Activitate adamami

Aveti perfecta dreptate, domnule avocat, imi cer scuze ca am deviat de la traseu.
Oricum, din cate stiu eu, in cazul discriminarii (directe/indirecte) si al hartuirii (morale sau sexuale) sunt luate in considerare inregistrarile audio/video.
Cel putin asa spune Legea nr. 202/2002 republicata... insa nu sunt la curent cu ceea ce se intampla in salile de judecata.

Cu respect,
M

Buna seara,
Pai, daca este pe-asa, atunci chiar si flagrantul este interpretabil, nu?
Cata vreme persoana care urmeaza sa fie prinsa in flagrant nu stie ce urmeaza sa se intample, iar persoana care ajuta la organizarea flagrantului a fost informata asupra a tot ceea ce urmeaza, pas cu pas... plus ca persoana care ajuta la organizarea flagrantului devine mai sigura pe sine, stiindu-se protejata de litera si de oamenii legii, nu?
Nu ma intelegeti gresit, nu va "combat" doar pentru a va "combate" :) chiar sunt curioasa de parerea dvs.

Cu respect,
M.

Buna dimineata!
Da, nu se pune aceasta problema, insa va fi admisa inregistrarea ca proba?
Pana la urma, este vorba de discriminare si de hartuire morala, nu?
Eu asa am retinut, si anume ca in cazurile de discriminare si hartuire (mobbing) sunt admise asemenea probe.

Interesant subiectul!
Pai, in speta expusa mai sus... e clar ca inregistrarea nu a fost efectuata in mod legal, insa cu acea/acele inregistrare/inregistrari se dovedeste ca respectiva sefa savarseste anumite infractiuni, nu?
Sa incerc si eu o speta asemanatoare: X - o angajata insarcinata in al treilea trimestru de sarcina, in urma schimbarii comportamentului patronului si in urma unei solicitari "la discutii" realizeaza ca urmeaza sa fie supusa unor anumite presiuni. Decide sa inregistreze acea discutie, chiar inainte de a intra in camera in care urmeaza sa aiba discutia. X nu isi anunta patronul despre faptul ca inregistreaza discutia cu telefonul aflat in buzunarul salopetei ei largi. A avut dreptate X, patronul ei ajungand chiar s-o si ameninte cu procese penale inchipuite, s-o umileasca, sa-i aduca tot felul de acuzatii, toate astea avand scopul semnarii unei conventii de incetare de comun acord a c.i.m. Angajata X nu cedeaza presiunilor, patronul ei resemnandu-se, intr-un final, si anuntand-o pe X ca o asteapta dupa c.i.c. cu demisia in dinti.
Ce face X? Poate ea folosi acea inregistrare? Sau pastreaza inregistrarea respectiva doar pentru a-si aminti peste ani si ani in ce situatie s-a aflat la un moment dat in viata ei, se prezinta cu demisia dupa c.i.c. asa cum i s-a cerut de catre angajator, si-si cauta un alt loc de munca? Posibili martori nu poate aduce in instanta, dat fiind faptul ca in atare situatii colegii de munca se fac ca nu aud, nu vad, nu stiu, etc.

Sunt curioasa de posibilele rasunsuri.

Mi-ati fi cu adevarat de un real ajutor in a incerca sa "negociez" cu patronul meu, daca mi-ati "vinde" cateva ponturi in acest sens (...). Nu sunt straina medierilor, am si diplomatie suficienta, insa mi se pune un nod in gat, ca sa zic asa, atunci cand sunt privata de drepturi si cand sunt jignita pe nedrept. Nodul in gat se rezuma doar la un zambet fad si la raspunsuri scurte si la obiect, chiar daca in interiorul meu are loc o lupta sora cu al doilea razboi mondial :).
Nu stiu daca aveti idee despre felul in care ma simt, stiind ca urmeaza sa "intru in gura lupului".. Ca sa va faceti o imagine, la scurta intrevedere avuta de curand cu patronul, domnia sa si-a permis, inainte de a ma trimite la "plimbare" sa-mi spuna "stii, imi pare rau ca nu vom mai colabora, mai ales ca am avut impresia ca esti o tipa inteligenta si cu potential... insa ai ales..." (si s-a uitat catre fiica mea care-mi statea in brate).
Credeti-ma, incerc sa fiu cat se poate de obiectiva, in relatarile mele, si de lipsita de sentimentalisme. Nu sunt o plangacioasa si nici nu exagerez. Pur si simplu aceasta este situatia prin care trec.
Inteleg ca l-as enerva orice i-as spune (de la "nu-mi dau demisia", "nu semnez incetarea raporturilor de munca de comun acord", pana la "eu la care birou urmeaza sa lucrez?"). Tocmai de aceea ma gandesc daca nu ar fi mai bine sa solicit eu (de data asta) o intrevedere cu patronul (inainte de data la care ar trebui sa ma intorc la fostul loc de munca). Daca nu solicit intrevederea, ce urmeaza sa fac? Sa ma prezint in ziua cu pricina la birou si sa... ce?
Ma simt penibil, credeti-ma... nu am mai trecut prin atare situatie si sper sa nu mai trec vreodata...

