Activitate amalia_andreea

Mulțumesc pentru răspuns.
Acțiunea am redactat-o eu, motivând în primul rand urgenta deoarece soțul încearcă sub orice forma sa vândă mașina chiar dacă l-am informat prin notificare scrisa ca nu sunt de acord, a pus-o la un preț, apoi a scăzut prețul și a început sa și plateasca pentru promovarea anunțului ca să grăbească vânzarea. Plus ca cer mașina care zace in parcare neutilizate de 1 an în situația în care sunt 2 copii minori care au nevoie de ea sa se deplaseze.
Eu zic ca nu as avea de ce sa nu îmi fie acceptata utilizarea autoturismului, ma gândeam ca problema poate sa fie doar ca nu e introdus partajul.

Am introdus o actiune de ordonanta presedintiala pentru a mi se permite utilizarea autoturismului de catre sot, masina care este bun comun achizitionat in timpul casatoriei. In acest moment este introdusa doar actiunea de divort, nu si de partaj. Mi se poate respinge ordonanta pe motiv ca nu este introdusa actiunea de partaj? Sotul a pus masina la vanzare pe mai multe site-uri, imi interzice de 1 an sa o folosesc timp in care a tinut masina in parcare nefolosita, nici RCA nu a platit la ea, el are masina de la locul de munca iar cei 2 copii minori ai nostri ii transport cu mijloace de transport in comun pentru ca el imi interzice sa folosesc masina. Am sanse sa mi se admita actiunea de ordonanta de utilizare a masinii pana la procesul de partaj care nu este introdus, doar pentru ca exista procesul de divort in solutionare?

Am si eu o nelamurire privind urmatoarea situatie:
Sotul a obtinut pron ordonanata presedintiala un program de vizitare minor, prin luarea copilului la domiciliul sau, in primul si al treilea weekend de sambata pana duminica, precum si cate 2 saptamani in iulie si 2 saptamani in august.
Cu toate ca exista acest program, sotul se prezinta in fiecare zi cand ies afara cu copilul si ne insoteste in parc si sta pe toata perioada cat stau cu copilul afara. Iar atunci cand are program de vizita conform sentintei, imi da mesaj ca nu ia copilul.
Eu ce pot face avand in vedere ca el nu respecta programul cerut chiar de el in instanta si obtinut prin ordonanta, si zi de zi vine practic pe timpul meu de petrecut cu copilul. Pot suna la Politie sa invoc nerespectarea unei hotarari, avand in vedere ca el vine cand nu are program de vizitare copil?

Ma poate ajuta cineva cu o solutie la problema mea? Deja sunt disperata si nu stiu ce solutie sa mai gasesc. Orice sfat este bine venit

Multumesc

Buna

Va rog daca se poate un raspuns. A trecut mai bine de 1 an si jumatate de cand am deschis subiectul de mai sus, si ma aflu in aceesi situatie. Dupa ce am dat declaratia de care vorbeam mai sus, si mi s-a apus ca se va rezolva problema, la aproape un an dupa declaratia data m-am trezit cu o alta citatie, venita tot de la sectia de politie prin care mi se cerea sa revin pentru o completare a declaratiei data anterior. M-am dus si am dat o noua declaratie, cel de la politie spunandu-mi ca acum se rezolva. Dar, zilele trecute m-am trezit cu o noua citatie, de la aceeasi sectie de politie cum ca trebuie sa revin cu o noua completare a declaratiei si sa spun daca nu cumva vreau o confruntare cu cel care a formulat plangerea. Deja nu mai inteleg nimic. Cum poate o plangere de genul acesta sa stea 2 ani si sa faca drumuri intre politie si parchet? E normal? E normal sa mi se ceara o completare a declaratiei? Si inca una.....iar acum o confruntare?

Ce as putea face sa se termine o data pentru totodeauna, sa imi dea o solutionare si sa-mi pot vedea de viata???

Multumesc mult

Multumesc pentru mesaje. Am fost azi la Sectia de Politie care se ocupa de plangere si domnul care se ocupa de dosar mi-a spus sa nu-mi fac probleme, ca este inca o hartuire de-a agresorului la adresa mea. Mi-a spus doar sa-i aduc declaratiile date si toate rezolutiile anterioare de NUP pe care le-am primit dar ca nu am motive sa-mi fac probleme. ramane sa ii duc luni actele cerute si sa dau o declaratie.

