Pentru a continua analogia cu salariatul, m-ar interesa daca studentului i se taie din vacanta acel timp cumulat pe care l-ar petrece in pauze, in afara institutiei?
Noi am ramas fara tata (cap de familie) la inceputul anilor '90, cind eu aveam 12..13 ani. Fratele, fiind cu doi ani mai mare decit mine, a acaparat teritorial si a facut transformari permanente dupa cum i-a convenit, iar in prezent se vede mai “aranjat”... incit evident ca nu-i convine sa vindem. Timp de mai multi ani, a creat situatii conflictuale, in incercarea sa de a ma forta sa accept teren in gradina. Ba mai mult, sa renunt la o mica constructie pe care mi-o facusem (eu, cu mina mea) in curte, inaintea lui, si sa-mi refac totul in gradina. El sa aiba totul grupat in fata, cu frontul stradal, iar eu sa ma retrag in gradina, pe o carare lunga, ingusta si cotita, pe dupa casa, pentru acces la gradina. Dintotdeauna a avut o atitudine de superioritate si are o perceptie deformata asupra acestor lucruri.
De prin 2012..’13, el e diagnosticat cu schizofrenie. Eu, la rindul meu, sint autist nediagnosticat (fiindca afectiunea asta numai in copilarie ar fi fost diagnosticabila).
Sulta nefiind asumata, vinzarea fiind deci pe raspunderea mea (evident si cu acordul fratelui si a mamei, pt. a fi o vinzare legala), am marit pretul pe mp de teren la 325 euro (~65% din potential) si am plafonat suprafata la o valoare ceva mai mica decit ar fi dorit virtualul vecin cumparator. Masuri prin care sa reduc pierderea la o valoare “suportabila” pentru mine. Inca n-am primit raspuns, oferta mea raminind valabila.
M-ar mai interesa doua lucruri:
1. Finalizarea succesiunii in ipoteza vinzarii acum a acelei parti din gradina, din care eu sa incasez integral suma X de bani (cu acordul tuturor coproprietarilor). Pentru simplificare, sa spunem ca vom fi doar noi, cei doi frati mostenitori. Deci in momentul din viitor la care se va face finalizarea succesiunii, se evalueaza valoarea casei + terenul ramas (dupa vinzare). Apoi suma evaluata se imparte la doi, iar din jumatatea mea se va scadea (in bani) X/2? E corect?
2. Daca inaintez acum in Instanta o solicitare pentru iesirea din indiviziune:
2.1 In calitatea mea de initiator al demersului, presupun ca sint obligat sa platesc eu (in prima faza) taxa de timbru judiciar? Adica nu exista nici o posibilitate ca aceasta taxa sa-i fie imputata inca de la inceput fratelui (care se opune vinzarii, nici o sulta convenabila catre mine nu vrea sa-si asume)?
2.2 La o valoare a proprietatii imobiliare de 300 000 euro (1 500 000 lei), conform legii rezulta o valoare de 3822 euro taxa timbru judiciar. Insa folosind un calculator “online” pentru aceeasi taxa, la aceeasi valoare de pornire, calculatorul imi returneaza o taxa de 1860 euro. Imi poate spune cineva care ar fi valoarea corecta?
Va multumesc.
De la jurista fabricii unde lucrez, am aflat ca acel deficit s-ar regasi la toti coproprietarii, in mod egal, din moment ce vinzarea ar fi de comun acord. Iar singura modalitate care inteleg ca ar exista sa ma scuteasca de impartirea “frateasca” a acelei pierderi (de citeva zeci de mii euro) ar fi sulta. Banii din vinzarea gradinii sa alimenteze sulta pentru mine. Doar ca noi n-avem o sulta prestabilita, asumata oficial.
Probabil or mai exista modalitati de abordare a problemei, dar trebuie mai multa pricepere.
Buna ziua,
As avea mare nevoie de un sfat pentru elucidarea unei probleme care risca sa-mi complice finalizarea partajului casei parintesti (situata in Craiova). Sintem trei coproprietari la imobilul parintesc: mama, fratele si eu. Eu cu fratele nu ne mai intelegem deloc in ultimii 7..8 ani. Configuratia imobilului nu permite o impartire fizica convenabila, iar fratele a refuzat sistematic si continua sa refuze ideea vinzarii complete a imobilului. Eu m-am oferit sa plec, dar el nu poate sau refuza sa-mi acorde o sulta de comun acceptata. In prezent lucrez in Bucuresti, locuiesc cu chirie (de doi ani jumatate) si cu un salariu modest. Deci as avea o mare nevoie existentiala sa-mi cumpar acolo o garsoniera, iar lunile trecute am initiat un demers acasa pentru incercarea de a vinde o parte semnificativa din gradina acelui imobil catre un vecin interesat. Negocierile au decurs oarecum favorabil, fratele nu s-ar opune de principiu vinzarii, doar ca pretul maxim pe care l-as obtine pe acel “teren inchis” e cam la jumatate din potentialul pe care l-ar avea acelasi teren vindut insa ca proprietate integrala, cu intrarea de la strada.
