Activitate irinel2704

raluk0207 a scris:

Intabularea nu are nicio legatura cu Primaria.
La Primarie, prezentati dvs actul de dobandire al bunului si in baza acestuia, se inregisreaza imobilul pe rolul dvs fiscal.
Pe el (notarul) l-ati intrebat ce faceti?

Păi tocmai actul de dobândirea al terenului îl solicit de la notar!
Notarul, când l-am întrebat ce e de facut, a ridicat din umeri...

raluk0207 a scris:

De unde stiti ca nu a facut-o? Prin 1999-2000 intabularile se faceau la Biroul de Carte Funciara, din cadrul judecatoriei in circumscriptia careia se afla imobilul.
De asemenea, este posibil ca de atunci, arhiva biroului sa fi fost predata la arhivele de stat.
La Primarie, imobilul pe rolul cui figureaza? Poate a dus vanzatorul un exemplar la Primarie.

Dacă ar fi făcut intabularea, trebuia să am restanțe la plata impozitului pe acel teren...
Am fost la primărie dar nu figurez cu nici un teren.
Cât privește arhiva, nu a predat-o la arhivele statului deoarece chiar în fața mea a scos niște bibliorafturi cu tranzactiile din anii respectivi în care a pretins că a căutat.
Nu inteleg de ce vrea să mă împiedice să obțin actul de proprietate, terenurile în acea zonă nu sunt foarte scumpe, suprafața nu e foarte mare_ 500 mp, asa ca mare lucru nu ar avea de castigat.
Oare am vreo sansa?
Cum as putea proceda altfel decât să merg la biroul notarial și să mă milogesc în continuare?

Am lasat toate exemplarele la notar, la solicitarea dumnealui...
Si se pare ca nici intabularea n-a facut-o...

Buna ziua!
In urma cu aproape 20 de ani (nu mai tin minte exact anul), am incheiat un act notarial de vanzare-cumparare pe un teren intravilan, eu fiind cumparatorul.
Pentru ca locuiam in alta localitate, am lasat notarului partea mea de documente pentru a le inscrie in CF.
Ulterior, am mers la biroul notarului pentru recuperarea actelor dar am fost amanat pentru ca dumnealui nu se afla in localitate...
Aproape anual (cand am avut posibilitatea) am trecut pe la biroul notarial pentru recuperarea actelor dar fara nici un rezultat.
La ultima mea vizita mi s-a cerut data exacta a incheierii tranzactiei deoarece pretinde ca nu gaseste nici un document pe numele vanzatorului sau al cumparatorului, desi verbal, notarul isi amintea circumstantele in care acel document a fost semnat (el deplasandu-se la domiciliul vanzatorului la solicitarea noastra).
Intrebarea mea este: cum pot recupera contractul de vanzare-cumparare de la dumnealui (sau macar o copie legalizata) avand in vedere ca vanzatorul a decedat intre timp, nu are rude apropiate in viata si nu am cui solicita documentul original care i-a fost inmanat la semnare?
Am nevoie de documentul care atesta ca terenul este proprietatea mea deoarece doresc sa cer autorizatie de constructie pe acel teren.
Va rog nu ma admonestati pentru timpul exagerat de lung trecut de la incheiere pana acum deoarece fizic, nu am putut sa ma ocup de aceste demersuri si nu am avut resurse financiare pentru a angaja un avocat care sa ma reprezinte...
Plus ca am mizat pe buna-credinta a notarului respectiv...
In speranta unor raspunsuri relevante,
Multumesc!

Vechea poveste cu pensia alimentara...
Acesta este un drept al copiilor si nu puteti dvs renunta la el.
Pe de alta parte, cand s-a eliberat certificatul de nastere al fiecarui copil, la rubrica "tata" nu este trecut dumnealui? Banuiesc ca da!
Si nu cred ca ati stat cu pistolul la tampla lui sa-si recunoasca copii!
Dupa 15 ani si-a dat seama brusc (in momentul in care trebuie sa plateasca pensia alimentara) ca minorii "poate" nu sunt ai lui...
E clar ca vrea sa va intimideze sa nu urmati caile legale pentru a recupera un drept al copiilor.
Sfatul meu este sa-l executati silit prin intermediul unui executor judecatoresc (daca au trecut mai mult de 90 zile) si sa-l incurajati sa faca testul ADN!
Va cheltui si mai multi bani pentru... nimic!
Unii "parinti" considera ca este o favoare facuta celuilalt sot care are minorii in grija aceasta OBLIGATIE fata de copii!
Eu sunt un tata care a trecut prin aceleasi probleme cu "mama" copilului, aceasta refuzand plata unei sume derizorii (180 lei/luna). Asa ca nu numai tatii sunt carcotasi cand e vorba de a plati pensia alimentara...
E vorba de asumare, de intelegerea nevoilor minorului, de bun-simt pana la urma!

