Intr-un dosar civil.divort cu minor.Motivarea unei hotarari pentru ordonanta presedintiala se poate face si in a 21-a zi de la pronuntare??!Cererea de ordonanta a fost ceruta la jumatatea lui septembrie?!!.Parca legea spune ca in maxim 48 de ore!Hotararea este necesara in scopul intoarcerii in Romania a minorului insotit de mama,care sta de foarte multe luni intr-un centru de criza din Norvegia,pentru ca tatal nu-si da acordul pentru intoarcerea minorului dar in acelasi timp,tergiverseaza,procesul de divort,blocandu-l prin cererea unui test de paternitate!Judecatorii chiar nu se uita in
Recursul la aceasta hotarare se judecă de urgenţă şi cu precădere??..CUM?..,daca prin trimiterea dosarului la instanta superioara,spre judecare, la tribunal spre ex., se va astepta termenul care poate fi de ordinul lunilor??!!!!
Unde este urgenga.., precaderea si vremelnicia punerii in aplicare/executare a acestor ordonante??
Am depus in septembrie o cerere prin ordonanta ...si s-au dat termene nejustificat de lungi si fara citare..!!!
Aflu acum ca nu pot folosi ordonanta pentru ca nu o pot stampila cu definitiv si irevocabil din cauza recursului declarat!Ce sens mai au ordonantele???Care urgenta?
Poate fi ceruta legalizarea cu definitiv si irevocabil p.t o hotarare a unei ordonante presedintiale daca s-a introdus recurs la doua saptamani de la pronuntare?
Judecarea s-a facut fara citare iar in hot.scrie ca dreptul la recurs este in 5 zile de la comunicare.
Dna.Martonze,ultimul lucru care ma intereseaza acum sunt diferentele de euro..si facilitatile lui fiscale..credeti-ma pe cuvant!
Asta am gasit pe google no.,dar este scris in daneza ,nu am inteles de ce..
[ link extern ]
În ceea ce privește relația cu Convenția de la Haga din 19 Octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea în materia răspunderii părintești și a măsurilor de protecție a minorilor , regulamentul se aplică în cazul în care copilul își are reședința obișnuită într-o țară a UE. Normele privind recunoașterea și executarea se aplică o decizie judiciară emisă de o instanță competentă într-o țară a UE, chiar dacă copilul în cauză își are reședința obișnuită într-o țară terță care este parte la această convenție.
Dispoziții speciale se aplică, de asemenea, în ceea ce privește:
Relații Finlanda și Suedia, cu Danemarca, Islanda și Norvegia privind aplicarea Convenției Căsătoria nordică din 6 Februarie 1931
relațiile dintre Sfântul Scaun și Portugalia, Italia, Spania și Malta.
?
As vrea sa inteleg ce inseamna ca pot sa-i ocolesc legal,in afara faptului de a mi se recunoaste aceasta hoatrare de catre Norvegia cconform vreunei conventii ..
Ma stradui sa inteleg daca prin acest Regulament 2201/2003 al Consiliului UE, despre care spuneti, ca care se aplica în integralitate în Norvegia,am vre-o sansa sa mi se recunoasca hoatararea,pentru ca altfel nu vad vre-o iesire.
Competenta cred ca este stabilita clar deja,fiind acceptata de ambii, a fi cea din Romania.
Va rog sa i-mi spuneti ,ca ce am gasit aici legat de competenta si recunoastere este valabil:
[ link extern ]
COMPETENTA
1. Instanta competenta sa solutioneze o cerere de divort privind doi cetateni romani care nu au domiciliul in
Romania
Art. 3 alin. 2 din Regulament este incident deoarece acesta prevede ca in materie de divort sunt competente
instantele judecatoresti din statul membru de cetetanie al ambilor soti, neavand relevanta faptul ca acestia ,
cetateni romani nu au domiciliul comun in Romania, disp. art 3 alin. 1 referitoare la competenta instantei
straine in care isi au cei doi ultima resedinta comuna aplicandu-se doar in situatia in care cei doi au cetatenii
diferite.
