Activitate MihaS5

"Ganditi-va daca sunteti dispusa sa sacrificati viata copilului ca sa aveti divort din culpa unui singur sot. "

mirebire, oare chiar se pune problema de \"a sacrifica viata copilului\"?? Este vorba de adevar. Sa stie de ce a crescut fara tatal natural, si anume nu pentru ca mama nu a vrut sau nu a depus eforturi.
La fel, nu cred ca aici se discuta de \"nici un model, nici in tata, nici in mama\".
Va multumesc pentru parere, oricum...
Caut totusi sfaturi si/sau sugestii din punct de vedere legal si practica judiciara. ;)

Patrick_,
Stiu ca nu are legatura, ideea este ca am cedat si am fost de acord cu tot, in speranta ca "ramanem prieteni", dar se pare ca raman doar cu "bunatatea" sau mai bine zis prostia, el obtinand tot: fara sa plateasca, fara sa aiba culpa, programul de vizitare dorit, custodie comuna. In plus, are toate mijloacele ca, si daca nu ar obtine ceva, sa ia cu forta, adica oronanta presedintiala sau cine stie maai ce.

irina1964 ,

Cum?? Ce conditii trebuie indeplinite?

Avocatul meu oricum se deplaseaza, fiind din alt barou si din alt oras, sotul fiind avocat in baroul orasului de resedinta. Mi-a fost teama si nu am scapat de aceste ganduri ca se "aranjeaza" toate...
Multumesc.

avocat_lascoschi@yahoo.com ,


"Partea solicita", dar daca stie ce se poate si ce nu, ce merita si ce nu. Daca are cine s-o indrume! Spre exemplu, am aflat (tarziu) ca daca s-ar fi stabilit culpa lui, puteam cere despagubiri. de aproape 2 ani locuiesc cu minorul si sustin impreuna cu parintii mei, toate cheltuielile, pentru ca cel mic sa aiba tot confortul: chirie 2 camere, astfel incat el are camera lui special amenajata, facturi utilitati, mancare, imbracaminte, incaltaminte (nu din cele mai ieftine), activitati sportive si de recreere. Tatal a participat ocazional, cu sume incomparabil mai mici. Repet: el este avocat, eu doar secretara, deci posibilitatile sunt invers proportionale cu starea de fapt!

romascanu,
Nu de "cum sunt zugraviti parintii" depinde pensia copilului, dar depinde de actele doveditoare depuse la dosar, conform carora tatal, nu are venit de pe urma cabinetului de avocatura, urmarind sa plateasca 1/4 din salariul minim pe economie.

....zugravit frumos si fara culpa, fiind


[editat de moderator- va rog, nu mai postati mesaje consecutive si nu mai citati cand e inutil, mesajele anterioare, multumesc]

As fi cerut despagubiri, dar nu am stiut pana de curand ca aveam si aceasta posibilitate. SE MAI POATE?? Am parasit domiciliul avut impreuna, mutandu-ma in chirie, cu minorul in varsta de 3 ani. Nu a platit niciodata pensie alimentara, ne-a dat cand si cat a considerat el, desi initial a promis ca va plati chiria timp de un an de zile. Am suferit psihic si emotional, nemaivorbind financiar.
Am mari indoieli in ceea ce priveste "va plati fie ca vrea, fie ca nu"!! Si ma bazez pe mersul lucrurilor pana in momentul de fata si pe vorbele lui "tu, de la mine n-ai sa primesti un ban"A depus la dosar acte cum ca profitul lui este minus :), deci urmareste sa plateasca in baza salariului minim.

Mentionez ca "sotul" este avocat in acest barou, are membrii de familie in barou si suspectez ca judecatorul este partinitor.

1. Ce interes aravea sa o luam de la capat, cand stie f bine ca am inceput prost (eu!) si e in avantajul lui.
2. Ca se intampla lucruri f. rapid in interesul/favoarea lui si f.len in interesul meu? Ca este avocat in acelasi barou? Ca judecatorul i-a fost coleg pana nu demult? Ca avocatul lui este decanul baroului? Nu sunt suficiente motive?
3. Am primit acelasi raspuns, de la refuzul judecatorului, ca nu are rost sa insistam.
4. I-am solicitat in nenumarate randuri, in toate formele posibile. Verbal (inregistrat cu tel.), pe mail, sms, whatsapp, scrisoare prin Posta cu confirmare de primire atat la domiciliu, cat si la birou. Pasaportul l-a facut recent si a iesit cu minorul din tara, in urma unei OP.
5. Laa fel si cu bunurile, mentionate pe aceleasi cai de la punctul 4. Inclusiv m-am interesat la sectia de politie de care apartine si mi s-a spus ca nu se poate face nimic, fara o hotarare definitiva. Imi retine lucrurile, impotriva vointei mele!! Chiar suntem in codru?? Nu exista nici o lege?! In plus, chemarea in judecata presupune alte cheltuieli, pe care eu nu mi le pot permite. Imi vreau doar lucrurile si o pensie pt copil. Atat!

