Va rog sa ma "luminati" un pic in urmatoarea speta: copil nascut in timpul casatoriei, la 23.08.2005; divort intre mine si sotie, la 15.02.2010, minora ramane in grija mamei; acum, minora, prin reprezentant legal - mama, precum si mama, in nume personal, imi tagaduiesc paternitatea, dupa prevederile NCC.
Intrebare: este corecta dpdv legal actiunea lor?
Multumesc anticipat!
(1) Acţiunea în tăgada paternităţii poate fi pornită de soţul mamei, de mamă, de tatăl biologic, precum şi de copil. Ea poate fi pornită sau, după caz, continuată şi de moştenitorii acestora, în condiţiile legii.
(2) Acţiunea se introduce de către soţul mamei împotriva copilului; când acesta este decedat, acţiunea se porneşte împotriva mamei sale şi, dacă este cazul, a altor moştenitori ai săi.
(3) Dacă soţul este pus sub interdicţie, acţiunea poate fi pornită de tutore, iar în lipsă, de un curator numit de instanţa judecătorească.
(4) Mama sau copilul poate introduce acţiunea împotriva soţului. Dacă acesta este decedat, acţiunea se porneşte împotriva moştenitorilor lui.
(5) Tatăl biologic poate introduce acţiunea împotriva soţului mamei şi a copilului. Dacă aceştia sunt decedaţi, acţiunea se porneşte împotriva moştenitorilor.
Multumesc pentru raspunsuri. Ca sa fiu si mai explicit: aceasta actiune este legala, fiind pornita dupa prevederile NCC? Art. 2603 din NCC, precum si art. 47 din Legea 71/2011, stipuleaza filiatia intr-un fel anume. Mai avem noi acum, atat eu cat si mama, respectiv copilul, calitati procesuale active?
Dispozitiile Noului Cod Civil referitoare la tagada paternitatii (si orice alta actiune referitoare la filiatie) sunt aplicabile in cazul copiilor nascuti DUPA intrarea lui in vigoare.
Dar sa nu uitam ca "monopolul" tatalui prezumtiv in promovarea actiunii in tagaduirea paternitatii prezumate a fost inlaturat din 2001 (Decizia CC 349/2001). Ca efect al amintitei decizii, a fost recunoscut dreptul mamei si al copilului de a porni actiunea in tagada paternitatii (imprescriptibil).
Vor fi oarece discutii ref. la aplicarea in timp a legii, dar, daca obiectul cererii este precizat, eroarea cu privire la temeiul de drept n-ar trebui sa influenteze solutionarea cauzei.
Multumesc pentru raspuns. As vrea sa va aduc in atentie, in acest caz prevederile art. 55 modificat din Codul Familiei, si anume:
"Art. 55. - Acţiunea în tăgăduirea paternităţii se prescrie în termen de 3 ani de la data naşterii copilului. Pentru soţul mamei, termenul curge de la data la care a luat cunoştinţă de naşterea copilului.
Dacă acţiunea nu a fost introdusă în timpul minorităţii copilului, acesta o poate porni într-un termen de 3 ani de la data majoratului său.
Reclamantul poate fi repus în termen, în condiţiile legii."
Eu iau in calcul prevederile legale, inclusiv deciziile CCR, si cred ca din acest motiv, in acest moment nici unul dintre noi nu are calitatea de a tagadui paternitatea, din moment ce mama si copilul nu au tagaduit-o in timp de 3 ani de la nastere, iar eu nu am avut intentia si nici nu o am. Este corect?