RECUNOASTERE SI EXECUTARE
Regulamentul cuprinde de asemenea prevederi referitoare la executarea silita a hotararilor judecatoresti
pronuntate in statele membre.
Astfel, art. 28 alin. 1 din Regulament prevede ca „Hotararile judecatoresti pronuntate intr-un stat membru
cu privire la exercitarea raspunderii parintesti fata de un copil, care sunt executorii in acel stat si care
au fost notificate sau comunicate, se executa intr-un alt stat membru dupa ce s-a incuviintat executarea la
cererea oricarei parti interesate”.
Se stabileste astfel ca formalitatile de executare silita sunt de competenta instantelor statului in care
hotararea judecatoreasca urmeaza a fi pusa in executare, iar legislatia aplicabila executarii silite propriu
zise este cea a acelui stat.
Va rog frumos cititi si sa-mi spuneti dupa ce pareri aveti.
[ link extern ] /
Also read: Can victims of pedophiles hope for anything?
The stories of the Russian women, whose children were taken away from them by Norwegian authorities, develop under similar scenarios. They would find themselves in a complicated situation, mostly because they divorced their Norwegian husbands. Afterwards, they come in sight of the local child protection services. Some women would come to those services themselves, hoping that they would find help and support there.
The result is always the same. The woman would be taken under control. The services would put psychological pressure on the woman and eventually take her child or children away from her. Going to court is not a way out - the courts never acknowledge that child protection services commit illegal actions.
There are many stories in Norway when children were taken away from the parents, who used to be delivered to foster families during their childhood too. Officers of Norwegian child protection services say in such cases that those who grow up in foster families have no comprehensive family experience and are unable to fulfill their parental functions properly.
Also read: Boys and girls abolished in Sweden
Being unable to fight the system, some unfortunate parents commit suicide. Scandinavian countries have a rich experience in suppressing those people whom they consider "defective citizens." There was a law about coercive sterilization in Sweden before 1976. The law was used against mentally retarded and physically handicapped females - mostly from national minorities.
In Switzerland, authorities would take children away from gypsies to deliver the children to "normal" foster families. This practice was used in the country before the 1970s. In Australia, children would be taken away from their indigenous families.
The Swiss authorities brought official apologies to gypsies. The same happened in Australia in 2008. However, the brutal practice continues to prosper in Norway, where no one is going to apologize for anything.
Multumesc.
Autoritatile norvegiene nu mi-au pus in vedere nimic oficial.
Astazi mi s-a transmis o rectificare a informatiilor "percepute incorect de mine"
Avocatul si cei de la protectie si-ar fi exprimat doar ingrijorarea.. ca as putea comite o infractiune din punct de vedere al legii norvegiene,doar daca, tatal va face plangere,intrucat institutiile norvegiene (probabil)...vor raspunde la apelul acestuia,(el ramanand singurul rezident aici din punctul meu de vedere).
Domiciliul/rezidenta,copilului unde este de cand s-a nascut,.nu unde a stat cu mama tot timpul.?..in Romania 3 luni ..,in centrul de criza 8 luni,...acum de ce asta, s-ar schimba brusc?Pana la incredintarea prin, hotararea unei instante care deja a fost acceptata ca si competenta de ambele parti,cea din Romania,locuinta/rezidenta, minorului cred ca va ramane langa mama unde in mod obisnuit a avut-o pana in prezent?
Sau poti sa schimbi competenta instantei in functie de cum i-ti convine tie legea tarii in care muncesti spre exemplu,deoarece este mai mult favorabila tatilor?
..Ce m-a speriat, a fost ca mi s-a spus, ca in momentul in care am hotararea din Ro., sa ies cat mai repede din No.,pentru ca tatal sa nu aibe timp sa faca plangere si aceasta sa fie pusa in aplicare aici,..Atunci nu inteleg daca plangerea poate fi luata in considerare chiar si dupa ce ajung in Ro.?