Asta voi incerca sa fac.
In principiu imi cam cunosc drepturile si stiu si ce optiuni are angajatorul, insa mi-e cam groaza de un posibil proces... in Bucuresti se dau termenele care se dau (...), plus ca niciodata nu poti anticipa finalul unui proces (ca, deh, si judecatorii sunt oameni, etc, etc).
Si mi-e mult mai groaza de ziua in care voi "bate la usa angajatorului".
As avea nevoie de un sfat in ceea ce priveste o asa-zisa negociere (am spus ca-l voi anunta, cu o saptamana inainte de data efectiva a intoarcerii mele la fostul loc de munca, despre decizia pe care am luat-o). Dar daca nu va fi de acord cu ideea incheierii raporturilor de munca in asa fel incat sa pot beneficia de indemnizatia de somaj (idee pe care si eu o vad ca fiind, momentan, cea mai buna)?
Asta ma cam sperie.
Stiu ca trebuie sa fiu puternica, etc, samd, insa credeti-ma, este o situatie atat de stanjenitoate cea prin care urmeaza sa trec si prin care am trecut eu, incat pare a fi imposibila. In Romania anului 2012 patronii se comporta in propriile firme ca si cum ar fi niste mici tirani carora toti angajatii trebuie sa le ridice osanale si-n fata carora toti angajatii trebuie sa lase capetele plecate, sa nu aiba drepturi, ci doar obligatii, sa stea peste program cat mai mult posibil si, daca s-ar putea, sa nu le dea nici remuneratia lunara... :)

Da, stiu ca a angajat pe altcineva, insa nu stiu daca a angajat acea persoana cu contract pe perioada determinata sau nedeterminata. Cert este ca si eu am fost angajata in locul unei alte angajate plecate in c.c.c.. Eram insarcinata eu in luna a cincea cand acea mamica a venit la discutii cu patronul, insa nu stiu finalul discutiei (cert este ca nu a revenit la locul de munca, pe motiv ca "nu a stiut sa lase loc de buna ziua", asa cum aveam sa aflu de la asistenta dumnealui, in pauza de masa).
Sa inteleg ca ma sfatuiti sa nu initiez un posibil proces, domnule medieribucuresti?

Buna ziua,
Momentan ma aflu intr-o situatie cel putin delicata :) Am nascut in decembrie, 2010, prin urmare, anul acesta, in luna decembrie, a doua zi dupa implinirea varstei de 2 ani a minorei, ar trebui sa revin la fostul loc de munca... Am depus la inceputul lunii curente cererea de reluare a c.i.m., iar la 4 zile de la depunerea acestei cereri, am fost chemata la o discutie de catre angajator, discutie care s-a finalizat negativ pentru mine, angajatorul aducandu-mi la cunostinta faptul ca nu doreste sa continuam "colaborarea" - ca sa-l citez - si ca spera ca in prima zi de revenire la munca, sa ma prezint "cu demisia, sau cu cerere pentru incetarea raporturilor de munca de comun acord"...
Precizez ca relatiile de serviciu dintre mine si angajator s-au racit inca din momentul in care l-am anuntat ca sunt insarcinata, si ca a incercat si in trecut sa faca presiuni asupra mea, tot pentru a obtine demisia sau dorinta mea expresa de a inceta de comun acord contractele de munca. Am doua contracte de munca incheiate cu societatea aceasta, pe doua functii diferite. :) Si, ca sa nu uit... sunt mama singura :) si nu mi-am gasit un alt loc de munca inca...
Sincera sa fiu, ma apuca groaza cand stiu ca iar voi trece prin situatii stanjenitoare si stresante-n acelasi timp...
Ce sfaturi imi puteti oferi, pentru a trece mai usor peste acest episod?