Am inaintat divortul in instanta, dupa aproape un an de locuit separati, eu cu fiul meu minor mutandu-ne in chirie. Am solicitat "culpa exclusiva" a sotului, pe motivul relatiei extraconjugale, pe care o dezvoltase. Am acceptat programul de vizitare propus de el, precum si alte cereri. Am vrut sa se recunoasca culpa si sa plateasca pensie alimentara, pe care refuza cu desavarsire, spunandu-mi "tu, de la mine, nu primesti un ban".
La primul termen, avand o avocata mai..."impaciuitoare", nu s-a opus, ba chiar mi-a sugerat ca "ar fi mai bine" sa accept "divortul de comun acord" sau "din culpa comuna" (nu-mi amintesc exact formularea). Am acceptat si ulterior am regretat! Pe moment, avand si emotii, fiind si "sfatuita", am acceptat si acest capat, desi nu era ceea ce-mi dorisem. Am sperat si ca, fiind de acord cu toate capetele, voi primi si pensia alimentara conform legii si totul se va termina cu bine si rapid. Ulterior, gandindu-ma in liniste la cum a decurs sedinta, nu mi s-a parut si nu mi se pare normal ca JUDECATORUL sa incerce a ma convinge ca "daca intr-o buna zi, cand fiul meu va creste, va pune mana pe hotararea de divort, ii va fi neplacut sa citeasca cupa cui si cum a fost" si ca, in consecinta, "ar fi mai bine sa apara de comun acord".
La termenul urmator, schimband si avocatul, am solicitat verbal "revenirea asupra culpei, dorind sa-mi mentin pozitia enuntata in Intampinare". Judecatorul a raspuns sec: "Eu nu mai revin la ce am stabilit deja. Ramane doar pensia alimentara in discutie."
Este normal? Din moment ce asta mi-a fost pozitia initiala, s-a abuzat de starea mea emotionala in acel moment, s-a folosit si copilul pt a ma convinge ca "e mai bine astfel".
Mentionez ca "sotul" este avocat in acest barou, are membrii de familie in barou si suspectez ca judecatorul este partinitor. Procesul are loc in sala de consiliu, fiind un simplu divort, ca atatea altele, pe motiv ca EU ii stric imaginea.
Ce se mai poate face?
1. Se poate renunta la proces si incepe altul?
2. Se poate solicita schimbarea instantei?
3. Cum pot reveni la cererea din intampinare?
4. Certificatul de nastere al copilului este in posesia tatalui, desi copilul este la mine. La fel si pasaportul minorului.
5. Am lucruri ramase la "sot" in casa, pe care amana / refuza sa mi le dea. Cum le pot recupera?
Simt ca nu va fi DREPTATE, metaforic zicand "si batuta si cu banii luati"

Care este procedeul in cazul ordonantelor presedintiale??
Cum este posibil ca, OP sa fie castigata cu titlul "executorie", DAR "cu drept de apel in 5 zile, de la prronuntare"??
Subiectul l-a reprezentat acordul meu pt plecarea fiului meu minor in vacanta in afara tarii, impreuna cu tatal, cu care am proces de divort pe rol, cat si pt eliberarea unui pasaport temporar pt minor. Tatal a castigat, respectiv " Admite cererea formulată de reclamant (...)Suplineşte acordul pârâtei pentru ca minorul să se deplaseze însoţit de reclamant în vacanţă şi pentru eliberarea paşaportului simplu temporar pentru minor. Executorie. Cu drept de apel, în 5 zile de la pronunţare.."
Desi NU am fost instiintata, am verificat personal portalul, astfel am citit decizia judecatorului, "ramasa in pronuntare" o zi. Desi NU mi s-a comunicat nimic, am depus apel in termenul de 5 zile, acesta aparand tot pe portal, ca inregistrat cu data limita, fiind o zi de luni. SI TOTUSI...NU s-a intamplat nimic, urmare a Apelului. Adica tatal a facut / scos pasaportul minorului, au plecat in vacanta, s-au si intors, fara nimic suplimentar din partea mea!!
Mentionez ca tatal este avocat si ca au fost cateva "coincidente" in acest proces:
- instanta s-a pronuntat in 10, in 11 copilul afost dus sa i se faca pasaport
- data limita pt Apel a fost 15, am primit instiintarea in posta in 18, cu data postei 16, adica exact O ZI DUPA data limita
- desi eu depusesem Apelul, lucrurile si-au urmat cursul normal, ca si cum nu l-as fi depus
- desi mi s-a spus ca Politia nu elibereaza pasaportul decat in baza unei hotarari DEFINITIVE SI IREVOCABILE, fiul a plecat in vacanta
- exact ziua urmatoare revenirii lor in tara, am primit Comunicarea pt a plati taxa de timbru aferenta Apelului
DE CE A DURAT ATAT SI DE CE MEREU LA O ZI DUPA??
Tin sa subliniez ca OP a fost depusa intr-o perioada in care "reclamantul" nu se afla in tara, iar eu am primit hartiile in termen de 2 (DOUA) zile! (deci Posta poate functiona rapid!)
Ma poate lamuri cineva daca acesta este cursul nosrmal al lucrurilor sau sunt prea multe "coincidente"?
Ce rost si-ar mai avea Apelul depus de mine acum, dupa ce vacanta (care era subiectul in discutie) s-a si consumat. UNDE ESTE JUSTITIA??