Activitate daniel.francu

Eu am scapat cu renuntare la urmarire penala. Am fost la judecatorul de camera preliminara si m-am prezentat cu avocat. Dar pot sa spun ca in aceeiasi sedinta au fost 25 de dosare cu renuntare la urmarirea penala. Sunt singurul care m-am prezentat cu avocat. Din ceilalti 24, poate au fost 2-3 cercetati penali care s-au prezentat ei insisi, dar fara avocat. Restul de cel putin 20 au scapat fara sa fie nevoie sa se deplaseze. Nu inseamna ca recomand tuturor sa faca asta, mai ales daca e vorba de dosare mai delicate. Insa e posibil sa nu fie nevoie sa va prezentati.

Sperand ca intrebarea poate interesa si alti oameni, as vrea sa-mi spuneti
care credeti ca este cea mai buna cale de prezentare in fata judecatorului de
camera preliminara pentru confirmarea unei ordonante a procuraturii de renuntare
la urmarirea penala. Stiu ca legea spune ca apararea e obligatorie in anumite
cazuri, de exemplu cand pedeapsa pentru infractiunea in cauza poate depasi 5 ani
(aliniatul c, art 90, legea 135/2000). Dar am un caz mai simplu (pot primi maxim
un an si jumatate). Vad 4 variante:

1) Merg singur si spun doar ca sunt de acord.
2) Merg impreunva cu un avocat si spunem ca suntem de acord.
3) Las doar avocatul sa mearga (stau intr-un oras destul de departe).
4) Las sa se judece in lipsa.

Atitudinea (1) mi se pare cumva mai naturala, intrucat (2) ar lasa cumva
impresia ca e nevoie sa analizez situatia pe toate partile cu un avocat, ca si in
cazurile mai complexe asociate unei pedepse maxime de mai mult de 5 ani.

Am o intrebare relativ subiectiva, dar sper ca cineva poate sa-mi dea o idee din experienta. Sunt suspect intr-un dosar penal pentru tentativa la o infractiune ce prevede inchisoare (pana la 3 ani) sau amenda. Am dat o declaratie ca suspect la politie si mi s-a spus ca dosarul va merge curand la parchet. M-am gandit mai tarziu sa cer (poate prin avocat) studierea dosarului la parchet. Insa cand am sunat la politie pentru a cere numarul dosarului, politistul mi-a zis ca nu are nici un rost, pentru ca dosarul nu va ajunge in instanta (si procurorul va confisca doar niste bunuri de care e adevarat ca pot sa ma lipsesc). Cu toate ca am dreptul sa cer studiera dosarului, el mi-a zis de mai multe ori ca nu are nici un sens. Din experienta dumneavostra: 1) e posibil ca politistul sa aiba dreptate sau cam asa spun multi?, 2) exista sansa ca mai mult sa stric decat sa rezolv cerand dosarul la parchet, complicand oarecum mersul lin si pasnic al dosarului?
Daniel Francu