Topicul poate fi inchis,va multumesc pentru raspunsuri si timpul acordat.
D-na AVLIL,din moment ce instanta nu-mi cunoaste intentiile sau nu are probe in acest sens,nu vad de ce o astfel de cerere ar fi ilegala.Da...probabil caut legal sa incalc legea,n-as fi primul.:innocent: nu?Daca consider ca legea este impotriva mea,de ce n-as fi si eu impotriva ei.Trecand peste,sunt dispus sa fac orice(legal sau nu) pentru a-mi pastra copilul.
gerberga
Am fost oarecum lamurit,numai ca n-as dorii sa prezint destinatia,instantei.Ma interesa sa formulez o astfel de cerere,fara a spune unde anume merg,cu o precizie ''elvetiana'',ci doar ca intentionez sa revin dupa circa,o saptamana.
E complicat ce incerc dar am epuizat orice idee.Am ajuns in situatia de a fi in stare de orice.#-o
Va multumesc pentru timpul acordat.As fi preferat o ''parghie'' legala prin care sa parasesc tara alaturi de copilul meu.Pasii recomandati nu ma avantajeaza,ptr. ca putem fi gasiti si siliti sa revenim in tara iar acordul mamei nu-l voi obtine amiabil niciodata,in ideea in care imi stie clar intentiile.
N-am de gand sa renunt la acest copil,si cum instantele sunt asa cum sunt...speram la o ''parghie'' ca,macar pana la varsta la care poate decide singur,sa-l tin langa mine.
Sunt implicat intr-un proces ptr. stabilirea domiciliului minorului,etc. Pot face o cerere undeva,pentru a mi se acorda dreptul de a pleca o saptamana in vacanta,in afara tarii,impreuna cu minorul,chiar daca nu exista o decizie finala a acestui proces?Si ce sanse am sa-mi fie acordat acest ''drept''.
Martonze a scris:
AndreiRobert,
Dracul nu e atat de negru pe cat pare.
Chiar si asa, dvs. aveti posibilitatea sa beneficiati de un program de vizitare larg, pentru asta trebuie sa luptati acum si treptat, copilul se va atasa mai mult de dvs. daca ii oferiti conditii mai bune. Veti vedea ca odata cu trecerea timpului, situatia conflictuala dintre dvs., parintii, se va atenua si ambii veti oferi copilului tot ce e mai bun.
Asa cum singur ati constatat, in justitie nu-ti gasesti intotdeauna dreptatea, insa trebuie sa mentionez ca avantajarea mamelor AZI nu este la moda, dimpotriva, taticii au drepturi fara numar.
Drepturi fara numar?Care pot fi acele drepturi caci eu nu le disting.Sunt privat de dreptul de a-mi creste copilul in conditii normale,in detrimentul unei persoane cu probleme de sanatate cu venituri insignifiante,intr-un mediu neadecvat.Se stabileste domiciliul minorului la mama,iar tatal este obligat prin lege sa fie prezent financiar si nu numai,in viata copilului.Eu sunt obligat sa-i ofer totul dar este crescut de mama?Pare just?Exercitarea drepturilor parintesti in comun?Cum poate fi in comun cand inscris la gradinita/scoala,eu nu il voi putea lua sau vedea,decat in weekend,sunt benefici egale cand locuieste cu mama 5 zile iar cu tatal 2?Daca ma decid intr-un exces de furie si razvratire sa nu particip la aceasta conventie''in comun'',ce se intampla cu acest copil?Sa nu mai discut si de faptul ca pot fi decazut din drepturile parintesti.Cat de justa este aceasta decizie si cine are cel mai mult de suferit?Invoc din nou binele superior al copilului?Care este acesta?!?Am trecut prin astfel de lucruri copil fiind,stiu ce impact poate avea o astfel de decizie asupra unui minor.Nu vreau ca propriul copil sa treaca prin ce am trecut eu.Argumentat si probat,acestui copil ii este mai bine unde este acum.Oricum...probabil sunt subiectiv.
Va multumesc tuturor participantilor la aceasta discutie si rog un moderator sa inchida topicul.
Succes pe toate planurile va doresc tuturor,ma inclin cu respect.Numai bine.
