Un exemplu de situatie in care probabilitatea pare sa fie 100% dar nu e, e atunci cand aceasta se bazeaza pe marturia unei persoane. Acea marturie se prezuma adevarata insa in realitate e posibil ca aceea sa fie marturie mincinoasa (chiar daca nu poti dovedi ca e marturie mincinoasa nu inseamna neaparat ca nu e marturie mincinoasa) . Acea probabilitate poate fi mai mica sau mai mare in functie si de alte date de la dosar, in functie de numarul lor (daca sunt mai multi martori probabilitatea e foarte mica ca toti sa minta, totusi nu e 0 nici in cazul asta, daca e un singur martor probabilitatea e mai mare ca el sa minta decat daca sunt mai multi), si as mai zice eu si in functie de corectitudinea oamenilor din tara (in Romania probabilitatea ca un martor sa fie mincinos e mai mare decat in Suedia de exemplu). Insa oricand e posibil ca un martor sa minta.
La televizor se mai face o manipulare ca au fost numai probe indirecte nu si directe dar probele indirecte pot fi de calitate superioara probelor directe.
\\"A popular misconception is that circumstantial evidence is less valid or less important than direct evidence.[2][citation needed] This is only partly true: direct evidence is popularly, but mistakenly, considered more powerful. Many successful criminal prosecutions rely largely or entirely on circumstantial evidence, and civil charges are frequently based on circumstantial or indirect evidence. Much of the evidence against convicted American bomber Timothy McVeigh was circumstantial, for example. Speaking about McVeigh's trial, University of Michigan law professor Robert Precht said, \\"Circumstantial evidence can be, and often is much more powerful than direct evidence.\\" [3] The 2004 murder trial of Scott Peterson was another high-profile conviction based heavily on circumstantial evidence.\\"
[ link extern ]
Daca te bazezi insa doar pe dovezi indirecte nu ai probabilitate de 100% ca inculpatul sa fie vinovat, existand si scenarii alternative (mai mult sau mai putin probabile).
In Romania o persoana a fost condamnata pentru omor calificat in lipsa cadavrului. Nu mi se pare insa 100% clar ca a fost omorata de cineva (e o probabilitate foarte mica ce-i drept sa fie in viata), nu e 100% clar ca daca a fost omorata inculpatul e criminalul, iar ce nu inteleg chiar daca ar fi omorat-o de unde au tras judecatorii concluzia ca e vorba de omor calificat, si nu de lovituri cauzatoare de moarte? Cel mai probabil insa acel inculpat chiar e vinovat si poate chiar a fost omor calificat (desi putea la fel de bine sa fie si lovituri cauzatoare de moarte). Uneori sunt mai multe scenarii alternative decat am vrea sa credem.
"Editat - offtopic si jignitor pentru efortul consultantilor si utilizatorilor Avocatnet care activeaza pe subforumul Drept penal"
Imi cer scuze daca am jignit pe cineva, am fost suparat ca am pus niste intrebari in trecut de noul cod penal si n-am primit niciun raspuns. In acelasi timp insa meseria de avocat, procuror, judecator implica o responsabilitate foarte mare care presupune cunoasterea foarte bine a legii (in cazul tuturor) iar in cazul judecatorului un rationament logic foarte bun care sa ia in calcul toate scenariile alternative (spre deosebire de avocat, care poate lua in calcul numai scenariile care sunt in favoarea clientului lor). Cred ca examenele de la drept sau de admitere in magistratura ar trebui sa fie foarte grele si sa nu ai dreptul sa le dai decat o singura data.