dogele a scris:

@Armaghedon Iti inteleg oful si ai dreptate, avocatul a gresit! Reclama-l la baroul de care apartine. Posteaza si pe retelele de socializare intamplarea, da numele avocatului, pune-i si poza. Sa te actioneze in instanta daca nu-i convine si crede ca-i lezezi imaginea! Cat despre cat de prietenos era cu jurista.... poate au fost colegi de grupa in facultate. Nu stiu, zic. Sunt ca niste actori, pe scena (in fata instantei) joaca un rol. Cunosc cazuri in care in instanta a luptat fiecare pt. cel pe care-l reprezenta, ziceai ca e cauza lui. Dupa sedinta erau la cafea si comentau situatia politica din tara, calmi si relaxati, ca doi buni amici. Despre executor. La mine n-a durat mai mult de o saptamana, vorbesc de patru cazuri in intervalul 2009-2016. Recuperare taxa prima inmatriculare. Are de unde lua banii de la primarie/prefectura!

Am avut si eu o intamplare asemanatoare dar cu executorul judecatoresc de aceasta data.
Aveam de recuperat niste sume cu titlu de cheltuieli de judecata de la fosta sotie si pensia alimentara a minorului (pe atunci) pentru 1,5 ani.
Dupa ce am platit jumatate din onorariul cerut de executor, am asteptat sa primesc banii dar, surpriza: ma suna executorul si imi cere sa fiu un bun crestin, sa renunt la executare. Bineinteles ca am refuzat!
Apoi imi trimite o adresa prin care-mi comunica faptul ca fosta sotie a declarat in scris la biroul dumnealui ca nu are bunuri sau venituri proprii (nu am facut partajul inca din lipsa de bani pentru taxe).
Eu stiam sigur ca avea o masina, firma, plus un apartament cu trei camere mostenit de la parintii decedati. L-am rugat sa caute la CF, la banci... ma rog , sa faca toate demersurile necesare dar a taraganat executarea silita din 2014 pana in ianuarie 2019.
Avand in vedere ca debitoarea a mintit in scris ca nu detine bunuri sau venituri proprii, i-am solicitat sa procedeze la inscrierea in CF-ul apartamentului la sarcini, a sumei pe care mi-o datora chiar daca era sub valoarea de 10.000 lei (conform art 812 alin. 5 din NCPC) aratandu-i chiar si articolul de lege (mentionat anterior) care-i permite acest lucru. Dupa indelungi insistente, am reusit inscrierea in CF a datoriei iar amul acesta o alta persoana (inselata de aceeasi debitoare) a scos apartamentul in cauza la vanzare iar eu, ca intervenient am reusit sa recuperez o parte din suma... Executorul mi-a comunicat incheierea executarii silite (considerand el ca a recuperat tot!)
Restul a ramas...
Va comunic si numele acestuia pentru a-l ocoli pe cat posibil: Executor judecatoresc Tereaca Toma Cornel din Brasov.
Asa ca, inarmati-va cu rabdare.
Imputernicirea nu poate fi facuta daca nu aveti o hotarare judecatoreasca care sa specifice clar si recuperarea taxelor si cheltuielilor (pe langa onorariul avocatului).
Va sugerez sa consultati un alt avocat care va va sugera calea de urmat!
Multa bafta!

Asta dacă ai "pile"! Altfel stai și aștepți....

Martonze a scris:

Este un site juridic şi aici primiţi sfaturi juridice. Cu un telefon bine plasat, primiţi permisul înapoi "de îndată".

When a scris:

Folosesti cuvantul lege cand aperi un drept al copilului. Nu pentru ca nu il iubesti ci din contra.
Repet, copilul a vrut sa plece, s-a simtit sufficient de bine incat sa plece, CE era tatal sa faca?
Rog mamicile de pe acest forum sa se decida daca sustin ca parerea minorului conteaza sau nu. Pentru ca daca ea conteaza atunci comentariile de LA acest subiect le fac sa para foarte ipocrite.
Copila a vrut sa plece cu tatal care a venit sa o ia conform programului de legaturi personale dispus de instanta. De fapt, CE nu sesizeaza aparent nimeni este ca minorul teoretic foarte bolnav a preferat masina tatalui decat patul confortabil de LA mama de acasa. Si cum se stie ca atunci cand esti bolnav mergi Unde te simti cel mai in siguranta si mai confortabil, ridica in mic semn de intrebare asupra acestui subiect zic eu.
Dar hei, e doar in punct de vedere.
Pana una alta copilul si tatal au o relatie frumoasa. Nu ar trebui sa me bucuram?