Va propun un mic exercitiu de imaginatie.Sa presupunem ca acest copil ajunge langa mama.Ce viata poate avea cu un venit raportat pe membru de familie,de doar 200 de lei lunar?Ce mananca,cu ce se imbraca,fereasca Dumnezeu de probleme de sanatate.Ce viata poate avea acest copil in asemenea conditii?Sa nu mai vorbesc si de problemele grave de sanatate,bunica cancer,mama LES,Dumnezeu stie ce boli mai au si ceilalti 2 membrii,adica matusa si stra-bunica.Oare nu despre aceste lucruri ar trebuii sa tina cont instanta?Daca peste 2-3 ani acest copil se imbolnaveste,daca nu i se poate oferii dreptul la o educatie decenta,etc.Cine o sa fie responsabil?Inteleg ca unii judecatori au chiar si 40 de dosare pe cap,dar Dumnezeule,nu te poti juca cu viitorul unui copil de 3 ani,doar bazandu-te pe ideea,mama e mama si ignorand lucrurile mai mult decat evidente,prezentate ca probe.
De renuntat nu renunt si pentru asta am si intrebat,cum mai poate fi atacata decizia dupa recurs,in eventualitatea in care aceasta imi va fi din nou,nefavorabila?
Copilul este la mine.In momentul despartirii mama a dorit sa paraseasca domiciliul cu tot cu copil,nu i-am permis.Are 3 ani si 2 luni.Nu cred ca intelege ce se petrece,nu in totalitate,stie doar ca mami si tati s-au certat,iar mami a plecat.Nu a fost audiat,nici nu cred ca poate fi.
Bun,cererile sunt identice in sensul ca,ambii cerem aceleasi lucruri,dar eu cer stabilirea domiciliului la mine,mama la ea.Asta e singura diferenta.Am discutat telefonic cu avocata si se pare ca,mi-a fost admisa cererea de a exercita in comun drepturile parintesti.
''Copilul nu va locui la parintele care are venituri mai mari, nu e un criteriu.''
Cum asa?Pai cu un venit propriu de 230 de lei lunar,cei poate oferii copilului,deasemenea venitul total al familiei ajunge la 1000-1100 de lei,impartim la 4 persoane adulte + 1 minor si cu ce ramanem?E o suma adecvata pentru cresterea unui copil?Ce criteriu poate fi mai important de atat?Care este binele superior al copilului?O viata plina de neajunsuri?
''Afectiunile de sanatate conteaza numai daca mama nu poate avea grija de ea sau de alta persoana, daca determina lipsa de discernamant sau e un pericol pentru cei din jur. Altfel... nu conteaza.''
Simt nevoia sa repet.Conform legii,persoanele cu handicap accentuat de gradul 2,beneficiaza de un insotitor.Mai e nevoie sa explic?Daca statul roman considera o persoana cu acest grad de invaliditate incapabila sa se auto-sustina si ii ofera astfel un ajutor,ajutor reprezentat de o persoana calificata sau nu,cum e posibil sa i se dea inca un suflet in grija?Lipsa de discernamant?Sa va enumar cateva simptome ale LES?
- oboseala: aproximativ 90% din bolnavii cu LES prezinta acest simptom, variind de la usor la extrem; chiar si in cazurile usoare de LES, oboseala poate impiedica pacientul sa-si indeplineasca activitatile zilnice obisnuite; cresterea gradului de oboseala este un semn clasic, ce preceda aparitia simptomelor acute.
- simptome ale sistemului nervos: majoritatea pacientilor cu LES prezinta si simptome ale sistemului nervos, precum dureri de cap sau pierderi ale memoriei, cu grad diferit de severitate.
- probleme legate de sanatatea mintala: bolnavii pot fi afectati de anxietate si depresie; acestea pot fi determinate fie de boala in sine, fie de medicatia administrata pentru tratarea LES, fie de catre stresul dat de suferinta cronica.
Sa continui?Sunt argumente suficiente pentru o instanta civila,a acestei tari?!?
''Sunt familii intregi care au mai mult de 1,33 de membri per camera; daca nu este aglomeratie ca-n gara, slabe sanse sa fie definitoriu.''
1,66 membri per camera,caci odata cu stabilirea domiciliului minorului,numarul persoanelor creste la 5...care locuiesc in 3 camere.
De copil ne-am ocupat in comun,mai mult eu alaturi si de bunicii mei,de la inceputul relatiei am fost nevoit sa renunt la locul de munca,pentru ca am inceput constructia casei si pentru ca ii cunosteam foarte bine starea sanatatii si problemele aferente.Astfel am fost tot timpul prezent in viata copilului si am ajutat la cresterea lui,zilnic.Venituri am avut din alte surse,nu are rost sa dezvolt dar este o suma decenta,3-400 de euro lunar daca adaug si veniturile bunicilor care ajung undeva la 2400 de lei lunar cu mici oscilatii,consider ca sumele adunate si impartite la 3 persoane adulte si un minor sunt poate chiar mai mult decat decente,tinand cont si de actuala situatie economica,am si demonstrat acest lucru in instanta cu,cecuri,chitante,etc.,incasez acesti bani lunar si o pot dovedii.M-am ocupat de acest copil si de familie din prima zi si pana in acest moment.Acuzele tipice,standard,formulate intr-un astfel de caz,le-am demontat cu probe,ca un exemplu,in declaratia depusa de fosta concubina la dosar,aceasta acuza ca,a fost victima unui abuz fizic permanent,dar in acelasi timp a depus la dosar o adeverinta de la UPU in care se specifica clar,contrariul.
