Activitate MGLC

Bună ziua,

Sunt persoană fizică și doresc să achiziționez aur 99,99% pur prin operațiuni în conturi de metal prețios deschis la o firmă din străinătate, deoarece comisioanele sunt mai mici și suma minimă necesară unei investiții este mai mică, comparativ cu serviciile similare oferite de băncile din România.

Deoarece vreau să fac totul după litera legii române, documentându-mă cu privire la aspectele fiscale legate de astfel de tranzacții, am dat peste următoarea Ordonanță de Urgență:

OUG 190/2000, art. (6): Persoanele fizice şi juridice pot efectua operaţiuni de vânzare, cumpărare şi tranzacţionare cu aur pentru investiţii şi cu aur financiar numai prin intermediul băncilor autorizate de Banca Naţională a României.

Același OUG definește aurul financiar astfel:
d) aur financiar - aurul achiziţionat de persoane fizice ori juridice în scopul realizării unor plasamente de valoare. Aurul financiar cuprinde aurul sub formă de bare, lingouri, plachete, având titlul minim de 995/1.000, precum şi sub formă de monede din aur având titlul mai mare sau egal cu 900/1.000, cotate pe una dintre pieţele Uniunii Europene. Operaţiunile cu aur financiar se realizează atât prin livrare fizică, cât şi prin operaţiuni în conturi de metal preţios sau hârtii de valoare exprimate în aur, deţinute la bănci;

Întrebări: (1) Cetățenilor români le este interzis să achiziționeze aur financiar din altă parte decât de la băncile autorizate BNR? Pe internet se găsesc o mulțime de firme care vând aur de 24K sub formă de lingouri - (2) este activitatea acestora ilegală? (3) ar trebui să nu cumpăr de la ei dacă vreau să respect legea? (4) Ce sancțiuni risc dacă totuși încalc legea?

Mulțumesc,
Dan S.

Da, am formulat o cerere identică, și instanța a ridicat din oficiu excepția supremației lucrului judecat în a doua cauză... Se pare că am pierdut șansa de a prezenta probele în fața instanței, ceea ce e frustrant.

Am formulat o cerere de emitere a unei ordonanțe, dar nu am plătit taxa de timbru. În încheiere, instanța s-a pronunțat cum era de așteptat:

"Respinge cererea creditoarei în contradictoriu cu debitorul pentru emitere ordonanţă de plată, ca inadmisibilă. Cu drept de a formula cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare."

Am vreo șansă în motivarea unei cereri în anulare? Pot plăti atunci și taxa de timbru neplătită în prima instanță? Sau cauza e pierdută?

AdiStanica a scris:

Punerea pe rol a ordonantei ati facut-o dupa ce ati lasat sa treaca cele 15 zile acordate prin somatie in care debitorul trebuia sa plateasa?

Da, în cazul celui de-al doilea proces, am așteptat și cele 15 zile de la transmiterea somației către Debitor.

AdiStanica a scris:

Autoritatea de lucru jduecat poate sa fie invocata si in legatura cu o hot jud, care statueaza asupra unei exceptii procesuale ori asupra unui alt incident, nu numai asupra fondului problemei.

Din răspunsul dumneavoasă înțeleg că șansele respingerii excepției autorității lucrului judecat sunt aproape nule. Așa este?

În acest caz, ce altceva mai pot face?

Bună ziua,

În aprilie 2013 am chemat în judecată Debitorul pentru plata unor rate restante la un împrumut. Nu am specificat obiectul, iar cererea a fost încadrată ca "ordonanță de plată - OUG 119/2007 / art. 1013 CPC ș.u." și mi s-a solicitat prezentarea somației de plată, sub sancțiunea anulării cererii ca inadmisibilă. Necunoscând prevederile art. 1013 CPC ș.u., am decis (aparent, greșit) să nu mă prezint la termen și, ulterior, să formulez somație și să încep un proces nou.

La sfârșitul lunii aprilie 2013, instanța se pronunță prin încheiere: "Respinge cererea creditoarei în contradictoriu cu debitorul pentru emitere ordonanţă de plată, ca inadmisibilă. Cu drept de a formula cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare.".

Menționez că încheierea nu specifică motivul pentru care cererea este respinsă. Motive posibile ar fi două: neachitaea taxei de timbru și lipsa somației de plată.

În mai 2013 am transmis Debitorului somația, conform art. 1013 CPC ș.u., iar în iunie 2013 am deschis un nou proces (identic) împotriva Debitorului, pe care, de această dată, l-am încadat în cerere, ca "art. 1013 CPC ș.u.".

Astăzi am primit citația, prin care sunt înștiințat că instanța a ridicat din oficiu "excepția autorității lucrului judecat", făcând referire la încheierea pronunțată în dosarul anterior.

Nu știu cât de grav am greșit, când, necunoscând procedura legală, am deschis procesul înainte de trimiterea somației.

Întrebarea mea este: Mai pot recupera creanța? Dacă da, care este cea mai sigură cale de urmat?

Din câte am înțeles, posibilitățile ar fi:
- să merg pe calea celui de-al doilea proces, invocând un motiv bun pentru a respinge "excepția autorității lucrului judecat" - cererea anterioară nefiind judecată pe fond, ci respinsă ca inadmisibilă;
- abandonarea celui de-al doilea proces și formularea unei cereri în anulare la hotărârea din primul proces (aceasta nu mi-a fost comunicată încă);
- abandonarea acestor două procese și deschiderea unuia nou, cu un alt obiect: "dreptul comun", care presupune un pas premergător - concilierea.

Eu nu sunt jurist, am făcut un împrumut cui nu trabuia și apoi am citit un pic legea, încercând să-mi recuperez banii pe cale juridică. Se pare că procedurile sunt mai complicate decât le pot eu înțelege și vă rog să-mi indicați care ar fi calea cea mai sigură prin care să-mi pot măcar prezenta probele în fața instanței și care sunt articolele de lege care o reglementează. Până la recuperarea banilor, pare să mai fie încă o cale lungă.

Vă mulțumesc!