Cum ma va acuza instanta no., de plecarea cu minorul dintr-un centru de criza si nu dintr-o locuinta stabila inchiriata eventual de mine.Care va fi acuzatia?..A refuzat sa ramana intr-un centru de criza ,sa reinoiasca rezidenta,a refuzat sa ramana in Norvegia unde putea sa i-si refaca viata linistita,...,luandu-i astfel tatalui, dreptul la vizita..
Statul Roman si CEDO.. vor fi de acord cu vre-o acuzatieimpotriva mea dupa toate cele suportate si situatia in care tatal,iresponsabil i-si exercita doar drepturile facand abuzuri si excrocandu-ma material pentru a facilita libera circulatie a mea si a copilului,prin puterea detinuta de semnatura lui?
Sunt de acord sa fac plangere la CEDO si sa ma judec 10 ani nu 3,dar din Romania!
Bineinteles ca privind suprficial,din perspectiva multora,intotdeauna mortul e de vina.
tgeorgescu,
Ma sfatuiti in concluzie sa i-mi bag mintile in cap.. si sa raman in No.,pentru ca alta sansa pentru a scapa de inchisoare, nu am.
Cred ca inteleg ce spuneti legat de o posibila plangere a tatalui in urma careia as putea fi acuzata..dar as fi curioasa.. sa stiu 1.pe ce fapt s-ar putea baza acuzatia, din moment ce in urma divortului pe rol eu nu mai am deloc motiv sa stau in Norvegia,unde am venit adusa de sot, fiind casatoriti urmand sa traim in pace si fara violente..?
As vrea sa mai si stiu 2.care ar fi acuzatia?Rapirea minorului sau violarea dreptului la vizita a tatalui ?!
La ce rezidenta a copilului si a mea sa renunt?Cea din momentul cand locuiam impreuna si nu eram inca in divort!
Anticipez si va intreb,de ce credeti ca .../copilul ar trebui sa aibe inca rezidenta datorata rezidentei tatalui si nu cea a mea,inexistenta datorita faptului ca nu mai am acelasi motiv de a sta in No., ca acela dinaintea divortului!?
Copilul a fost ingrijit exclusiv de mine si intretinut financiar asisderea,inainte sa primesc suportul statului norvegian si dupa,..fara ca tatal sa contribuie cu nimic,dimpotriva,inercand tot felul de santaje in scopul avantajelor materiale pentru a-si da vre-o semnatura.
De vizitat nici nu a "vrut sa auda",invocand vacante prin alte tari..,lipsa unui avocat..ori alte motive neintemeiate, decat dupa 8 luni,cand a semnat un program de vizita dupa nenumarate scrisori din partea avocatului meu norvegian si la insistentele protectiei copilului din No. si in ultima instanta sfatuit presupun si de avocatii lui,roman si norvegian.
Ce drepturi i se incalca unui astfel de tata,inca o data va intreb? Am dovezi scrise despre tot ce va spun sau am omis sa va spun.
Copilul are un an si 5 luni,pentru cine a pierdut detaliul acesta,relevant sau nu..
Din nou sunt nevoita,sa apreciez flexibilitatea si abilitatea utila de rationament necesara unui avocat ,cum este cea a domnului av.Lasconschi,in situatia data.
Daca ne pierdem in detaliile legilor CE si nu reusim sa "vedem padurea de copaci",adica,in primul rand incalcarea drepturilor fundamentale,cum bine spune domnul Lascoschi,atunci oricine va calca in Norvegia cu copilul si divorteaza intre timp va fi fortat sa se stabileasca aici ori sa plece fara copil pentru ca celalalt parinte are un drept de vizita ...
Din moment ce tatal a raspuns si acceptat tacit prin asta, instantei din Romania nu vad cum sa se mai poata suspenda procesull acolo,Romania si sa se mute aici.?Este posibil?De cate ori se schimba competenta instantei si pe ce motiv in momentul actual?