Minuta nu o am,nu va pot detalia,singurele informatii pe care le am vi le-am prezentat si sunt obtinute din discutiile telefonice purtate cu avocata care ma reprezinta.
In final indraznesc sa intreb:-De cate dovezi mai are nevoie un judecator in aceasta speta?
Nu stiu daca imi intelegeti frustrarea,este de necrezut,nu pot intelege ce poate face un tata in aceste conditii,pentru a-si pastra copilul?Sa nu mai aduc in discutie si faptul ca,acest copil nu a fost niciodata indepartat din acest mediu familial,iar decizia instantei ii poate provoca un imens soc emotional si psihologic,la o varsta atat de frageda.
Eu stiam ca judecatorii judeca probe nu oameni,nu pot accepta ideea:-E mama si trebuie sa o intelegem,are probleme de sanatate si trebuie sa o privim cu intelegere si compasiune,etc.,etc.,etc.Parca eram egali in fata legii?Dar se pare ca unii cateodata pleaca cu un mic avantaj.Halal justitie.
Sunt foarte curios cum o sa-si motiveze decizia,domnul judecator.E incredibil cum la 23 de ani de la Revolutie inca mai avem aceste metehne,doctrine,comuniste.Favorizam mamele caci sunt mame.Ar fi ilar daca n-ar fi tragic.
Probabil n-am detaliat indeajuns.O sa incep cu inceputul.
Am fost chemat in instanta de catre concubina,dupa ce aceasta a parasit domiciliul,printr-o Ordonanta Prezidentiala pentru stabilirea domiciliului minorului,rezultat in urma relatiei noastre.La primul termen am solicitat amanare pentru a-mi putea angaja un aparator legal,eu neavand cunostinte in domeniul juridic.Intre timp,la sfatul avocatei,am inaintat si eu un dosar,urmand a fi dezbatuta conexarea dosarelor,astfel am incercat sa incetinesc sau sa mai castig cateva saptamani pana la judecarea dosarului,din dorinta de a-mi pastra copilul cat mai mult posibil.
Dupa conexare,de la Ordonanta Prezidentiala s-a ajuns la judecare pe fond,atat eu cat si concubina,prin avocati,am formulat aceleasi cereri si anume: stabilirea domiciliului minorului,exercitarea drepturilor parintesti in comun,plata unei pensii alimentare sau de intretinere si plata cheltuielilor de judecata.Ambele cereri au fost admise,mi s-a spus initial de catre avocata care ma reprezinta,ca mai apoi sa aflu ca de fapt s-a decis totul in favoarea concubinei,adica domiciliul minorului stabilit la aceasta,obligatia de a platii pensie de intretinere/alimentara si cheltuieli de judecata,eu n-am inteles nici pana astazi ce mi s-a admis in final,caci au fost ambele cereri admise.Si nici avocata nu m-a putut lamurii.
Desii mama minorului are grave afectiuni de sanatate,desii am venituri de 2 ori chiar 3,mai mari decat concubina si familia acesteia,desii au fost neconcordante clare intre declaratiile martorilor referitoare la imobilul in care minorul urmeaza sa locuiasa si ancheta sociala,care precizeaza clar,4 persoane adulte locuiesc in 3 camere,modest mobilate,desii am fost acuzat de violenta domestica,la dosar exista o adeverinta UPU,eliberata pe numele concubinei in care se specifica clar ca,desii doamna X acuza ca a fost victima unui abuz fizic,aceasta nu prezinta urme fizice sau de alta natura in aceasta privinta,am pierdut acest proces.Inca ma intreb cum este posibil asa ceva.
Hotararea nu am primit-o inca dar deja urmez pasii necesari unui recurs,sistemul juridic mi se pare o mizerie din acest punct de vedere si desii nu am nici o speranta ca-mi voi gasii dreptatea in instantele romanesti sunt dispus sa fac orice pentru a-mi pastra copilul.
In final as dorii sa stiu ce cai de atac mai am dupa recurs,caci avocata nu imi ofera prea multe sperante,singura varianta care imi ramane fiind,contestarea platii pensiei de intretinere.
Sa inteleg ca nu trebuie sa astept hotararea judecatoreasca?
avocatnet.ro explicăm legislația
