Activitate KleopatraK

Buna seara d-na Avocat Liliana Gradinaru,
Spuneti de sot ca ar avea drepturi legale aspura bunurilor mele personale, desi acele bunuri enumerate mai sus imi apartin inca de dinaintea casatoriei mele cu el!? Deci nu sunt bunuri achizitionate in timpul casatoriei si nici la comun/cu ajutorul lui, material! Cum ar putea legal sa-i apartina ceva din ce e al meu!? De dispus, dispun.. si chestia cu "sa dispun" de ele se intelege ca atat timp cat copiii sunt minori, parintii acestora sa nu poata vinde ori intr-o forma sau altra, insträina aceste bunuri.. iar eu sa raman pe drumuri! Asta intentionam cu "sa dispun de ceea ce deja dispun si-mi apartine!!! Cat atunci cand copii vor fi majori, vor putea face ce e de cuviintä cu aceste bunuri de care momentan dispun pana la varsta majoratului lor.. sa fac ei dupä bunul lor plac si IQ!!!
Multumesc mult pentru interventia d-strä!

Bun ziua d-l Avocat,
Deci un contract de vanzare-cumpärare iese din discutie pentru cä, dupä cum spunea si d-na Notar Raluca Balan, cutez: "Vanzare cumparare nu se poate, pentru ca ambii "cumparatori" sunt minori si nu au bani, la modul mii de euro, ca sa cumpere imobile." ori d-na Avocat Ioana Stoica si, citez: "Vanzarea -cumparare, catre unul dintre copii, este prezumata a fi o donatie( intrucat lipseste unul dintre elementele esentiale ale contractului de vanzare-cumparare, anume pretul )."deci este imposibil.. asta stiam si eu, adicä e logic. Asa cä, ori rämane mostenirea pe care o voi läsa si atunci copii vor dispune de aceste proprietäti dupä ce nu voi mai exista.. ori cadou/donatie.. dar din cäte reiese, e un pic riscant pentru cä, in cazul in care copiii devenind majori, pot dispune dupa bunul plac de aceste proprietäti si pot decide vanzarea lor.. iar eu.. dacä e sä pun "räul in fatä" , rämän pe drumuri.. {!?} Mda.. you never know..!
Multumesc mult pentru timpul si räspunsul dedicat mie!

Bun gäsit si multumesc frumos pentru timpul si räspunsul acordat!
Nu am inteles la cine vä referiti cand spuneti:"Iar daca vor vinde unor cumparatori care va pot face viata un calvar veti ajunge in postura sa plecati singura"
Vä referiti la copiii, azi minori, care atunci cand vor ajunge värsta majoratului cu drept de a vinde aceste bunuri, atunci pot eu rämane pe drumuri? Ar fi trist sa ajung pe drumuri...
Sotul inträ in socoteli si incä cum! Numai cä proprietätile sunt ale mele proprii si personale, proprietäti ale mele devenite cu mult inaintea cäsätoriei. Sotul nu are copii.

Multumesc mult pentru räspunsul promt!
Un avocat nu este un inconvenient, numai cä habar nu aveam unde sä apelez, in sensul ce tip de avocat este necesar pentru chestiunea adusä de mine in vedere ori dacä este necesar un avocat. Pentru sigurantä, am decis sä caut informatii pe internet si v-am gäsit pe d-strä/"avocatnet".
In ceea ce priveste sotul, nu, nu are nimic impotrivä fie de erau ale lui aceste proprietäti ori de erau un bun comun aceste proprietäti..! Dar in fine, aceste proprietäti sunt ale mele, proprii si personale, sunt strict munca mea si sunt in proprietatea mea inca prior cäsätoriei!
Multumesc din suflet si, da, dacä este necesar un avocat, cu inima deschisä sunt pro!

Bun gasit stimati avocati!
Numele meu este Cleopatra K., sunt din Galati si am 40 de ani. Sunt convinsä cä timpul d-strä este limitat si totusi realizand cä existä posibilitatea ca noi, oameni simpli, sa dispunem de informatii "pro bono", am decis sä vä räpesc din timpul d-strä cu cäteva intrebäri la care, din toatä inima, astept räspunsuri. Desigur vä sunt extrem de recunoscätoare si vä multumesc anticipat pentru fiecare mic/mare detaliu si informatie care-mi vine in ajutor.
Dati-mi voie:
Prin munca proprie si, in ani, am reusit sa devin proprietara unei case cu teren de 3000mp si a unui apartament cu 3 camere, la oras. Sunt casatorita dar nu am copii; in schimb am doi frati si doi nepoti de frate pe care-i iubesc de nedescris!
Doar unul din fraii mei are acesti doi copii pe care-i iubesc! Insä, tot acest frate, mai are un copil dintr-o relatie "fugarä" de o noapte.. si fatä de care, trist dar adevärat, nu simt nimic..si nu-l percep ca "membru al familiei"..!
In fine, proprietatea de la tara doresc (doream s-o donez, dar dupä cele citite am realizat ca nu-i o idee strälucitä) sä i-o ofer nepotelului de frate, dar acest nepotel este minor-are doar 3 ani. Iar tot ce-mi apartine la oras, imi doresc sä-i apartinä fetitei si ea minorä-4 ani. In acelasi timp, cat traiesc, as vrea sä am dreptul de a locui si dispune de proprietäti färä teama ca intr-o zi fratele meu si sotia acestuia sä mä "evacueze"
Credeti ca e mai inteleapta alegerea de "mostenire" lasata de mine copiilor? Poate fi atacata de fratii mei ori chiar de celälalt copil al fratelui meu(ori mama acestui copil)?
Ori daca as oferi proprietätile spre cadou copiilor minori, ar putea parintii acestor copii sa "renunte" la proprietäti prin vanzarea acestora.. iar eu sä "räman pe drumuri"!?
Nici nu stiu care ar fi mai exact inrebarea/intrebärile mele..!
Cred ca-mi doresc sä stiu ce putere ar avea parintii acestor doi copii asupra proprietätilor de care dispun si pe care doresc sä la fac cadou copiilor lor, iar urmatoarea intrebare ce drepturi ar avea celälalt frate la proprietätile mele, totusi eu dorind sa le fac cadou copiilor nepoteii meu !?
Bineinteles fratii mei, imi doresc ca acestia, fie chiar si dupa ce fizic eu nu voi mai exista, sä se bucure de spatiul de la tarä, de vacante acolo etc cat si de apartamentul de la oras pana probabil copiii vor fi majori si mai departe vor decide acestia ce sa faca cu proprietätile lor..dar färä ca cumva, celalt copil ori alte persoane sa "jegmäneascä" nepoteii mei de cadoul oferit de mine, lor! Ce ma sfatuiti sa fac?