După 2 săptămâni în care nu am știut nimic despre copil, pt ca accesul mi a fost restricționat pe toate căile, am reușit sa o iau înapoi prin ordin de protecție. Instanta a hotărât ca ceea ce a făcut tatăl a fost abuz, o forma evidenta de agresiune fizica și psihologică comisa împotriva unui copil obișnuit cu prezenta mamei 24/24,7/7. Mai mult decât atât, instanta a constatat ca tatăl nici măcar nu conștientizează la ce pericole a expus copilul, mai ales că fetita, timp de 2 săptămâni nu a stat nici la părinții lui, asa cum a declarat celor de la Protecția copilului, nici la el acasă, ci a fost plimbat ca un colet și îngrijit de o femeie care ii este prietena, iubita, amanta, colega sau naiba știe. Cum am aflat? Martorul lui a declarat la proces ca "fetita este îngrijită f bine, într o locuință care nu este a tatălui", de către acesta și o alta doamna. Evident ca a făcut apel și săptămâna viitoare se judeca. Peste 2 săptămâni se va judeca și ordonanta președințiala,pt ca ordinul de protecție este valabil doar pe o perioada de 3 luni. Am făcut tot ce este omenește posibil sa nu intervin în relația tata-fiica. Dar ce te faci cu un tată consumator de etnobotanice, psihopat, sociopat, iresponsabil, lipsit de empatie, care își folosește copilul doar ca forma de hartuire, copil căruia nu i a acordat niciun fel de importanta de când s a născut?
When a scris:
Greșește că-i da copilul? De parca v-ați referit la un bun care aparține strict mamei. Unde în lege e trecut faptul ca mama are dreptul de capul ei sa restricționeze accesul tatălui la copil?
Nu cumva au drepturi egale? Dacă da, nu cumva sfatul pe care l-ați dat mamei încalcă legea?
Acum mai mult timp am avertizat pe acest forum asupra consecințelor menținerii sau perpetuarii atitudinii de a considera o mare favoare permiterea unui părinte de a-și vedea copilul. Nah ca fix aici s-a ajuns, sa aibă câștig de cauza cel ce retine copilul mai mult.
Este complet împotriva binelui superior al copilului.
Doamna nu greșește ca nu încalcă drepturile copilului de a avea legături cu tatăl. În cazul de fata tatăl e cel care greșește smulgand copilul de lângă persoana pe care e obișnuit sa o vadă mereu.
Solutia legala ar fi ca mama prin ordonanță sa ceara stabilirea unui program provizoriu însă până atunci dacă tatăl vine nu are temei legal sa ascundă copilul sau sa nu îl dea.
Negocierea este cheia nu presiunea sau ascunderea copilului sau tratarea fostului partener ca un infractor fără drepturi.
Sa facă plângere la Protecția Copilului ca ce? Tatăl copilului ei vrea sa își vadă copilul, sa se joace cu el? Ca după ce a condus 600 de km nu mai conduce alte 300 sa ii pună viata în pericol?
E un copil care mai suge la san ocazional (asa ar fi normal la vârsta asta) nu care e exclusiv alăptat. Nu mai e sugar.
Asta ar pune paie pe foc. Mutatul copilului la 300 km, interzicerea tatălui sa îl vadă, plângerile la Protecția Copilului ca vrea sa îl vadă, nu sunteți alienatoare însă fiți sigura ca asa o sa păreți în instanta dacă faceți asta.