Activitate andipop7777

Va multumesc foarte mult pentru raspunsul dat. Mi-ati spus exact ce... speram, un punct de vedere, nu doar un simplu citat. :)

Daca tot sunteti asa amabil, mai indraznesc sa pun o intrebare:

Am gasit acest text intr-un curs, al Facultatii de Drep (presupun):

Dacă preţul este sincer şi serios contractul de vânzare-cumpărare este în principiu, valabil, chiar dacă preţul este multinferior sau superior valorii reale a lucrului vândut, întrucât părţile sunt libere să determine preţul sub valoarea lucrului;echivalenţa fiind relativă întrucât este raportată, atât la valoa-rea lucrului, dar şi la subiectivismul părţilor.În loc de preţ derizoriu se mai vorbeşte de „modicitatea preţului” sau de o disproporţie prea mare dintre preţ şi valoarea bunului, ceea ce poate crea confuzie între preţul neserios şi preţul lezionar. Precizarea este importantă deoarece ar puteaavea drept consecinţă constatarea nulităţii actului juridic pentruneseriozitatea preţului (deşi el este numai lezionar).În cazul preţului mult sub valoarea lucrului, se vorbeşteşi de „vilitatea preţului”
19
în sens de preţ lezionar, care subaspect juridic poate pune numai problema unei acţiuni înresciziune (admisă larg de multe legislaţii europene şi chiar decea franceză - sursă de inspiraţie pentru Codul civil român).2.3.3. Preţul lezionar.Dacă la încheierea vânzării există o
disproporţie vădită
între valoarea de circulaţie a lucrului şi preţul efectiv achitat(de exemplu, se vinde un autoturism care are valoare de piaţăde 100 milioane lei cu suma de 10 milioane lei) în doctrină sevorbeşte de
preţul lezionar

Este acest "pret lezionar" reglementat in vreun fel? Sau diferenta dintre derizoriu/lezionar este ceva ce tine strict de subiectivitatea instantei? Ca practic din ce zic ei, un pret de 10 ori mai mic dacat valoarea reala, tot "serios" se considera.

Va multumesc!

andreigrigoriu a scris:

Din punctul meu de vedere, pentru a dormi liniștit, nu ar trebui să vă gândiți la eludarea taxelor, plata unui preț nereal, putând fi, din experiența proprie, un motiv de atacare a contractului.

Trebuie sa fac o precizare.

Este vorba de o vanzare/cumparare in familie, mai precis, parintii mei vor sa-mi vanda un apartament. Am un frate care avem motive sa credem ar ataca contractul in viitor.

Pretul inferior grilei nu este un mod de eludare a taxelor, ci este singurul mod in care pot face efectiv doava ca s-a efectuat plata pretului cerut (cum ati spus, transfer bancar). Nu avem banii necesari pentru a ne atinge de pretul din grila.

Deci as zice ca avem urmatoarele variante:

1) Facem vanzare reala, cu transfer de bani, la un pret de ~40% din valoarea de grila. Respectivul procent este suma maxima pe care o putem "misca" in banca, mai mult nu avem.

2) Vanzare simulata, fara transfer al banilor, la pretul din grila/real. Fara dovada de plata.

Parintii mei nu doresc includerea clauzelor (intretinere, spre ex.), deci cele doua de mai sus, sunt singurele variante...

Asadar, 40%... suficient cat sa "dorm linistit"? :)

Va multumesc pentru raspuns.

Am aflat care este respectivul pret.

Ce ne intereseaza acuma, este la ce pret am putea face un contract de vanzare/cumparare care in cazul unui atac in instanta (de catre rude) sa nu fie anulabil?

Evident, dorim ceva mai mic decat cel orientativ, deoarece nu dispunem de suma respectiva.

In momentul de fata, putem face plata unui pret care reprezinta ~40% din pretul de grila. Un avocat pe care l-am consultat a fost de parere ca un contract de vanzare/cumparare facut la un pret sub 50% din pretul real nu poate fi considerat serios, in timp ce un notar a spus ca ~25% din pretul de grila este unul cat se poate de respectabil in ochii justitiei. Implicit, 40% este suficient.

Pe cine sa credem? :(

Va multumesc.

Buna ziua.

Cu un simplu search prin Google, am gasit "Ghid Privind Valorile Orientative Ale Proprietatilor Imobiliare in Municipiul Bucuresti".

Cuvantul cheie, este "Orientativ". :)

Sunt constient ca la respetiva valoare orientativa se calculeaza anumite taxe daca pretul din contract este mai mic decat cel din grila.

Insa, de ce vorbeste lumea despre un "pret minim din grila"? Exista cumva si o alta grila la care doar notarii au acces, unde sa fie intr-adevar stipulat un pret minim?

In ceea ce priveste magicul pret "sincer si serios", are cineva un exemplu concret cat de mic poate sa fie? 20%, 33%, 50% din pretul "orientativ"? Asta evident pentru a nu fi cauza anularii contractului in cazul unui atac in instanta.

Va multumesc!

Din lipsa raspunsurilor, presupun ca am venit cu prea multe intrebari. :) Sau insuficiente informatii.

Asadar, pe cine sa deranjez cu intrebarile mele? Un avocat? Notar?

Va multumesc.

Se pare ca datorita grilelor actuale ne putem permite sa facem actele la aprox. 40% din pretul de catalog.

Schimba cumva situatia?

Orice sfat este bine venit.

Precum am spus, nu ne permitem sa facem o tranzactie la mai mult de 33% din respectivul pret... pur si simplu, nu avem resurse.

Buna ziua.

Parintii mei au hotarat sa-mi vanda casa, pentru a se asigura ca-mi ramane mie. Am un frate, cu care suntem in relatii foarte proaste. El a primit o suma considerabila de bani pentru a-si face casa, bani pe care i-a folosit in... alte scopuri. Avem toate motivele sa credem ca el si-ar revendica partea din casa parinteasca dupa decesul celor doi actuali proprietari.

Asadar, vrem sa facem contract simplu de vanzare/cumparare. Vin cu urmatoarele intrebari.

1)Sunt constient ca orice act notarial este "atacabil", insa daca facem tranzactia la ~33% din pretul real al imobilului (pretul din grila notariala), suma pe care o si platesc prin transfer bancar, mai exista cale de atac? Voi putea face oricand dovada acestei plati. 33% = suficient? Sincer, mai mult... nu avem.

2)Presupunand ca pana in prezent nu am avut venituri/loc de munca, se va subintelege ca banii respectivi tot de la parintii mei au venit, ceea ce constituie un argument pentru demonstrarea unei donatii deghizate. Concret insa, conteaza acest aspect, atata vreme cat plata a fost facuta/taxele platite?

3)Legat de testament, daca parintii mei imi fac testament in care specifica dorinta ca toate bunurile sa-mi revina mie, din cate stiu, fratele tot are dreptul la 33% din masa succesorala? Asta fara actiune in justitie? Daca vrea 50%, presupun ca trebuie sa actioneze in justitie. Are sanse in acest sens?

4)Pe final, sunt curios ce se poate face in privinta banilor. Este suficient ca din timp sa-mi transfere mie banii intr-un cont? Sau si asta se considera donatie? Ce se poate face in acest sens? Scoatera fizica a banilor ca ulterior eu sa-i depun fara ca ei sa fie implicati?

Va multumesc!