Eu am fost consecventa in declaratii atat la urmarirea penala cat si in fata instantei. Singurele elemente care sustin contrariul declaratiei date de mine sunt declaratiile martorilor agresorului si sentinta data. Aici e problema.....oricum cel de la politie mi-a spus ca atata timp cat procesul s-a terminat prin achitare, nu poate cere tragerea mea la raspundere pe marturie mincinoasa. Mai mult, faptul ca depune la 3 ani plangerea, este o dovada in plus ca in realitate se cauta sicanarea si hartuirea mea, si nu apararea demnitatii sale.

Asa ca sper sa iasa bine in final....ramane sa vedem ce o sa zica procurorul

O seara buna si multumesc tuturor care si-au spus parerea si m-au ajutat

GabrielaA a scris:

Nu. Chiar a fost actionat in civil si s-a solutionat asa?

Da, agresorul a obtinut in civil pretentii de la cel agresat. in cazul in care va ajuta, va transcriu ce a considerat instanta referitor la acest lucru si motivele pentru care a obtinut daune morale.

"Analizand ansamblul materialului probator administrat in cauza, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:

La data de 08.06.2004 paratul a formulat plangere penala impotriva reclamantului, inregistrata pe rolul Iudecatoriei Sectorului 3 Bucuresti, solicitand judecarea si condamnarea reclamantuluipentru savirsirea infractunii de lovire si alte violente, prevazuta de art. 180 alin. 2 C.pen.
Prin sentmta penala nr. 2039/19.12.2005, Judecatona Sectorului 3 Bucuresti a dispus achitarea reclamantului cu privire la infractiunea si alte violente, prevazuta de art. 180 alin. 2 C.pen., retinand ca fapta nu a fost savarsita de acesta.
Reclamantul si-a intemeiat actiunea pe art. 998 C.civ. potrivit caruia "orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga.pe acesta din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara". Pentru angajarea raspunderii civile delictuale a paratului, instanta verifica indeplinirea cumulativa in speta a conditiilor impuse de textul de lege metionat.

Astfel, instanta aprecieaza ca reclamantul a facut dovada in cauza a prejudiciului moral ce I-a fost cauzat ca urmare a pornirii procesului penal impotriva sa. Din declaratia martorului I.U., coleg cu reclamantul, rezulta ca acesta din urma "era apatic si preocupat nu atat de consecintele juridice sau financiare ale acestei situatii, ci mai mult de efectele asupra statutlui si prestigiului profesional".

De asemenea, din declaratia martorului P.C., presedintele asociatiei de proprietari din blocul in care locuieste reclamantul, rezult ca vecinii reclamantului sunt colegi cu acesta si ca intre acestia au existat discutii cu privire la situatia reclamantului. Potrivit acestui martor, “dupa incident, reclamantu/ nu mai era atat de volubil ca inainte"

Instanta aprecieaza ca reclamantul a suferit un prejudiciu moral ca umare a incalcarii dreptului personal nepatrimonial la onoare si demnitate. In speta, reclamantului I-a fost nesocotit nu numai dreptul la demnitatea persoanei privita sub aspect subiectiv, constand in sentimentul de pretuire pe care fiecare persoana il are fata de ea insasi, dar si dreptul la demnitate sub aspect obiectiv, reprezentat de bunul renume, reputatia, stima si consideratia de care se bucura reclamantul din partea celorlalte persoane.

Prejudiciul moral produs reclamantului ca urmare a formularii plangerii penale poate fi evaluat in raport de gravitatea incalcarii dreptului subiectiv al reclamantului, dar si in raport de functia compensatorie si de satisfactie pe care acoperirea acestui prejudiciu o are. Prin urmare, in ceea ce priveste cuantumul daunelor morale solicitate de reclamant prin actiune, respectiv 5000 lei (RON), instanta apreciaza ca acesta nu este exagerat, fiind de natura sa raspunda criteriilor mentionate.
A doua conditie pentru angajarea raspunderii civile delictuale a paratului este reprezentata de existenta unei fapte ilicite, constand in incalcarea normelor juridice de drept obiectiv prin care se cauzeaza prejudicii dreptului subiectiv apartinind,unei persoane
In speta, fapta ilicita reclamata consta in formularea de catre parat, in mod neintemeiat, a unei plangeri penale prealabile prin care il acuza pe reclamant de savarsirea infractiunii de lovire si alte violente. Norma juridica incalcata este cea din art. 259 alin. 1 C.pen. care interzice invinuirea mincinoasa cu privire la savrsirea unei infractiuni de catre o persoana. Instanta retine ca, potrivit art. 22 C.proc.pen., hotararea definitiva a instantei penale are autoritate de lucru judecat in fata instantei civile care judeca actiunea civila, cu privire la existenta faptei, a persoanei care a savarsit-o si a vinovatiei acestuia.