Aveti dreptate cu prima afirmatie! Totul e sa aperi un drept al copilului nu sa transformi dreptul la legaturi personale cu parintele nerezident intr-o obligatie! Daca minorul isi doreste legaturi personale cu celalalt parinte e OK chiar sa fie depasit programul stabilit de Instanta. In momentul in care refuza sau are o problema medicala grava atunci ar putea exista intelegere. Din cate am inteles eu, in acest caz "taticul grijuliu" i-a adresat intrebari minorei care nu lasau loc de alt raspuns decat cel afirmativ. Daca asa a sunat tirada de intrebari, e clar ce raspuns a primit mai ales ca minora era suferinda...
Nu vi s-a intamplat niciodata, oameni maturi fiind, ca atunci cand sunteti foarte bolnavi sa raspundeti pentru a scapa de intrebari sacaitoare fara a gandi prea mult?
Daca taticul era cu adevarat grijuliu, se interesa mai intai de problema in sine, daca a fost la medic, ce diagnostic a primit, ce tratament...
Cat priveste faptul ca fetita a "preferat masina tatalui decat patul confortabil de LA mama de acasa", am serioase indoieli! Un copil la varsta asta, in conditii precare de sanatate, cedeaza foarte usor.
Mie, daca este adevarul-adevarat ce a relatat Desperados, mi se pare ca relatia tata-fiica este bazata nu atat pe afectiune cat pe constrangere (psihica). Cand pui intrebari de genul: "nu-i asa ca nu te lasa mami sa vii?" cam asta reiese.
Ce este interesant in legislatia noastra e faptul ca, daca minorul refuza legaturile personale cu unul din parinti, celalalt e obligat sa-i plateasca o suma deloc modica pe zi. Dar cel care refuza el legaturile cu minorul, e bine merci! Asta pentru "egalitate de tratament"!
La fel si cu pensia alimentara! Daca nu e platita, asta e! Trebuie mers la executor judecatoresc, acesta nu gaseste resurse financiare pe care sa-l execute...
Copilul intre timp trebuie sa manance, sa se imbrace, sa mearga la scoala, etc.
Si credeti-ma 1/3 din salariul minim nu este deloc suficient!

proastasatului a scris:

Tatal irinel a postat:

Cand folosesti argumentul "lege" in relatia cu copilul e clar ca nu esti cu adevarat parinte, ca nu-ti iubesti copilul.

Nimic mai adevarat!

Copilul trebuie crescut in armonie, fara a-l speria cu "legea", fara cadouri excesive, fara a-l inversuna impotriva celuilalt!
A iubi inseamna a sti cand si la ce trebuie sa renunti pentru a-i fi celuilalt bine. In cazul de fata "celalalt" este propriul copil.
Daca nu stii asta, nu esti parinte cu adevarat!
Iar daca dvs. considerati ca este normal ca o fetita de numai 8 ani sa fie luata pe sus de tata doar pentru ca asa scrie in hotararea de divort, nu am ce comenta!
Daca a fost si dorinta ei, e alta discutie!

jjob1960 a scris:

Poate că în mașină avea un medic si il îngrijea mai bine. Nu poți fi atât de incrancenat cunoscând doar părerea unei părți. Domnul,faptul că , copilul pe care l-ați primit după divorț e la facultate,este meritul lui. Pt dv e ceva normal să aveți grijă de el. Nu e ăsta titlu de glorie.

O fi vreun multimiliardar care se deplaseaza cu medic in masina? Nu cumva o avea si bucatar, maseur, garda de corp?
Daca era un parinte normal, lasa copilul acasa in conditiile in care era bolnav si sub tratament.

Cine vorbea de glorie?
Eu am prezentat faptele.
Datoria noastra ca parinti este sa avem grija de copii! Si nu numai in weekend, nu numai platind o pensie alimentara care de cele mai multe ori este mult subdimensionata. Anumiti "parinti" considera ca-i fac o mare favoare celuilalt cand platesc pensia alimentara si ascund veniturile reale.
Uita ca un copil nu se poate creste cu 1/3 din venitul minim pe economie!
Revenind la cazul meu, da, e meritul lui pentru tot!
Eu am vegheat doar sa-i fie lui bine, sa nu-i lipseasca nimic cu atat mai mult cu cat "mamica" lui nici macar pensia alimentara de 180 lei pe luna (calculata la nivelul salariului minim din 2013) nu i-a platit-o ca sa nu vorbim de alte cheltuieli! Daca dvs credeti ca un copil se creste cu 360 lei pe luna (180 X 2 parinti) inseamna ca habar n-aveti pe ce lume traiti!
Chiar daca mi-am luat inca un job suplimentar pentru a face fata cheltuielilor, am locuit impreuna cu chirie (in timp ce scumpa lui "mamica" foloseste locuinta comuna), am spus ca a meritat tot efortul.
Rasplata mea cea mai mare este vazandu-l pe el ca-si urmeaza visul!
Acum e major.
Ar trebui sa-l las sa se descurce singur? Probabil ca dvs asa credeti!
Totusi, ghiciti cine-l sustine financiar? "Mamica" lui?