As fi cerut despagubiri, dar nu am stiut pana de curand ca aveam si aceasta posibilitate. SE MAI POATE?? Am parasit domiciliul avut impreuna, mutandu-ma in chirie, cu minorul in varsta de 3 ani. Nu a platit niciodata pensie alimentara, ne-a dat cand si cat a considerat el, desi initial a promis ca va plati chiria timp de un an de zile. Am suferit psihic si emotional, nemaivorbind financiar.
Am mari indoieli in ceea ce priveste "va plati fie ca vrea, fie ca nu"!! Si ma bazez pe mersul lucrurilor pana in momentul de fata si pe vorbele lui "tu, de la mine n-ai sa primesti un ban"A depus la dosar acte cum ca profitul lui este minus :), deci urmareste sa plateasca in baza salariului minim.
Mentionez ca "sotul" este avocat in acest barou, are membrii de familie in barou si suspectez ca judecatorul este partinitor.
1. Ce interes aravea sa o luam de la capat, cand stie f bine ca am inceput prost (eu!) si e in avantajul lui.
2. Ca se intampla lucruri f. rapid in interesul/favoarea lui si f.len in interesul meu? Ca este avocat in acelasi barou? Ca judecatorul i-a fost coleg pana nu demult? Ca avocatul lui este decanul baroului? Nu sunt suficiente motive?
3. Am primit acelasi raspuns, de la refuzul judecatorului, ca nu are rost sa insistam.
4. I-am solicitat in nenumarate randuri, in toate formele posibile. Verbal (inregistrat cu tel.), pe mail, sms, whatsapp, scrisoare prin Posta cu confirmare de primire atat la domiciliu, cat si la birou. Pasaportul l-a facut recent si a iesit cu minorul din tara, in urma unei OP.
5. Laa fel si cu bunurile, mentionate pe aceleasi cai de la punctul 4. Inclusiv m-am interesat la sectia de politie de care apartine si mi s-a spus ca nu se poate face nimic, fara o hotarare definitiva. Imi retine lucrurile, impotriva vointei mele!! Chiar suntem in codru?? Nu exista nici o lege?! In plus, chemarea in judecata presupune alte cheltuieli, pe care eu nu mi le pot permite. Imi vreau doar lucrurile si o pensie pt copil. Atat!