In conditiile date si-n eventualitatea finalizarii succesiunii in Instanta, nu mi se pare corect si n-as vrea sa mi se impute acea diferenta de pret. Prin urmare: Pot solicita la notar o clauza sau o forma de act notarial cu relevanta juridica, care sa descrie aceasta situatie? Deci un act prin care sa am garantia prealabila ca la eventuala finalizare in Instanta a succesiunii, nu eu voi deconta acea diferenta de pret, ci fratele? Pe cit posibil, as merge inainte cu vinzarea, dar as stopa-o (sau as urca pretul la cel considerat de mine a fi un risc maxim acceptabil), in functie de consideratiile dvs. Orice sfat succint din partea persoanelor avizate mi-ar fi util.
Va multumesc anticipat.
Dar poza imi faceti doar cu acordul meu. Indiferent ca o publicati au ba. Altfel, e ilegal.
As avea o curiozitate vizavi de afirmatia pe care o faceti, mai ales din postura dvs. de avocat. Atunci cind va deplasati pe trotuarul spatiului public si intrati adeseori in cimpul camerelor de supraveghere montate la strada de catre proprietarii unor imobile cu destinatie privata, atunci nu va indignati? Nu reclamati pe nicaieri lipsa acordului in captarea imaginii proprii?!
Ma gindeam doar la varianta in care statul, prin institutiile sale, poate pune automat in aplicare o executare silita. Adica eventuala persoana mostenitoare sa primeasca contravaloarea data de un evaluator pe acea fractiune care-mi apartine. Nicidecum s-o pun in postura de coproprietara cu restul familiei mele parintesti sau sa se lupte ea mai departe prin judecati, sa obtina ceva. Nici banii nu stiu daca i-ar accepta, n-am intrebat-o, deocamdata ma interesez ce posibilitati legale exista.
Ma indoiesc ca as putea vinde cuiva fractionat. dar e si asta o optiune de analizat.
Ma mai gindeam la varianta unui imprumut la banca, garantat cu contravaloarea evaluata a fractiiunii de care dispun, iar astfel sa ma detasez de trecut si sa incerc un alt inceput. Urmind ca banca sa se descurce cu restul familiei. Dar iarasi ma indoiesc ca bancile s-ar incurca la astfel de afaceri.
Va multumesc.
Am avut unele neintelegeri si carente educationale care s-au perpetuat si mi-au afectat grav viata sociala. Ma gindeam ca dorinta mea expresa tre' sa conteze in astfel de situatii si sa-mi pot exercita optiunea, in conditiile in care n-am copii, asa cum spuneam. O sa ma mai interesez la notari, iar daca raspunsul va fi din nou defavorabil, probabil o sa mai apelez la acest forum in incercarea de a afla mecanismele procedurale in cazul necesitatii unor judecati in instanta.
Am intrebat in primavara la un notar, unde mi s-a spus ca nu pot. Ceea ce mi se pare anormal, dupa umila mea logica exprimata anterior. Acum incercam sa aflu mai multe opinii de la persoanele cu competente juridice. Daca stie cineva si binevoieste sa-mi spuna.
Procedurile care sa implice judecati ar fi costisitoare pentru mine, si consumatoare de bani pe care nu-i am (cel mult i-as putea deconta tot la mostenirea care mi se cuvine din imobilul parintesc).
Fiti amabili, incerc sa aflu daca pot lasa prin testament intreaga contravaloare a mostenirii care mi se cuvine unei persoane straine neamului nostru? Ma exact, ca patrimoniu e vorba de o treime din jumatatea valorii unui imobil cu teren in jur, mostenire dupa tatal meu, decedat in anii '90. Coproprietari la imobil mai sint mama si fratele. Dar mentionez ca eu n-am urmasi carora sa li se asigure, prin lege, cota succesorala implicita. Dupa umila mea parere, doar eventualii mei urmasi ar intra in discutie pentru o cota parte obligatorie din mostenirea pe care o am.
Zilele trecute, am primit un raspuns batjocoritor de la politia locala, in contradictie totala cu afirmatiile verbale initiale, rostite din partea altor organe de la rutiera. Nu detaliez, deoarece nu cred ca are rost.
O sa incerc miine la Facultatea de Drept, daca o avea cineva disponibilitate benevola de discutie, macar un minut (pentru o cauza civica, referitoare la spatiul public).
Ce-i drept, avocatii nu prea-s pietoni.
Asa-i in capitalism, dar e cazul sa se vada ca Romania a devenit "tara lucrului bine facut".
avocatnet.ro explicăm legislația