Eu nu recunosc competenta instantei No.,pentru ca nu mai consider ca am domiciliul aici din momentul in care am introdus divortul in Ro.(noiembrie 2011),stau intr-un centru de criza,deci cu statut de resedinta provizoriu si impus de situatie.
Eu din momentul in care am obtinut hotararea de separare norvegiana(pe care a trebuit sa o cer pentru a obtine pensia alimentara pana la terminarea procesului din Romania) nu am mai acceptat sa aplic pentru prelungirea rezidentei aici neavand intentia de a mai ramane)
Legat de ultimul domiciliu obisnuit al minorului, ultima oara cand am venit din Romania cu copilul pentru a-mi recupera masina si actele necesare pentru dovedirea culpei exclusive a sotului in divort,a fost 29 noiembrie anul trecut stand in Ro., doua luni iar domiciliul meu si al copilului in ultimele 8 luni este intr-un centru de criza unde am stat fiind necesara prezenta mea in Norvegia,pentru a participa la desfasurarea anchetei protectiei copilului de care aveam nevoie in procesul din Ro.,plus ancheta politiei pentru plangerea mea in privinta violentei sotului..
Eu as avea curaj cu un avocat ca domnul Lasconschi cu orizontul larg si obiectiv care nu se pierde in detalii de legi ce nu exprima ori sar peste esenta drepturilor omului ,care ar trebui sa fie mai importante decat ambitiile unui tata iresponsabil,violent si santajist.
Despre psihoze ,domnule tgeorgescu, ce sa va spun...
Este posibil sa am un usor inceput...dar am o expilcatie!:)
Din momentul in care am nascut ,daca nu chiar putin inainte de asta, tatal.. m-a terorizat cu amenintarea ,ca ma va chinui si plimba prin centre de criza,.. pana o sa inebunesc si mi se va lua copilul de catre statul norvegian, pentru ca nu o sa mai fiu capabila sa am grija de el fiind nebuna de legat.Si s-a tinut de cuvant, fiind diabolic cum nu mi-am imagianat ca poate fi un om,impotriva propriului copil si a sotiei fara nici un motiv !
Se pare ca sotul , stia mai multe despre faptul ca protectia copilului in No.este cea mai "draconica.."
cum perfect spunea av.Munteanu ,si abia asteapta un motiv cat de mic pentru a "salva" copiii care nu au parinti adecvati...
Tot sotul..mi-a spus chiar ,ca in felul asta, scapa si de pensia alimentara...
Sper sa acceptati sa va invit pe toti la o cafea cand ajung in tara, sa va povestesc mai detaliat, cam la ce anchete .."draconice".. completate de terori continue din partea sotului, am fost supusa aici...ca sa nu mai aveti dubii ..ca alta mama in locul meu ,ar mai fi ramas chiar intreaga.. stiind ca dacapar prea stresata.., sunt in pericol sa raman fara copil.Depresiile si disperarea prin care am trecut,puteau fi usor interpretate ori intensificate in mod convenabil celor interesati!
Eu scap de psihoza asta in momentul cand voi stii ca pot pasi in Romania,dar el de boala de care sufera nu va scapa in veci si nu parea psihopat deloc.
Maine este termenul pentru hot.prin Ordonanta.
@gmancila Multumesc pentru cele scrise.Trebuie sa clarific faptul ca din momentul in care am ajuns in acest centru am beneficiat si de ajutor social din partea statului(NAV)..si de alocatie pentru copil,dubla, fiind deja oficial separata in Norvegia,pensia alimentara de la tata,calculata de legile norvegiene, care s-a stabilit abia acum,dupa dupa 8 luni,.. dar nu am avut probleme financiare avand ajutor si din partea familiei tot timpul.
