AVLIL a scris:
Ce are o mama care se prostutieaza? Ca daca asta nu influienteaza minorul, daca nu implica minorul in partea asta din viata ei, nu vad probleme! e ca un tata care e mai Don Juan decat alti tati! Nicio problema, atata timp cat copilul, educatia lui nu are de suferit!
Doamna avocat,
ori nu vreti sa acceptati realitatea ori chiar credeti cu sinceritate sa situatia este este echilibrata.
Ca sa sintetizez in spirit de gluma situatia REALA cand vine vorba de aprecierea calitatilor morale in instanta comparativ a mamei si respectiv a tatalui m-as exprima astfel:
Daca tatal bea un pahar in plus e betziv, o astfel mama insa va fi considerata doar .... deprimata.
Un tata care se mai uita si la alte femei este curvar, a astfel de mama .... are farmec feminin.
Un tata autoritar si sever va fi considerat violent, o astfel de mama ..... e responsabila.
Ceea ce incerc sa aduc in discutie, este chiar dincolo de ce am scris mai sus (sper sa sesizati nota ironica si sa nu imi spuneti sa-mi cer scuze).
De ce trebuie sa demonstrezi lucruri grave relativ la un parinte pentru a-i da copilul celuilalt parinte. Asa cum e gandita acum legea, ori lasi copilul fara tata, ori fara mama. Se pot stabili multe prin instanta, dar nu ar trebui sa se decida ca minorul sa fie doar al mamei (95% din cazuri) sau al tatalui. Mie mi se pare ca isesi legea este in contradictie cu interesul suprem al colilului.
Am vazut legea 87 din 2007 de ratificare a conventiei europene asupra drepturilor copilului de a pastra legaturi cu ambientul sau familial si nu numai. Are o viziune superiora codului familiei romanesc. Acolo chiar se pune in centru minorul, se vorbeste chiar ca opiniilor si sentimentelor minorului trebuie sa i se dea atentia cuvenita. Adica, inteleg eu, daca copilul zice: mama, as vrea sa merg cu tata in parc, sa nu mai fie posibil ca mama sa zica "nu te duci pt ca azi nu are tata program de vizitare. Sa-l sune pe tata, sau copil;ul sa-l sune pe tata si sa se intalneasca normal si natural. A, daca tatal, nu se indreapta spre copilul lui asta e deja altceva e optiune personala, dara nu e normal ca mama sa aiba instrumente potrivite legale sa-l indeparteze pe tata, impotriva dorintei copilului.
Eu spre exemplu, am urmatorul secret cu fetita mea:"Tati, mama m-a dat la gimnastica si am concurs, dar te rog sa nu vii la concurs, ca asa afla mama ca ti-am spus si asa de tare ma cearta, ca mi-a spus sa nu iti spun ca fac gimnastica, pt ca a spus ca nu vrea sa te vada pe acolo" (nu e vorba de gimnastica, am inlocuit, tocmai pt ca i-am promis fetitei mele ca ramane secretul nostru). Permite-ti-mi sa opinez ca problema emotionala a fostei sotii in a ma vedea sau nu trece pe planul II in fata dorintei fetitei mele si a mea de a-mi vedea copilul evoluand. Faptul ca o da la sport dovedeste ca nu e o mama rea, se ingrijeste de ea. Ori in acest context legea m-ar impinge sa demostrez lucruri groaznice despre mama, ca sa imi iau copilul. ORI NU ACESTA E INTERESUL. Cum sa ma fac inteles?
Eu vreau sa pot participa la evolutia copilului eu ca parinte egal in drepturi cu mama, nu ca parinte de mana a doua, caruia ii mai arunci un os (recte program de vizitare). Acum o sa spun ceva ce iar o sa va puna pe jar. Cred ca instantele au grija de sensibilitatea emotionala a mamei in detrimentul copilului si al tatlui. Relativ la copil se gandeste: "lasa ca va creste si se obisnuieste", relativ la tata se gandeste: "e barbat, poate suporta mai usor".
Contrazice-ti-ma dar nu va enervati, va rog.
cu stima,
Remus Octavian Cimpean
TATA Cluj