Art 3 alin 3 din HG 250 este abrogat prin Legea 31/2020
(3) Salariații care cumulează, la unități diferite, fracțiuni de normă care depășesc o normă întreagă, își aleg unitățile de la care beneficiază de concediu de odihnă, în așa fel încât drepturile cuvenite potrivit acestuia să nu depășească pe cele cuvenite salariaților încadrați cu o normă întreagă.
In aceste conditii, nu mai exista restrictii.
Articol unic. – Alineatul (1) al articolului 3 din Hotărârea
Guvernului nr. 250/1992 privind concediul de odihnă şi alte concedii ale
salariaţilor din administraţia publică, din regiile autonome cu specific
deosebit şi din unităţile bugetare, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 118 din 13 iunie 1995, cu modificările ulterioare,
se abrogă.
Art. 3
(1) Salariații care îndeplinesc prin cumul, pe lângă funcția de bază, cu o normă întreagă, o altă funcție, au dreptul la concediul de odihnă plătit numai de la unitatea în care au funcția de bază. Unitatea în care salariații cumulează le va acorda, la cerere, un concediu fără plată pentru zilele de concediu de odihnă primite de la cealaltă unitate.
Pentru sectorul bugetar HG 250/1992 se aplica cu prioritate fata de Codul Muncii.
Pentru sectorul bugetar HG 250/1992 se aplica cu prioritate fata de Codul Muncii.
Potrivit prevederilor alin. (1) al art. 18 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu completările și modificările ulterioare, „începând cu 1 decembrie 2018, ordonatorii de credite acordă obligatoriu, lunar, indemnizații de hrană reprezentând a 12-a parte din două salarii de bază minime brute pe țară garantate în plată.”
În conformitate cu prevederile alin. (2) al art. 18 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu completările și modificările ulterioare, „indemnizațiile de hrană prevăzute la alin. (1) se acordă proporțional cu timpul efectiv lucrat în luna anterioară, cu încadrarea în prevederile art. 25 alin. (1).”
Totodată, potrivit art. 36 alin (1) din O.U.G. nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificareaa și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, „în perioada 2019-2020, personalul din cadrul instituțiilor și autorităților publice, astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (1) pct. 30 din Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, și la art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, beneficiază de voucere de vacanță în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanță, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 94/2014, cu modificările și completările ulterioare, precum și de indemnizația de hrană prevăzută la art. 18 din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare.”
Având în vedere aspectele legale menționate, personalul din sectorul bugetar are dreptul la indemnizație de hrană numai pe funcția de bază, proporțional cu timpul efectiv lucrat în luna anterioară.
Nici OUG 114/2018 si nici Legea 153/2017 nu au o astfel de prevedere.
Indemnziatia de hrana se acorda de ambii angajatori , intrucat legea nu dispune ca se acorda doar de la locul de munca unde aveti functia de baza.