Va înțeleg poziția dar este fix invers, mi am încurajat mereu copilul sa i răspundă tatălui și sa meargă la el. Dorința de răzbunare nu este de partea mea ci a lui care nu suporta ca mi am refăcut viata și când copilul merge la el mereu nu face altceva decât sa ma critice și sa i spuna lucruri urate despre mn impreuna cu mama și sora lui. Minorul locuind cu mine și știind ca aceste lucruri sunt neadevărate a început sa refuze sa meargă la el. Probabil sunteți tata și mi se pare normal sa țineți apărarea tatălui. Copilul a refuzat sa meargă la el în fata unui executor și a unui psiholog dgasp unde tatăl lui obținuse o executare silita a hotărârii susținând ca eu opresc copilul din ai răspunde la telefon și de a-l lasa sa meargă la el. Pana și executorul a terminat prin a mi da dreptate și copilul nu mers cu el.
CABINET AVOCAT NICULESCU IONUT a scris:
Nu aceasta e solutia ci punerea în executare a hotărârii judecătorești...În afara unor eventuale abuzuri nu exista copil care sa nu dorească sa își vadă tatăl.Conteaza influenta mamei care de multe ori dorește sa se răzbune ...