Principiul unicității căii de atac are în vedere evitarea tergiversării judecății, aspect irelevant în speța dvs.
Mai mult, cerea de recurs a fost respinsă ca urmare a invocării excepției prematurității - printre ale cărei efecte nu se numără și autoritatea lucrului judecat, întrucât instanța de recurs nu a examinat motivele cererii și nu a pronunțat o soluție în baza dezbaterilor contradictorii.
Prin urmare cererea de recurs poate fi ("re-")introdusă, în mod legal, în termenul prevăzut de lege.
Îmi scapă logica de a invoca celeritatea în cazul termenului de recurs împotriva hotărârii ce constată perimarea procesului. În schimb, mi-e evidentă la termenul de apel/recurs împotriva ordonanței președințiale.
Nu caut o explicație dintr-o fantezie teoretică, ci pentru că sunt nevoit să rețin aceste reguli pentru admiterea în profesie și mi-ar fi mult mai ușor dacă ar fi o rațiune în spate - pe care aș înțelege-o - decât să le memorez pe de rost.
Bună ziua!
Am parcurs întreaga materie a Dreptului Procesual Civil de curând.
Am o nelămurire cu caracter general despre momentul de la care încep să curgă termenele procedurale, în special privind căile de atac. Am încercat să le rețin ca atare la fiecare instituție, dar dacă există o regulă logică în spate care mă eludează, v-aș ruga să mă lămuriți.
Astfel, termenul de introducere a cererii de recurs împotriva hotărârii prin care se constată perimarea cererii de chemare în judecată este de 5 zile și curge DE LA PRONUNȚARE.
Termenul de introducere a cererii de recurs împotriva încheierii de respingere a recuzării, când hotărârea de fond este definitivă este de 5 zile și curge DE LA COMUNICARE.
Termenul de introducere a cererii de apel/recurs împotriva încheierii de respingere a încuviințării (admiterii în principiu) a cererilor de intervenție este de 5 zile DE LA PRONUNȚARE sau DE LA COMUNICARE, după cum partea interesată este sau nu prezentă la termen - opțiune alternativă care nu există în cele 2 ipoteze anterioare, unde este prevăzut un singur punct de pornire a curgerii termenului.
Termenul curge de la PRONUNȚARE sau de la COMUNICARE aparent arbitrar/aleatoriu. Există cumva o rațiune în spatele acestor puncte de plecare diferite ale termenelor sau nu-mi rămâne decât să le rețin ca atare pe de rost?
Deduc că o explicație ar putea consta în caracterul de sancțiune asociat începerii curgerii termenului: așa s-ar explica de ce termenul de recurs în cazul perimării curge de la pronunțare, dată fiind culpa procesuală a părții pentru lăsarea cauzei în nelucrare. Dar aceeași explicație nu văd cum mai subzistă și la termenele pentru încheierea de respingere a cererilor de intervenție.