Daca as fi decis sa aplic pentru o noua rezidenta as fi avut locuinta integral suportata de stat pana terminam cursurile de norvegiana, gratuite(fiind in situatia de mama singura),si puteam inecepe un servici ca sa ma pot sustine singura.Gradinita copilului ar fi fost suportata tot de stat pana la momentul in care mi-as fi permis sa o platesc eu.Peste un an exista un ajutor de sustinere lunar pentru mama singura,destul de consistent.
Fac aceste precizari,nu ca sa se zgarie pe ochi cineva...,dar ca sa intelegeti clar ca nu stau aici nici pentru 1 mil de euro pe saptamana!
Cine tanjeste dupa aceste avantaje materiale,poate incerca sa vina si sa i-si"faca un rost "aici cum spunea si dna.Avlil ori Tgeorgescu.
Eu vreau cu copilul meu in Romania la familia mea, in tara mea ,unde stiu exact ce am de facut pentru ca pot vorbi romana,unde oamenii sunt buni sau rai dar nu serpi care incearca sa te sufoce prin orice metoda ca sa-ti poata lua copilul!
Spuneti-le dna Gmancila cum gasesti orice(bani...) in Norvegia in afara de viata...! Spuneti-le cat de " avizi "sunt norvegienii dupa copii altora si eu o sa le spun ce sunt capabili sa faca pentru si-i insusi legal profitand de orice fel de situatie.. fara scrupule!
Apara drepturile tatalui?!..al copilului?!dreptul meu unde este?eu sunt mama!!Mama care l-a nascut, ingrijit,alaptat, zi si noapte,fiind constransa sa suport disperare, umilinte si terori din toate directiile.... "locale", ca sa-l citez si pe av.Munteanu.
Am ramas intreaga totusi, pentru copilul meu pe care nu am de gand sa il pierd pentru nimic!
V-am cerut ajutorul(juridic),nu v-am cerut nici sa ma judecati,stramb...nici sa ma invidiati si acuzati ca nu vreau sa raman aici cand altii si-ar da viata ca sa vina aici la banii lor multi.. si reci..
Nu vreau un proces aici si nici nu cred ca ar fi posibil doua procese la acelasi grad de instante cu acelasi subiect in doua tari diferite!
Avocata mea face exact ce trebuie momentan.
Sunt convinsa ca MAE si Ambasada Romaniei care nu vorbesc atat de mult si inutil ca altii..ma vor sustine si ajuta sa ies din situatia critica in care sunt.
Avlil,ceea ce nu poate domnul Lasconschi sa spuna exact,nu poate momentan sa pronunte nici Ministerul de Justitie Norvegian,Ambasadei Romaniei,in cazul meu,pentru ca este diferit total de cazurile precedente unde este vorba de o familie de etnie roma ..unde copiii au fost batuti si pusi la cersit iar parintii au comis si infractiuni pe teritoriul norvegian din cate am inteles si mai si banui.!
Sper sa se gandeasca bine ce vor raspunde, pentru ca in cazul meu chiar ar fi un abuz,din care crede-ma, vor iesi,cred,destul de sifonati la CEDO sau ce alta instanta internationala se mai poate baga in treburile lor interne privind cetateni straini,pentru ca eu nu am de gand sa cedez pana nu se face lumina perfect!Am si probe,scrise de mana lor,pe care nu au cum sa le conteste.
Domnul Lasconschi,datorita unei experiente, mult superioara altora..cel putin intuieste o procedura mult mai apropiata de rezolvarea cazului.
Trebuie de altfel sa recunosti ca si tu ai avut ideea stralucita.. sa ma sfatui sa plec pur si simplu din Norvegia fara acordul lor scris intr-un fel sau altul..!
Oricum frica mea a fost maxima in momentul in care ,primii care au fost cu ideea asta, aiu fost chiar norvegienii.Atunci am inteles ca vor sa mai incerce si in felul asta sa-mi ia copilul!
Daca intelegi ce-ti spun este perfect.
