Buna seara,
De la inceput vreau sa mentionez ca intre mine si parintii mei relatiile au fost foarte reci in ultimii 15 ani si mai mult inexistente.
Am un singur frate si am si un fiu major.
Tatal meu a murit in 2012 (intr-o casa de batrani in care l-a dus fratele meu) iar dupa moartea sa nu a fost dezbatuta succesiune (eu nu stiu sa se fi intamplat asta) iar mama care traieste, si care nu ma agreeaza, a facut acte de vanzare-cumparare fratelui meu pentru tot ceea ce ea detine. Mentionez ca fratele este o persoana f. influenta si preocupata de bunurile parintilor.
Inainte ca tata sa moara, fiul meu s-a ales si el cu un act de vanzare cumparare pe casa pe care parintii mei o detineau impreuna.
Eu am fost exclusa din toate aceste aranjamente dar nici nu mi-am manifestat interesul pentru a pune mana pe ceva. Desi sunt singura, am vrut sa ma bazez doar pe munca mea.
Din pacate, pana la varsta de 50 de ani nu am reusit sa am o casa.
De doi ani sunt plecata din tara, cu speranta ca astfel voi reusi sa am casa mea.
Incep sa realizez ca nu trebuia sa fiu pasiva in ceea ce priveste impartirea bunurilor parintilor mei, mai ales ca si eu am avut o copilarie chinuita: parintii si in special mama au economisit intens pe pielea noastra, a copiilor, pentru ca ei sa se realizeze material.
Este prea tarziu sa mai pot face ceva in ceea ce priveste impartirea bunurilor parintilor, mai ales ca nici nu cunosc exact tot ce ei au detinut si nici ceea ce a mai ramas? Cum ar trebui sa procedez?
Pana la momentul mortii tatalui,in 2012, parintii mei si-au impartit intre ei, in instanta, toate bunurile; ei au trait ca soarecele si pisica.