Poate ca asa este: sunt multe cazuri in care se merge in instanta pentru obtinerea de avantaje prin invocarea unei boli psihice a mamei. Dar, domnul pentru care incercam noi sa-i oferim solutii a mentionat la un moment dat ca sotia sa este intr-o depresie si ca a primit deja un diagnostic si un tratament. De aceea m-am gandit ca o parere a cuiva care deja a trecut prin ceva asemanator, i-ar fi folositor. Eu nu am spus ca sotia ar avea clar vreo boala dpdv psihic, ci doar m-am bazat pe ceea ce expus domnul nostru. Este clar ca doar in urma unui control se poate pronunta cineva. Dar .... daca are intr-adevar chiar si o mica depresie, aceasta nu se poate rezolva intentand divort! Eu am vrut doar sa spun ca numai cu calm, atentie, dragoste, rabdare, perseverenta si sustinere morala, se poate trece peste momentul acesta si abia apoi se poate gandi ce vor intreprinde pe viitor. Daca intr-adevar sotia se afla intr-o stare de depresie, este clar ca un divort nu ar face decat sa agraveze situatia.Dar aici noi nu putem decat sa ne expunem opiinile, vis-a-vis de ceea ce am inteles fiecare din expunerile domnului cu pricina.
Buna ziua,
Imi pare rau sa citesc aceste randuri si chiar daca nu pot sa va dau un sfat din punct de vedere juridic, as vrea sa va sfatuiesc cu privire la situatia in care a ajuns sotia dvs. Din pacate, am si eu un caz asemanator in familie ... In urma celor expuse de dvs. pot sa apreciez ca intr-adevar sotia are nevoie de tot ajutorul pe care il poate primi: psihiatric, dragoste(chiar daca o respinge), caldura sufleteasca, liniste si sprijin moral. Trebuie sa o convingeti sa-si ia tratamentul, chiar daca nu doreste. Va ajunge mai rau. Si daca reuseste sa inceapa tratamentul trebuie sa-l continuie, iar cei din jur trebuie sa-i asigure confortul psihic si moral. Ii trebuie liniste multa si sustinere. Stiu ca va fi foarte greu, un astfel de bolnav poate fi extrem de incomod, instabil si recalcitrant din orice, oricand si pentru orice motiv. "Pata" care o are acum pe dvs. poate fi doar o faza trecatoare. Trebuie neaparat sa faceti toate demersurile sa consulte un psihiatru si sa urmeze tratamentul, altfel situatia se va agrava. Iar dvs. trebuie sa-i fiti alaturi, daca nu dvs. efectiv, macar sa nu-i dati nici o "plama" acum. Mergeti in paralel si consultati un avocat, dar incercati sa va implicati totusi si in sustinerea ei ca bolnava. Acum , daca locuieste cu parintii d-ei, acestia vor trebui sa preia toate aceste responsabilitati si sa se impuna cumva , chiar sa o oblige intr-un fel sa-si urmeze tratamentul. Apoi, dupa ce trece aceasta perioada(poate dura recuperarea chiar si cateva luni) ve-ti vedea ce este de facut. Aveti incredere si inarmati-va cu multa rabdare. Va urez multa sanatate si liniste sufleteasca! P.S. La noi a fost nevoie de aprox. 10 luni abia dupa care a inceput sa revina la gandurile mai bune si reale pe care le avea inainte de a se imbolnavi, dar in continuare ia tratamenul, desi initial ne-am luptat cativa ani in care l-a refuzat vehement. Abia dupa ce a avut loc un incident public de amploare , cu repercursiuni, in urma caruia a fost nevoie de internare, am putut sa ne impunem sa-si ia tratamentul. Si acum suntem mai bine! Chiar va doresc mult succes!
Multumesc frumos pentru raspunsuri!
Buna ziua,
Am si eu o intrebare si multumesc anticipat pentru raspunsuri: In luna ian. 2013 am achizitionat un autovehicul volkswagen jetta 1,9, an fabricatie 2006-2007. La data achizitionarii (ian. 2013) am inregistrat-o la MFP, insa de inmatriculat la Politie nu am facut-o pentru ca trebuia sa achitam taxa auto in valoare de aprox. 700 euro, bani pe care nu-i aveam atunci. Pana in ziua de astazi nu am mai reusit sa o inmatriculam pe numele nostru. Intrebarea mea este urmatoarea: avand in vedere intrarea in vigoare a OUG 40/2015 cu privire la restituirea taxelor auto platite in periada 2007- martie 2013, si faptul ca desi nu am platit taxa aferenta inmatricularii atunci, exista posibilitatea inmatricularii acum fara a mai plati taxa de timbru in vigoare in prezent? Multumesc. B-)
Multumesc pentru raspuns. Scuze, am prescurtat gresit CO, nu este in Concediu de odihna, este in concediu medical.
Buna ziua,
As avea nevoie de cateva sfaturi si voi incerca sa fiu cat mai concisa: persoana in cauza preda la un liceu. In urma cu cateva luni a avut loc un conflict: persoana in cauza a intarziat la ore (ceea ce, se pare, nu ar fi fost prima data), iar directorul liceului a cerut socoteala; de aici si pana la generarea unui conflict major nu a mai fost decat un pas, care s-a soldat cu o incaierare, din care directorul s-a ales cu o zgarietura pe fata, iar persoana in cauza a fost ridicata de salvare si internata la psihiatrie. In prezent, persoana este sub tratament in concediu medical; pe timpul concediului a primit acasa de mai multe ori somatie sa se prezinte la liceu pentru a participa la o comisie disciplinara; a fost sfatuita de doctor sa anunte telefonic ca este in CO si nu poate participa, ceea ce a si facut. Se pare ca si anterior incidentului acesta au mai avut loc si altele, soldate cu iesirea in evidenta a faptului ca persoana in cauza ar avea probleme psihice.
Acum, doctorul o sfatuieste (are 40 de ani) sa se pensioneze pe caz de boala. Intrebarile mele ar fi urmatoarele:
- Va mai putea preda vreodata intr-o unitate de invatamant (dupa terminarea concediului medical (6 luni), refacere si tratament si in urma primirii unui diagnostic ameliorat), avand in vedere ca directorul este hotarat prin orice mijloace sa-i desfaca contractul de munca(probabil pe motiv de incompatibilitate)?
- Daca se pensioneaza pe caz de boala(in urma diagnosticului de schizofrenie) se va mai putea angaja vreodata undeva, fara ca angajatorul sa fie reticent?
- In urma prezentarii la acea comisie de disciplina (pentru ca odata si odata tot va trebui sa se prezinte) ce se poate intampla si cum se poate apara?
- Ce drepturi are si cum le pot folosi in favoarea persoanei in cauza? Unde le pot gasi:legislatie de studiat, orice informatie ar fi de ajutor.
Paradoxul fiintei umane este ca in situatii de criza nu se comporta ca atare, astfel ca dupa ani de munca "cu capul", cand acesta cedeaza, celelalte fiinte umane nu vor decat sa te puna la zid; trist.
Multumesc anticipat pentru orice sfat, parere, informatie.
avocatnet.ro explicăm legislația