Poate cineva sa interpreteze aceasta conventie pentru a ma lamuri daca Norvegia,conform semnarii ,recunoaste sau nu hotararile din Romania pe dreptul familiei/relatii matrimoniale?
La 01.01.2010 a intrat în vigoare, între SM ale UE şi Regatul Norvegiei (stat terţ, nemembru al UE, stat membru al A.E.L.S. ) Convenţia de la Lugano din 30.10.2007 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială.
Prin Decizia Consiliului Uniunii Europene nr. 2007/712/EC din 15.10.2007 publicată în Jurnalul Oficial L 339, 21.12.2007 a fost aprobată semnarea, în numele C.E., a Convenţiei de la Lugano din 2007. Convenţia de la Lugano din 2007 a fost publicată în limba română în acelaşi Jurnal Oficial împreună decizia Consiliului UE susmenţionată.
Convenţia de la Lugano din 2007 a fost semnată la 30.10.2007 de către Republica Islanda, Regatul Norvegiei, Regatul Danemarcei şi Confederaţia Elveţiană, precum şi de către C.E., în numele statelor membre ale C.E. (inclusiv în numele României), care şi-a exercitat competenţa exclusivă în acest domeniu. Convenţia de la Lugano din 2007 va fi aplicabilă exclusiv în relaţia dintre statele membre (inclusiv România) şi statele terţe.
Prin Decizia Consiliului Uniunii Europene nr. 2009/430/EC din 27.11.2008 publicată în Jurnalul Oficial L 147, 10.06.2009 a fost aprobată ratificarea, în numele C.E., a Convenţiei de la Lugano din 2007 şi a fost stabilit conţinutul declaraţiei care a fost făcută cu ocazia depunerii instrumentului de ratificare.
Instrumentul din 27.11.2008 de aprobare a Convenţiei de la Lugano din 2007 a fost depus la 18.05.2009, la Misiunea Confederaţiei Elveţiene pe lângă Uniunea Europeană, de către Secretarul General al C.E., în numele statelor membre ale C.E.
Regatul Norvegiei (stat terţ A.E.L.S. - nemembru al UE) a depus instrumentul de ratificare la data de 01.07.2009.
Astfel, Convenţia de la Lugano din 2007 a intrat în vigoare, conform art. 69 alin. 4, la data de 01.01.2010, dată care reprezintă prima zi a celei de-a şasea luni care urmează datei la care C.E. şi un stat membru al A.E.L.S. îşi depun instrumentele de ratificare.
Noua Convenţie de la Lugano din 2007 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială conţine dispoziţii referitoare la (1) competenţa jurisdicţională de drept internaţional privat (civil şi comercial, dar nu şi dreptul familiei) şi (2) procedura de recunoaştere şi încuviinţare a executării hotărârilor judecătoreşti, actelor autentice, tranzacţiilor judiciare (exequatur). Noua Convenţie de la Lugano va înlocui Convenţia de la Lugano din 1988 (la care România nu este parte), şi va alinia textul Convenţiei la textul Regulamentul Bruxelles I, în ceea ce priveşte normele privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti, tranzacţiilor judiciare şi actelor autentice (exequatur). De altfel, dispoziţiile din cele două instrumente comunitar şi internaţional sunt aproape identice.
Convenţia de la Lugano din 2007 nu armonizează normele de procedură civilă, ci unifică numai normele de soluţionare a conflictelor de competenţă jurisdicţională de drept internaţional privat şi de soluţionare a procedurii de exequatur.
Convenţia de la Lugano din 2007 nu se aplică în mai multe domenii: statutul sau capacitatea juridică a persoanelor fizice, regimurile matrimoniale, testamentele şi succesiunile; falimentul, procedurile de lichidare a societăţilor comerciale insolvabile sau a altor persoane juridice, tranzacţiile judiciare, concordatelor şi procedurilor similare; securitatea socială; arbitrajul.
Multumesc.
avocatnet.ro explicăm legislația
