Activitate bothrobert

Lipsa capacităţii de a stăpânii propria limbă, respectiv de a pricepe înţelesul unei fraze ce conţine zece cuvinte, respectiv de a pricepe înţelesul celor zece cuvinte din fraza respectivă, este (poate fi) o altă boală? În cazul cuvintelor preluate din alte limbi nu se păstrează pronunția din limba de origine, precum de exemplu cuvântul "calculator" (de origină latină) în limba engleză se pronunţă "calculeităr", computer se pronunţă "campiutăr"... . Noţiunea de cuvinte preluate nu se caracterizează prin noţiunea de pronunţie păstrată, precum de exemplu nici cuvântul latinesc terra nu s-a păstrat, ci s-a transformat în prea frumoasă "ţară"; şi precum honor s-a transformat în "onoare", causa în "din cauză" etc., etc,...

Da, situatia este imaginata, o poveste. Daca se pare ca am insinuat ceva despre vreun notar sau despre notari, atunci cer sa mi-se accepte scuzele. Cea ce nu-mi pot imagina: teoretic, cum poate sa fie un act ceva, cand defapt este altceva
(donatie-vanzare)???

Nu presupun vreun fals, înşelăciune etc., nici măcar rea voinţă din partea notarului. Dar am motive să cred în următoarea poveste: toţi fraţii se prezintă la notar, cu toate actele în regulă, î-şi exprimă voinţa unanimă, de care notarul se convinge. Notarul propune o dată şi oră la care va pregătii actul (partajul) pentru a fi semnat, face o programare pentru semnarea actului care promite că va fi întocmit până la data si ora respectivă. Întâmplarea face ca la data şi ora programării unul dinte fraţi nu ajunge în biroul notarului (din diverse cauze, motive, obiective, subiective). În condiţiile în care afară e căldură mare, biroul notarului e mic, holul de aşteptare e plin cu alţi clienţi nerăbdători, fraţii sunt mulţi la număr (cinci) şi seamănă între ei, şi pentru că "time is money", şi să nu se piardă programarea, nu se "observă" lipsa unuia dintre fraţi, nici de către notar, care, notarul, este ferm convins dealtfel de voinţa fratelui lipsă, şi de faptul că înscrisul exprimă întocmai această voinţă. Se ajunge la semnarea efectivă a actului, cu respectarea corectă şi totală a procedurii, iar fix în momentul în care pixul trece înapoi la un frate care a semnat deja şi vrea să semneze şi în locul fratelui lipsă, notarul se uită în altă direcţie (aude un claxonat din afară, îi sună telefonul etc.). Toată lumea e fericit, inclusiv fratele lipsă, înscrisul fiind conform voinţei lui, voinţă exprimată dealtfel (în prealabil) chiar şi în faţa notarului. Mai puţin e fericit însă creditorul fratelui lipsă, care (fratele lipsă), ca urmare a partajului, a reuşit defapt să "scape" de propria lui avere... Mie imediat mi-a venit în minte idea de simulare, simulaţie, ca să aflu între timp (cu o foarte mare surpindere - neavând studii în drept) că simulaţia există (ca şi concept) şi în drept (ca şi ştiinţă), simulaţia în sine fiind ceva perfect legal...

Cuvintele preluate nu "se pastreaza", ci mai degraba se transforma, conform specificului limbii care le-a preluat.

Lasand la o parte toate celelalte aspecte ale problemei, daca a-si reusii sa dovedesc ca un copropritar nu a participat la partaj si nici nu a dat acordul, atunci acesta ar avea vreun efect asupra partajului (de ex. viciu de procedura)?

Am indoieli asupra prezentei la partaj a uneia dintre copropritari in numar de cinci (frati si surori),iar (dar) semnatura dovedeste (ar dovedi) clar prezenta. Presupun ca prezenta sau acordul tuturor coproprietarilor este o conditie pentru "valabilitatea" partajului.

Da... Eram in confuzie totala. Problema mea este ca, fiind tert si creditor uneia dintre semnatarii partajului autentic, nu am acces in acest moment la exemplarul original semnat, ci numai la duplicatele nesemnate, conditie in care nu pot sa ma uit la una dintre semnaturi, sa "analizez vizual" semnatura, pentru a ma convinge (sau nu) de autenticitatea ei, sau macar de existenta ei.

Partaj in fata la notar, forma autentica, care in percepere mea este tot un act sub semnatura proprie/privata... Sau nu???

In cazul unui partaj voluntar, act sub semnatura proprie, cum se face dovada ca partile sunt de acord cu intocmirea si semnarea actului numai intr-un singur exemplar?