Păi, a fost amendat cu 500 de lei pentru netraducerea lor. Dar erau circa 80 de pagini de anchetă socială, vă imaginați suma? Trebuia să fac împrumut să le traduc! Veniturile au fost acceptate ca atare, dar nu s-a ținut cont în instanță de ele, mi s-a stabilit cota raportată la salariul minim pe economie în România, dumnealui motivând că, într-un "cândva" se va întoarce în țară. Dar nu a avut intenția să se întoarcă niciodată, drept dovadă, este încă în Italia, cu 100 euro lunar achitându-se de orice altă obligație.
Nu cred că ați înțeles, traducerea era pentru actele prezentate de fostul soț în instanță, eu nu am avut nevoie de traducere, eu locuiesc în România, el a cerut în instanță ca unul dintre cei 3 copii să i se încredințeze lui, instanța i-a cerut anchetă socială și documente atestând veniturile sale în Italia, pentru a demonstra că poate întreține acest copil. Despre traducerea acelor acte era vorba. De ce să plătesc eu actele dovezilor lui? Și mie mi s-a cerut anchetă socială și venituri, nu i s-a cerut fostului soț sa plătească în locul meu obținerea documentelor pe care trebuia să le prezint, mie mi s-a cerut să plătesc pentru ale lui. Vi se pare corect? Atunci, legea la noi este în plop cu totul, depinde cine are avocat și cine nu. Dacă refuz să plătesc un avocat, nu câștig procesul, asta ați vrut să spuneți? Totuși, copiii în întreținere îi am eu, cum e să întreții 3 copii cu 400 lei per total pe lună? Atât i-a s-a stabilit fostului soț prin legea noastră, care apără și tutelează drepturile minorilor! Minimul pe economia românească, deși el trăiește și câștigă într-o țară în care minimul pe economie este undeva la 900 euro!
Doamnă avocat, nu există un contract de vânzare-cumpărare, proprietatea nu a fost legal împărțită, cum putea acea mamă să semneze un astfel de act, nefiind unică proprietară? Actul e stipulat pe întreaga proprietate. Acel notar nu trebuia să verifice faptul că există un divorț în urma căruia încă nu s-au făcut partaj? Nu este acel act nul de drept? Nu a fost chemat fostul soț pentru acord, casa și bunurile le-au dobândit dimpreună, copii ei nu au drept de moștenitor și asupra părții soțului mamei. În plus, această mamă are două fiice, conform legislației în vigoare, se poate vinde unui copil privându-l pe celălalt de drepturi? Eu știu că nu mai este permis de lege.
Dacă a fost întocmit un act notarial între mamă și unul din copiii ei, pentru că acest copil, în schimbul îngrijirii, să primească toate bunurile și proprietățile mamei, dar această mamă mai are un copil pe care l-am exclus din act, iar aceste bunuri și proprietăți, în urma divorțului nu au beneficiat de partaj, notarul care a întocmit acel document îl poate anula fără costuri, dacă părțile sunt de acord?
Mai adaug faptul că acești copii sunt rezultatul căsătoriilor anterioare, iar proprietățile în discuție, respectiv casa, au fost construite în cadrul acestei căsătorii care a durat 18 ani. Părțile au divorțat de comun acord prin act notarial, dar nu au făcut încă partaj. Este corect acel al doilea act notarial întocmit în favoarea unuia dintre copii, sau este nul de drept?
Vă mulțumesc.
Fostul soț locuiește și lucrează în Italia ca liber profesionist. Când am deschis dosarul de divorț, am specificat toate datele necesare justiției române (oraș, adresă, etc) ale fostului soț. Eu nu mi-am permis un avocat, dumnealui da. Ciudat este că mi s-a cerut să traduc documentele de venituri ale fostului soț, deși el făcuse cerere de tutelă pentru copii minori, implicit cerere de anchetă socială etc. În final, neavând fonduri pentru a-i traduce documentele, am refuzat, fiecare trebuia să-și traducă propriile documente după părerea mea, traducerile mă costau o avere și nu erau de competența mea. Deznodământ: fostul meu soț plătește pensie de întreținere raportat la salariul minim pe economie, doar pentru că fostul soț a motivat că are intenția, cândva, într-un viitor nespecificat, de a se întoarce în România, fapt absolut neadevărat. Întrebarea este: nu ar fi corect ca fostul soț să plătească pensie de întreținere raportată la salariul minim pe economie din Italia? Mai menționez că cei doi copii minori sunt ambii născuți în Italia, unul în 2007, altul în 2010, eu am părăsit Italia împreună cu ei și cu cel de-al treilea fiu al nostru, minor și el pe atunci, în anul 2015, fiul cel mare fiind acum student în anul II la Facultatea de litere. Este drept ca legislația română să poată acționa în acest mod? Cererea mea nici măcar nu a fost luată în considerare, fostul meu soț este rezident în Italia din 2003 până în prezent.
avocatnet.ro explicăm legislația
