Activitate Ioann9090

Cu tot respectul, nu stiti ce probleme am eu cu sotia, iar daca pt dvs este mai ok sa ma duc 2 ore la ea in casa pt a vedea copilul, dar in timpul asta doar sa ne certam, nu cred ca este deloc in interesul copilului. In plus, vorbiti de gradinita ca se duce copilul de la 3 ani, pai da, dar atunci se duce singur si este normal ca este o alta situatie si un soc pentru el in ceea ce priveste adaptarea la un mediu nou FARA a avea pe cineva din familie langa el. Pe cand, in situatia expusa de mine eu sunt tatal lui cu care a petrecut tot atata timp de la nastere cat a petrecut si cu mama si nu consider ca e o problema de 'adaptare la mediu" pt cateva ore pe zi cat l-as lua la domiciliul meu sau as merge cu el intr-un parc. Acest copil a petrecut destul timp in alte medii in afara de camera lui pt a fi capabil de a se adapta usor alaturi de cineva din familie, a petrecut timp la bunici, in vizita la prieteni, in concedii cu noi. Asa ca hai sa nu exageram. Daca este un copil de 1 an jumate inseamna ca trebuie sa stea inchis in casa pt ca nu are capacitatea de a se adapta la medii noi? Daca am proceda astfel, cum ar fi el capabil sa isi dezvolte aceasta capacitate? Daca dvs considerati ca interesul copilului nu inseamna si a petrece timp linistit cu tatal lui, mi se pare o greseala. Nu as face ceva care sa afecteze copilul doar pt "drepturile mele", asa ca va rog frumos sa va mentineti punctul de vedere pt situatii pe care le cunoasteti in detaliu. Multumesc!

P.S. Multumesc pt raspunsurile primite de la avocati.

proastasatului a scris:

Dna avocat, copilul nu e exercitiul drepturilor parintesti, adica nu e un teren de fotbal pe care batem mingea! Copilul e o fiinta si pentru ca mestecam, pana la golirea de continut, expresia "interesul superior al copilului", atunci sa intelegem macar ca nu drepturile parintesti prevaleaza, ci ale copilului. Mai pe romaneste, nu copilul trebuie adaptat programului sau drepturilor tatalui/mamei, ci invers!
Astfel, daca interesul copilului e sa nu paraseasca caminul, neavand inca o capacitate de adaptare la medii noi (unul dintre motivele pentru care gradinita incepe la 3 ani si nu inainte, chiar daca exista si crese), manifestand (unii) anxietate de separare (la varste mici), atunci, tatal, preocupat de binele copilului si nu de dreptul personal, va relationa cu copilul in mediul acestuia un timp, si sigur nu se va face o gaura in cer. Din contra, copilul simtindu-se in siguranta propriului mediu, neanxios, va dezvolta o relatie fireasca si frumoasa cu ambii parinti.
De ce toate astea? Pentru ca parintele stie, sau ar trebui sa stie, ca odata ce a devenit tata/mama i s-au nascut obligatii, nu drepturi (intr-o gandire normala) si viata lui de parinte va gravita in jurul acestei "meserii" de parinte, a binelui copilului, a nevoilor lui, programul celui mic fiind pe primele locuri, nu prevederile codului civil.
Daca alimentam insa gandirea ca relatia cu copilul e definita de

restrangerea drepturilor dumneavoastra

, atunci nu e de mirare ca conflictele tin vesnic spre binele multora, mai putin a copiilor si parintilor.
Indemnati la cumpatare si toleranta, nu la trambitarea drepturilor, caci copilul creste cu bine si rabdare si dragoste si sacrificii, nu cu procese si batai cu pumnii in piept despre ce drepturi am.

Buna ziua,

Eu si sotia nu ne mai intelegem si as vrea sa divortez. Avem un copil de 1 an si 5 luni cu care as vrea sa obtin cat mai mult timp in urma stabilirii programului de vizitare. Asa ca as avea cateva intrebari:

1, Este influentata stabilirea acestui program de varsta copilului? Sa motiveze sotia ca este prea mic si sa nu mi-l dea la domiciliul meu, impunandu-mi sa il vizitez doar la domiciliul ei?
2. Pt a lua copilul in vizita la mine, trebuie sa demonstrez ca stau in chirie? Pt asta trebuie sa am un contract de inchiriere inregistrat la anaf sau pot fi luat in spatiu de cineva?
3. Daca ma mut inainte de a depune divortul, sotia poate invoca parasirea domiciliului?

Multumesc!