vizita prin ordonanta presedintiala si a refuzat sa mi-l dea 3 saptamini la rind, pentru "ca nu poate trai fara el atita timp". Pina la urma am avut cstig de cauza si la Tribunal. Mentionez ca baiatul are acum aproape 8 ani iar cind inca mai eram in divort, ea a plecat cu el la parintii ei, la tara, iar pe copil l-a transferat la scoala din oras, asa ca micutul face naveta cite 15km in fiecare dimineata si seara.
Fosta sotie a depus azi cerere la firma la care lucrez sa-mi faca proprire pe salariu, chiar daca eu m-am achitat in fiecare luna de plata sumei cuvenite, pe ideea ca in luna iulie, cind copilul a fost 3 saptamini cu noi asa cum spune in hotarirea judecatoreasca, eu nu i-am platit decit o parte din pensia alimentara. Pe romaneste nu vroia doar 1/3 din suma, asa cum i-am dat eu, ci o vroia pe toata, pe motiv ca "nu scrie in hotarire ca atunci cind e cu tine, nu trebuie sa-mi platesti banii".
Ca multi parinti care vad din copiii lor o modalitate de a scoate un ban, nici fosta sotie nu e mai prejos.
Cf. Codului fam. actualizat art 93, alin 1(atit cit am citit si eu):D se considera ca mi-am indeplinit datoria fata de copil in natura. Si in citeva cazuri despre care am citit tot pe net, instantele au hotarit ca tatal nu este "debitor".
Tinind cont si de faptul ca 100% din judecatorii din localitatea mea de domiciliu sunt de sex feminin, ce ma sfatuiti sa fac?
1. sa platesc si restul sumei datorate, dupa parerea ei?
2. sa las totul asa cum este?
3. mai exista alta varianta?
4. calea amiabila este exclusa din start deoarece nu ne putem intelege cu vorba buna.
Va multumesc mult pentru ajutor!
avocatnet.ro explicăm legislația
