Activitate samyra79

AVLIL a scris:

Asa e, ar fi putut sta cu parintii, insa nu au stat si asta a contribuit la confortul familiei, iar contributia sotului a fost cu folosinta casei. Nu putem nega ca a contribuit, nu? Familia a folosit imobilul, nu?
Asa, unul din soti ar fi putut fi somer, dar n-a fost, ok? Nu ne judecam pe ce-ar fi putut sa fie, apropo de drepturi eventuale. Poate modul in care am expus interpretarea juridica a contributiei sotului nu a fost foarte corecta, m-am dus spre "ar fi platit chirie" in loc de "au folosit apartamentul".
Cat despre intentia IUBITEI ("ratele s-au achitat in considerarea faptului ca apartamentul in discutie urma sa fie locuinta familiei"), de unde reiese ca IUBITA a avut intentia sa recupereze banii? Care a fost scopul urmarit de parte? Sa aiba un profit? Sau nu?

Repet, cred ca mai bine mergeti pe practica, practica multa, insa realitatea ma tem ca nu e chiar ca practica. Poate ne ajuta dl. Patrick cu o parere in acest sens, pare un bun cunoscator al practicii.

Tocmai asta e ideea, nu ne judecam pe ce ar fi putut sa fie. Raman la parerea mea, sa soliciti obligarea sotiei la achitarea 1/2 contravaloarea chiriei tine de repararea unui prejudiciu eventual, ma indoiesc ca o astfel de solicitare ar avea succes. Consider ca in ipoteza asta nu exista niciun element care sa confere certitudine prejudiciului. Asa cum am precizat, faptul ca au locuit in apartamentul bun propriu al unuia din soti nu inseamna ca sotia nu si-a adus contributia la cheltuielile familiei.

Iubita nu a platit ratele alea cu intentia de a le recupera, n am sustinut asa ceva. Dar imbogatirea fara justa cauza nu presupune sa faci o plata cu intentia de a cere restiuirea, nu? Singura cerinta din acest punct de vedere este aceea de a nu exista un temei juridic care sa o justifice or, eu personal nu gasesc niciun astfel de temei ;) Asta in conditiile in care, asa cum am precizat de nenumarate ori, se poate dovedi foarte simplu ca nu a dorit sa faca nicio liberalitate viitorului sot.

AVLIL a scris:

Samyra, imbogatirea fara just temei exista numai daca nu s-a avut in vedere gratificarea; imi spuneti ca IUBITA si apoi sotia nu a dorit sa il ajute pe IUBIT/sot cu plata ratelor, fara a cere nimic in schimb? Atunci, a cerut ceva in schimb? Ce? S-a discutat despre viitor, divort, alte compensatii? Se poate presupune atunci ca a fost un cadou?
Pe chitanta de la banca e posibil sa nu apara numele si datele IUBITEI; totusi, trebuie musai sa apara semnatura ei. Depinde de cand anume este plata, caci abia de curand bancile au inceput sa treaca in chitante alte nume decat titularul de credit.

De acord cu partea cu inadmisibilitatea, insa la nivel moral, nu legal; legal, daca sotul a avut un bun propriu-locuinta, inseamna ca a contribuit, suplimentar, la cheltuielile casatoriei, cu contravaloarea chiriei acelui bun.
Adica sotia cere valoarea ratelor achitate, bun, sotul ar trebui sa ceara jumatate din valoarea chiriei caci, in lipsa bunului sau, sotii ar fi cheltuit bani sa stea acolo. Bani cu care a contribuit el, prin asigurarea bunului, platind o rata mai mare sau mai mica decat contravaloarea folosintei bunului.

