Bunica mea a incercat să vândă un teren arabil (grădină) unui cetățean din același sat. A negociat și s-a înțeles cu respectivul să-i dea banii în două tranșe la diferență de 6 luni. Cetățeanul în cauză a plătit prima tranșă iar după 6 luni nu s-a mai prezentat la notar, conform precontractului încheiat, invocând faptul că suma e prea mare, că ar mai fi niște datorii din urmă, că nu mai dă alți bani, că e duficient....etc, situația dată, din punctul lui de vedere, ...să rămână așa. Am deschis acțiune în instanță, de un an de zile procesul se tergiversează, s-a strămutat la 500 km(după noul domiciliu al respectivului), cu toate că bunica mea are 90 ani...specific România. Dar nu asta e important..... de la primele discuții și negocieri a arat, cultivat și cules roadele de pe teren(grădină)...ok - nici o problemă. După ce și-a manifestat reaua-credință i-am interzis acest lucru, dar nu a fost impresionat de aceasta, așa că, toamna aceasta a arat pământul din nou. Ce se poate face ? Mulțumesc.
Mulțumesc foarte mult pentru tot...deja azi am vorbit cu psihologul meu, de la serviciu și mi-a spus cam aceleași lucruri ca și domniile voastre - instanța și alte ”măsuri de forță” să fie cele din urmă sau poate deloc,...etc. Așa că, am să iau motivarea fostei soții că nu are timp (are un cabinet individual și chiar era aglomerat), de la ultima întâlnire în sensul bun, și am să reiau vizitele...poate cine știe. Vă mulțumesc încă o dată .
Vă mulțumesc, încă o dată pentru sprijin...am fost azi să discut cu mama fetiței și...m-a trimis la plimbare, pe motiv că n-are timp de discuții sau să-mi dea un nr. de telefon...am citit pe fața ei acea combinație între furie și scârbă, ca și cum ar zice ”ce mai vrea și ăsta acum ?” Am să apelez la un mediator, să văd ce-o ieși, nu-mi fac mari speranțe sau iluzii în contextul în care, cunoscând-o, va face tot posibilul să mă ”taxeze” prin a mă ține departe de copil (acesta a fost și unul dintre motivele principale pentru care am deschis acțiunea de divorț - obicei practicat și în perioada când eram împreună și prin care îmi arăta cine este șeful)....sau dacă spuneți că e mai bine pentru copil, să las lucrurile așa cum sunt, atunci mă voi resemna și cred că, nu voi mai apela la instanță .
Mulțumesc foarte mult pentru sfaturi. Nu prea am incredere în instituții...intr-un orasel mic de provincie ”toata lumea cunoste pe toata lumea”, iar cine are bani își poate cumpăra foarte ușor influența, asa ca am s-o fac eu pe mediatorul si am să încerc să mă întâlnesc și să vorbesc cu mama copilului, pentru început despre modalitatea de întâlnire(ca prima dată) cu fetița, iar apoi despre stabilirea unui nou program de vizită, după care voi apela la instanță, dacă este cazul. Cât despre psiholog, nu credeți că mama e cea mai în măsură să explice situația dată, într-o altă lumină favorabilă tuturor/spre binele copilului și să caute (dacă dorește) cele mai ”afective” soluții de stabilire a acestei legături...? Mulțumesc .
Bună ziua...în vara anului 2003, am fost alungat de la domiciliul fostei sotii(locuiam la părinții acesteia) și mi s-a interzis de către familia acesteia să mai am legături cu fetița mea în vârstă de 10 luni. Pentru a rezolva această problemă, după o lună și jumătate, timp în care nu s-a schimbat nimic, am deschis acțiune în instanță, care s-a materializat după primul termen, cu o decizie de plată a unei pensii de întreținere din partea - pe care am acceptat-o necondiționat și un proces de divorț, dus(întins) pe o perioadă de aproximativ doi ani, cu multe termene lungi(minim o lună), prin toate căile de atac, etc. Cînd fetița avea aproximativ 3 ani, am primit o hotărâre definitivă de vizitare a acesteia, în a doua și patra duminică din lună, între orele 09.00 - 12.00. Pentru copil, acum eram in străin iar ora de vizită era total nepotrivită, așa că, am lăsat timpul să treacă iar fetița să mai crească, fără să încerc nimic. Între timp m-am recasatorit și am un baiat de 7 ani. În această toamnă m-am decis și am luat legătura cu mama ei (fosta soție) pentru a stabili, în mod amiabil, o legătură cu minorul. M-am izbit de un refuz politicos, în sensul că, o să mă sune (mi-a luat nr. de telefon fără să mi-l dea pe al ei), că fetița tb. pregătită la un psiholog, că o să mă caute ea.....Sunt convins că nu se va întâmpla nimic din toate astea. De unde să încep pentru a avea o legătură cu copilul ? Vă mulțumesc .