Voi contacta un avocat, dar cu toata nebunia nasterii.. si mai ales dupa, nu stiu cum imi va sta capul si la asta.
Din cate spuneti, nu ramane decat sa ma rog zilnic ca el sa fie retinut in alte activitati... nu ca acum ar manifesta vreun interes... sau sa nu aiba chef de pensie alimentara si vizite...
Poate gaseste alt element de interes pana atunci.. :) ne mai bazam si pe miracole :)
Multumesc tuturor pentru pareri, pentru intelegere si ajutor.
Numai bine tuturor, si sa nu ajungeti in pielea mea :)
De asta incerc sa ma pun la adapost de pe acum.. Nu voi mai avea energie sa ma lupt cu el, mai ales dupa nasterea fetitei. Si mai ales daca incepe sa puna copilul intre noi, cu intrebari incomode, santaj, sa o incante cu tot felul de idei... ca poate fi foarte convingator si nu se da inapoi de la nimic. Minte cu saninatate, promite fara a avea de gand sa se tina de cuvant... ma tem chiar si de rapire.. Iar cu justitia sau politia noastra, mai bine ma bazez pe fortele mele
Asa ca mai bine sa ne punem la adapost din timp. Nu vreau sa risc nimic..
Multumesc mult pentru intelegere si sustinere
Ma interesa doar calea legala sa il tin departe cat mai mult sau de tot.. Nu vreau sa ma justific, am motivele mele si nu traieste nimeni in locul meu sau al copilului.
Daca exista o cale legala vreau sa o folosesc.
Dar daca plec sa nasc in strainatate? Cu toate ca e cam greu din cauza problemelor cu sarcina..
Dar daca e o solutie.. as vrea sa o folosesc.
Domana avocat... Lumea in care traim noi difera de lumea dv idilica.
Cum va spuneam sunt insarcinata, am probleme cu sarcina si trebuie sa stau doar in pat. Stiti ce face tatal in acest moment? In afara vietii frumoase pe care si-o traieste din plin...
Profita de faptul ca nu ma pot deplasa si incearca sa imi fure contractele si clientii, si sa-mi distruga afacerea pt care mi-am sacrificat viata in ultimii zece ani...
Si asta doar din rautate, frustrare.. daca el nu a reusit sa faca nimic pana la 36 de ani, sa distruga ce am facut eu... vrea sa ajung la mana lui. Nici prin cap nu-i trece ca ce am cladit eu va asigura traiul copilului..
Deci, omul asta se va folosi de copil doar sa scoata bani de la mine, si mai ales sa ne faca rau. Ca daca as sti ca il opresc cu o anume suma, poate m-as incumeta... dar nu sunt sigura ca nu se va opri.
Deja imi taie toate contactele, ma defaimeaza.. spune ca acest copil este facut cu diversi barbati cu care eu am colaborat profesional.. Ca sa fie sigur ca acestia nu vor mai lucra niciodata cu mine... Si asta cu toate ca in fata prietenilor, a parintilor si-a asumat paternitatea si nu si-a exprimat niciodata indoiala.
Va dati seama ce influenta buna, si cat bine ii doreste copilului?
Sunteti femeie.. daca dv credeti ca eu voi putea sa cresc singura un copil, sa am grija sa imi fac si munca pt a avea cu ce il creste (si nu e deloc usor cu criza si concurenta neloiala)... si pe langa asta sa mai fiu si in razboi continuu cu individul... si efentual sa imi mentin si sanatatea fizica si psihica (ca o iei razna la un moment dat).. eu am indoieli.
Sunt deja epuizata dupa sarcina cu probleme de sanatate si probleme cauzate de el.. iar firma deja slabita ca de doua luni nu am putut sa ma ocup. Credeti ca voi rezista dupa nastere? Nu e egoism, dar daca eu nu rezist, copilul cine il ingrijeste...
E frumos sa ii tineti partea, dar in situatia asta este inuman din partea dv. Este ca un caine, ma musca cu orice ocazie..
Ok, legal: Daca altcineva recunoaste copilul pana sa se trezeasca el (slabe sanse, dar sa zicem).. Ce poate face el, si pana cand (cat timp are la dispozitie pt asta..ca banuiesc ca nu se trezeste dupa 10 ani si il mai asculta cineva)?
Cine poate dovedi reaua credinta a acestei declaratii? Cine poate contrazice relatiile mele din momentul conceperii? Daca se trezeste "domnul" si face proces de paternitate si ce mai trebuie, declar doar eroarea neintentionata, fiind posibile ambele variante.. Cum poate demonstra cineva ca nu l-am inselat in timpul zbuciumatei noastre relatii?
Mai ramane sa gasesc pe cineva dispus sa se compromita, fara familie si parinti (nu cred ca as putea trage in balamucul asta niste oameni in varsta) si care sa poata sustine varianta mea senin.. Asta e problema, ca e aproape imposibil :(
Ma cam sperie ce imi spuneti. Nu imi ramane decat sa ma rog sa fie suficient de indolent incat sa nu se intereseze ca are posibilitatea asta... Sau sa il sperie ideea pensiei alimentare. Dar daca gasesc un prieten suficient de bun incat sa ocupe acel loc din certificat.. stiu ca e imposibil, dar sunt disperata sa scap de el. Atunci va mai putea face ceva?
Si odata cu recunoasterea vin toate drepturile lui? De a vedea copilul, de a-si da acordul pt plecarea din tara, si toata zapaceala? Sau astea trebuiesc revendicate separat?
Multumesc foarte mult pentru sfaturi si ajutor.
M-ati incurajat extrem de mult, viitorul e mai luminos fara el.
Sper sa fie suficient de comod a.i. sa nu se oboseasca sa faca vreun efort catre paternitate.
Sa fim sanatoase si gasim noi si tatic responsabil pentru fata...
Dar oare cand sunt sigura ca se incheie cosmarul? Se poate trezi si dupa trei ani ca vrea sa fie tata?
E foarte frumos ce scrieti si apreciez raspunsul dv. Dar nu e decat teorie. In practica lucrurile stau complet diferit. Omul acesta (tatal) nu face decat sa imi manance banii, sa stea ca o closca, si nu asteapta decat o parghie sa imi faca rau prin intermediul copilului. Ma astept la multe mizerii din partea lui, asa ca nu mai vorbiti de el ca si cum ar fi om. Ca nu este!
S-a intamplat sa fie el, asa a vrut Dumnezeu, dar asta nu inseamna ca imi condamn viata mea si a copilului traind dupa cum vrea el.
Ce relatie? Ce dragoste? El nu e capabil de sentimente umane.
Pot sa consider ca nu a existat niciodata?
avocatnet.ro explicăm legislația