In conditiile in care, cu tot cu martorii sotiei care sustin ca inainte de casatorie ratele s-au achitat in considerarea faptului ca apartamentul in discutie urma sa fie locuinta familiei, sotul incearca sa faca dovada contrara, respectiv intentia iubitei de a face o liberalitate... E nevoie de dovezi concrete, nu merge pe presupuneri. Ce posibilitati ar avea? Proba testimoniala? Ok, in aceste conditii ramane la aprecierea instantei declaratiile caror martori sunt mai aproape de adevar. Inscrisuri? Nu exista asa ceva. Chiar daca pe chitante ar aparea datele iubitului dar semnatura iubitei, nu este nici pe departe un element hotarator pentru a califica intentia in sensul unei liberalitati. In cazul acesta sotia va proba ca la acel moment aceasta era practica bancilor, fiindu-i imposibil sa achite ratele in alte conditii. Asadar, posibilitatile sotului de a dovedi ca si-a sporit patrimoniul in temeiul unui dar manual si nu al unei fapte licite care da dreptul la restituire, sunt discutabile.

Nu se poate concluziona de plano ca sotul a contribuit suplimentar la cheltuielile casatoriei si in aceste conditii sa solicite 1/2 din contravaloarea chiriei pe care ar fi fost nevoiti sa o achite in ipoteza in care nu ar fi detinut acel apartament. In concret se poate dovedi, spre exemplu, ca venitul sotiei a fost superior venitului sotului, ca pe langa acest venit sotia a contribuit la cheltuielile casatoriei prin munca in gospodarie, etc. Consider ca e artificial sa faci o astfel de apreciere. Mai mult, nu se solicita repararea unui prejudiciu actual si direct. Cine spune ca in masura in care sotul nu detinea apartamentul respectiv ar fi inchiriat un altul? Ar fi putut sa locuiasca in continuare cu parintii, spre exemplu. Sau sa contracteze impreuna un credit pentru a-si achizitiona o locuinta. Faptul ca varianta incheierii unui contract de inchiriere este cea mai la indemana nu inseamna ca sotii ar fi procedat in consecinta, e o simpla presupunere or, instanta nu poate dispune repararea unui prejudiciu eventual.

Ce vi se poate intampla? Cel mai probabil va alegeti cu o condamnare cu suspendare.

Nici poveste! Nu e obligatoriu sa faceti intelegerea la mediator! Daca toti mostenitorii sunt prezenti si au capacitate deplina de exercitiu ( peste 18 ani; nu exista printre mostenitori persoane puse sub interdictie judecatoreasca ), partajul se poate realiza prin buna invoiala, in forma in care doriti. Dar in masura in care printre bunurile succesorale se afla imobile, conventia de partaj trebuie incheiata in forma autentica. Asadar, tot la notar ajungeti!

Posibil sa fiti chemata pentru a vi se prezenta materialul de urmarire penala. Mai exact, vi se aduce la cunostinta continutul dosarului, urmand ca ulterior sa fiti trimisa in judecata.

Declaratia de renuntare la mostenire se face in forma autentica, la orice notar public.
Daca se doreste ,,renuntarea'' in favoarea altui mostenitor, in realitate vorbim de un act de acceptare a mostenirii urmat de un act de instrainare a fractiunii de mostenire cuvenita. Mai exact, in discutie este vorba de o donatie in favoarea unui alt mostenitor. De altfel, si in aceasta ipoteza este necesara forma autentica.

Modificarea contractului se face respectarea conditiilor prevazute de legea in vigoare la data modificarii. Astfel, actul aditional se incheie conform dispozitiilor legale cuprinse in NCC, chiar daca ne raportam la un contract incheiat sub imperiul vechii reglemenatari. Vezi art. 102 alin. 2 din cuprinsul Legii nr. 71/2011.

polloctav a scris:

Nu mai scrieti "sotia" pentru momentul anterior casatoriei, intrucat deja aveti in vedere alte raporturi juridice si de aici deduceti gresit ca ar putea primi bani inapoi de la IUBIT....Corect a scris colega AVLIL si a denumit partile litigante....La primirea banilor nu exista nici un inscris care sa ateste ca este imprumut si nu dar manual...La fel, eu nu am vazut nici o banca sa scrie in nota de debitare sau in actul pe care il intocmeste cu ocazia platii unei rate, in ce calitate a platit o alta persoana in numele debitorului obligatiei.Restul sunt doar ipoteze imaginate si nu au nimic cu realitatea juridical si legala....Instanta se uita dupa acte autentice sau probele cu martori, care atunci cand este vorba despre bani nu prea sunt admisibile....In timpul casatoriei banii au fost dati din veniturile comunce ale familiei deci nu se imparte nimic la doi, pentru ca daca ai separa ventiruile te-ai afla in alt regim juridic si nu in cel al comunitatii matrimoniale, ceea ce este iarasi inadmisibil....astea sunt doar cateva din problemele pe care le creeaza in plus clientului .....