In consecinta, sentinta penala nr. 2039/19.12.2005 a Judecatoriei Sectorului 3 prin care reclamantul a fost achitat pentru ca nu a savarsit infractunea de lovire, are putere de lucru judecat si nu mai poate fi pusa in discutie de instanta civila. Este adevarat ca existenta unei sentinte, chiar temeinice, legale si definitive de achitare, nu ii inchide paratului dreptul de a proba ca a fost de buna credinta. Instanta retine, insa, ca instanta penala a avut in vedere pentru achitarea reclamantului declaratia martorului VD, care a aratat ca paratul i-a declarat ca "se gindeste la o solutie ca sa-l bage la puscarie” pe reclamant, precum si alte motive pentru care instanta penala a considerat ca se ridica un semn de intrebare asupra sinceritatii partii vatamate, inclusiv intervalul lung de timp scurs de la data comiterii pretinselor fapte de natura penala pana la data promovarii in instanta a plangerii penale prealabile. Prin urmare, instanta nu are nici un motiv pentru care sa considere ca paratul a formulat cu buna credinta plangerea penala impotriva reclamantului. De altfel, paratul nu a produs nici o proba in acest sens.

A treia conditie ceruta pentru angajarea raspunderii civile delictuale a paratului se refera la existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciul produs.Instanta retine ca, in speta, reclamantul a facut dovada acestui raport de cauzalitate, martorii propusi de acesta aratand ca starea sa psihica si fizica s-a inrautatit dupa pornirea lprocesului penal impotriva sa.

A patra si ultima conditie necesara pentru retinerea raspunderii civile delictuale consta in stabilirea vinovatiei paratului. In speta, paratul nu a facut dovada unor imprejurari care inlatura vinovatia, potrivit art. 989 C. civ. "Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin impridenta sa". Atitudinea paratului fata de fapta si fata de urmarile acesteia a fost analizata anterior, cand a fost expusa fapta ilicita savarsita, instanta retinand ca paratul a actionat cu vinovatie atunci cand a formulat plangerea penal a prealabila impotriva reclamantului.

Asadar, apreciind ca in cauza sunt intrunite toate conditile prevazute de art. 998 C.civ. pentru angajarea raspunderii civile delictuale a paratului,instanta urmeaza sa admita cererea reclamantului, astfel cum a fost formulata si sa oblige paratul sa-i plateasca daune morale in cuantum de 5000 lei (RON).
Cu privire la cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecata, instanta retine ca la dosarul cauzei nu a fost depus nici un inscris din care sa rezulte efectuarea unor astfel de cheltuieli,urmand sa respinga aceasta cerere ca neintemeiata.

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE

Admite actiunea formulata de reclamantul……………….
Obliga paratul la plata catre reclamant a sumei de 5000 lei (RON), reprezentand daune morale.
Respinge cererea reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecata, ca naintemeiata. "

Am telefonat acum celui agresat pentru a cere dosarul de instanta sa aflu si eu toate actele din dosar ca sa ma duc sa dau declaratia si sa termin cu plangerea, iar acesta mi-a spus ca si el a fost dat in judecata de agresor pe pretentii 998-999 (asa mi-a zis el ca scrie in sentinta) si ca trebuie sa-i dea 50 milioane pentru faptul ca prin plangerea depusa a afectat demnitatea acestuia. Dar mi-a zis ca nu a fost penal dosarul prin care trebuie sa ii dea bani agresorului.

Ce inseamna asta asupra plangerii facute impotriva mea? Ma afecteaza?

Va multumesc

gabriela paduraru a scris:

corect.
in plus, vreau sa cred ca nu exista contradictii in declaratia data la up si cea in fata instantei.

Nu, nu exista contradictii intre declaratiile date, ba mai mult, intre agresor si martori exista contradictii intre declaratii, fiecare din cei 4 sustinand o alta varianta. Practic din 6 declaratii de la dosar doar a mea si celui lovit prezinta aspecte comune. Cei din tabara agresorului sustin ba ca eu i-am provocat, ba ca cel lovit a provocat totul, ba ca eu nici nu eram acolo iar agresorul spune ca din contra, noi am fost cei care am sarit sa-l lovim.

Va multumesc din suflet pentru raspuns. Mi-ati luat o piatra de pe inima. Inca o data multumiri

Va multumesc din suflet pentru raspuns. Mi-ati luat o piatra de pe inima. Inca o data multumiri