Doresc să știu dacă este normal și ce se poate face când la reclamarea unui procuror de caz pentru arhivarea abuzivă a unei plângeri penale respectiv pe motiv cum că nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 289 Cod de procedură penală: nume, prenume, domiciliu, cnp, calitate, descrierea faptelor, arătarea făptuitorilor și prezentarea de probe dacă sunt cunoscute, cu precizarea că și în reclamație îndeplinesc condițiile prevăzute de acest articol nume prenume domiciliu cnp calitate fără însă reiterarea descrierii șamd , cu precizarea că minciuna acestui procuror de caz este dovedită chiar de plângerea pe care a arhivat-o, să primesc răspuns identic de la procurorul șef de secție căruia i-am cerut în acest sens să verifice plângere arhivată ?
Nu există soluție de neurmărire și nici de netrimitere în judecată din partea procurorului general căruia i-am reclamat pe procurorii arătați pentru faptele menționate cât și pentru un răspuns mincinos și literalmente probat ca atare și asta în condițiile în care au trecut 33 de zile de la înregistrarea plângerii despre care procurorul de serviciu mi-a spus că se află în lucru și în acest context pot să atac la judecătorul de cameră preliminară absența răspunsului în termen de 20 de zile ( art. 338 C.p.p. ) fără ca plângerea adresată acestui judecător să fie respinsă ca inadmisibilă și dacă nu care este calea legală de urmat și temeiul în drept al acesteia?
Nu există soluție de clasare ( ordonanță) după cum este specificat în articolul 340 și în cazul acestei absențe nu există riscul de respingere ca inadmisibilă a plângerii în procedura de cameră preliminară?
Am făcut plângere în calitate de persoană vătămată împotriva măsurilor și actelor de neurmărire penală ( art. 336 și urmarea C.p.p. ) ale procurorilor
de caz, adjunct șef de secție și șef secție din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și deși au trecut mai mult de 20 de zile, respectiv 33 de zile ( art. 338 C.p.p. ) nu am primit nici o soluție și/sau un exemplar al ordonanței și doresc să știu dacă în acest context o plângere adresată judecătorului de cameră preliminară este admisibilă ( în conformitate cu legea, care nu poate fi respinsă ca greșit îndreptată sau inadmisibilă ) având în vedere că speța ( în esență respingerea literalmente nemotivată a probei cu martori și ulterior și a celei cu înscrisuri la care se adaugă și cenzurarea accesului la propriul dosar, de către toți magistrații care au avut-o spre rezolvare ) este tergiversată de mai bine de 10 ( zece ) ani și în caz că e inadmisibilă care ar fi conform legii cale de urmat ?