Sunt convinsa ca toata lumea a inteles exact contextul in care am folosit acest termen. In plus am precizat de fiecare data, ,,inainte de casatorie'', sa fim rezonabili, totusi, Eu nu inteleg ce problema aveti cu imprumutul? De unde ati dedus ca in discutie este un contract de imprumut?! Nici vorba de asa ceva, e foarte clar, e o imbogatire fara justa cauza, un fapt juridic licit care da dreptul ,,SOTIEI'', pentru partea de rate achitata inainte de incheierea casatoriei, la restituire. In plus, nu intereseaza daca in actul pe care il intocmeste cu ocazia platii unei rate se specifica sau nu calitatea, nu prea conteaza acest aspect. Ce are relevanta e faptul ca pe respectiva chitanta apare numele si datele de identificare ale celui care achita rata.

In ceea ce priveste ce s-a platit in timpul casatoriei raman la parerea mea, inadmisibil ar fi ca sotia sa nu aiba posibilitatea de a-si recupera sumele pe care le a suportat pentru un bun propriu al sotului. Si se imparte la doi tocmai in virtutea comunitatii matrimoniale, astfel ca daca nu se dovedeste o alta contributie se presupune ca sotii au contribuit in mod egal la achitarea ratelor, din veniturile obtinute.

Completare. Asa cum am precizat, imprejurarea ca nu s-a avut in vedere un imprumut ori din contra, un dar manual se poate proba prin orice mijloc de proba, in speta exista martori din ale caror declaratii se deduce cu usurinta faptul ca nu s-a urmarit incheierea unui act juridic. Asadar nu exista niciun temei pentru actiunea in pretentii la care se facea referire mai sus. Solutia e actio de in rem verso.

Intentia sotiei de a contribui la plata ratelor in ideea ca vor locui impreuna in respectivul apartament se dovedeste cu martori. Putin probabil ca sotul sa probeze contrariul.

Revenind la ce ma intereseaza, de ce nu ar putea merge pe actio de in rem verso cu privire la ce a achitat inainte de casatorie? Evident, in conditiile in care are inscrisuri doveditoare, chitante, foi de varsamant. Cred ca e respectat si principiul subsidiaritatii, o alta actiune nu mi se pare ca ar avea sorti de izbanda. Intre parti nu exista niciun contract de imprumut, sa fie contract de imprumut trebuie sa ai intentia de a incheia un astfel de act. Ori e la mintea cocosului, sotia nu a achitat nicio rata cu intentia de a imprumuta ceva, a efectuat o plata in ideea ca in fond vor locui impreuna in apartamentul respectiv. Daca nu ar avea inscrisuri doveditoare si mie mi se pare putin probabil sa aiba castig de cauza, cu toate ca, atat inainte de casatorie cat si dupa, ar exista o imposibilitate morala de a preconstitui un inscris.

In ceea ce priveste ratele achitate dupa incheierea casatoriei, am ajuns la concluzia ca din moment ce acestea au fost achitate din veniturile salariale ale sotilor - considerate bunuri comune (indiferent cine a facut efectiv plata), consider ca sotia are un drept de creanta de 1/2 cu privire la tot ce s-a platit pana in acest moment. desigur, sotul poate sa faca dovada ca in realitate contributia sotia a fost alta si pe cale de consecinta sa fie tinut la restituirea unei sume intr-un cuantum mai redus. Pareri?

PS daca cineva considera ca a inteles prea bine ,,muzica'', nu vad ce mai cauta pe forum.