Bună ziua.
Mă aflu în situaţia în care există două sentinţe civile diferite care au fost puse în executare silită la doi executori jud. diferiţi..
În prima s.c. este obligat pârâtul să-mi plătească o sumă cu titlu de drepturi salariale.
În cealaltă s.c. sunt obligat să-i plătesc eu cheltuieli de judecată, în suma mai mică decât urmează să obţin de la aceeaşi instituţie. (primărie)
Aş dori să aflu părerea dvs., dacă există posibilitatea compensării celor două sume şi în ce fel de modalitate prin acţiune la instanţa de judecată?
Mulţumesc petr. răsp.
Prin Sentinţa Civilă nr. 1392/30.09.2008 a Tribunalului C., definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 823/R/09.12.2008 a Curţii de Apel B. s-a hotărât obligarea pârâtului la plata unor drepturi salariale, retroactiv pentru perioada anilor 2005 – 2007, până când am avut raporturi de serviciu cu pârâtul şi când a intervenit transferul în interesul serviciului.
Ca urmare a cererii adresată angajatorului pârât pentru plata drepturilor stabilite de instanţă, am depus o cerere conform art. 277 Codul muncii.
După o perioadă de 25 de zile, la 30 dec. 2008 mi s-a plătit o parte din drepturile stabilite de instanţă, respectiv pentru perioada anilor 2005-2006.
Plata drepturilor salariale aferente perioadei 2006-2007, a fost refuzat a se mai plăti de către angajator, fără nici o explicaţie în urma cererilor mele repetate.
După câteva luni de aşteptare am adresat o plângerea penală Parchetului de pe lângă Judecătoria S. G. şi am solicitat angajarea răspunderii penale a făptuitorului R. I. în calitatea primar al comunei O. – pentru săvârşirea infracţiunilor de prevăzute de art. 277 din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii şi de art. 246 C.p.
În Rezoluţia nr. 653/II/2/2009 a prim-procurorului primită la plângerea Ordonanţei procurorului, se respinge cererea mea ca fiind netemeinică, invocând:
1. - nu am solicitat „punerea în executare” a Sentinţei civile definitive prin executor judecătoresc potrivit codului de proc. civilă. (Deşi art. 277 Codul muncii prevede: „Neexecutarea” unei hotărâri judecătoreşti definitive privind plata salariilor in termen de 15 zile de la data cererii de executare adresate angajatorului de către partea interesata constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 6 luni sau cu amendă.”)
2. – prin plata parţială a drepturilor salariale, pentru perioada 2005 -2006, se confirmă lipsa intenţiei făptuitorul primar de nu achita drepturile cuvenite.
3. – „primarul făptuitor s-a conformat sentinţei civile, pentru în perioada 2006-2007 ne-achitând drepturile salariale deoarece reclamantul a fost detaşat la o altă instituţie publică care urmează să-i achite drepturile aferente acestei perioade”
Precizez că, prin Sentinţa Civilă nr. 1392/30.09.2008, def. şi irevocabilă, se dispune plata pentru perioada 2005 – 2007, deci inclusiv pentru perioada în care exista situaţia detaşării, pârâtul ne-invocând niciodată ca motiv de neplată situaţia detaşării, nici în timpul procesului şi nici după!
Întrebare:
Cele dispuse prin Sentinţa Civilă, definitivă şi irevocabilă, pot fi ignorate, poate fi criticată, apreciată sau considerată unilateral de procuror sau de pârâtul primar, ca fiind incorectă şi drept urmare să nu se execute?
Prin nerespectarea autorităţii hotărârii definitive nu s-a adus atingere şi relaţiilor sociale privitoare la înfăptuirea justiţiei?
Nu intervine autoritatea lucrului judecat? Sau aplicarea altor principii de drept?