Multumesc pentru raspuns. Evacuarea vine ca "pierdere" a titlului de ginere.
Pentru ca nu mi-am schimbat adresa din CI (am motivele mele, care n-au legatura cu cauza).
Am facut plangere pentru abuz de incredere, in numele firmei, la parchet S6 si sesizare la sectia de politie aferenta, si inca nu am raspunsuri. Eu cred ca-i doare la basca.
Am facut notificari prin BEJ, lipit pe usa, dat in mana proprietarului, etc. Nimic.
Nu ma pot duce cu toporul sa-i rup usa (desi fie vorba si pe aceea am platit-o tot eu).
Orgolii. Asa ca, ce este de facut?
Buna ziua! Speta: am locuit impreuna cu fosta sotie in apartamentul proprietate al fostului socru, fiind luat in spatiu, ca si "ex-a" dealtfel. Am parasit dupa divort spatiul respectiv. Am lasat acolo electrocasnicele. Sunt cumparate pe firma, in care eu am 87%, "ex-a" 13%.
Fostul socru imi intenteaza acum actiune in evacuare. Corect si nimic de zis.
Cum procedez cu bunurile din firma, cum le pot recupera, ma pot adresa instantei ca cerere in procesul de evacuare sau cum?
Intentia este ca firma sa fie lichidata.
Multumesc! Oricum testul trebuie facut, dar nu doresc in asa fel sa se intample. La urma urmei, e vorba de un copil care, in eventualitatea - o accept ca atare - sa nu fie copilul meu biologic, TOT va suferi, din moment ce pana acum, cu mine a crescut.
Accept intrebarea, ca atare. SUNT chiar un tatic care este in pericol sa-si piarda fetita, cu care are o relatie foarte buna. E ciudat sa-i spui unui copil de 7 ani, dupa atata timp ca "tati, nu e tati", nu credeti? Asa ca, de voie, de nevoie, m-am apucat sa dau in carti, ca altfel nu am de ales. La indemnul avocatul, evident, ca sa fiu in cunostiinta de cauza.
De retinut ca i-am propus mamei sa facem pana acum testul de paternitate, ca sa consfiintim odata ca eu sunt tatal copilului, dar refuza cu obstinatie. Cauza? Probabil "alienarea parentala", de care suferim in mare parte cu totii dupa divort.
Insa, la cum a pus dansa actiunea in instanta, exclusiv dupa prevederile NCC, fara sa ia in calcul textele mai sus mentionate, nu am decat s-o combat, pentru ca nu pot altfel.
Dar si sa castig acest proces prin "boicot" imi repugna. Ce as putea face?
Potrivit deciziei 755/2008, revenim tot la textul aprobat al art.55. M-am uitat indelung, eu asa inteleg. Este corect?
Multumesc pentru raspuns. As vrea sa va aduc in atentie, in acest caz prevederile art. 55 modificat din Codul Familiei, si anume:
"Art. 55. - Acţiunea în tăgăduirea paternităţii se prescrie în termen de 3 ani de la data naşterii copilului. Pentru soţul mamei, termenul curge de la data la care a luat cunoştinţă de naşterea copilului.
Dacă acţiunea nu a fost introdusă în timpul minorităţii copilului, acesta o poate porni într-un termen de 3 ani de la data majoratului său.
Reclamantul poate fi repus în termen, în condiţiile legii."
Eu iau in calcul prevederile legale, inclusiv deciziile CCR, si cred ca din acest motiv, in acest moment nici unul dintre noi nu are calitatea de a tagadui paternitatea, din moment ce mama si copilul nu au tagaduit-o in timp de 3 ani de la nastere, iar eu nu am avut intentia si nici nu o am. Este corect?
Multumesc pentru raspunsuri. Ca sa fiu si mai explicit: aceasta actiune este legala, fiind pornita dupa prevederile NCC? Art. 2603 din NCC, precum si art. 47 din Legea 71/2011, stipuleaza filiatia intr-un fel anume. Mai avem noi acum, atat eu cat si mama, respectiv copilul, calitati procesuale active?
Va rog sa ma "luminati" un pic in urmatoarea speta: copil nascut in timpul casatoriei, la 23.08.2005; divort intre mine si sotie, la 15.02.2010, minora ramane in grija mamei; acum, minora, prin reprezentant legal - mama, precum si mama, in nume personal, imi tagaduiesc paternitatea, dupa prevederile NCC.
Intrebare: este corecta dpdv legal actiunea lor?
Multumesc anticipat!